fbpx
Chezan s-a ascuns de camerele foto

Motivarea sentinței în mega-dosarul ”Tower”. Cum a fost achitat Chezan. Urmează apelul

Cu singuranță mulți s-au întrebat cum de a fost achitat Mihai ”Michael” Chezan, artizanul afacerii imobiliare Tower (blocurile începute pe Calea Florești în asociere cu USAMV, care a venit cu terenul). Toate elementele prin care, potrivit DNA, Chezan a atras și apoi indus în eroare cumpărătorii de locuințe au fost considerate de judecătorul Marius Lupea operațiuni normale și legale. ”Inculpații (Chezan, Mihaela Bărbos și cele două persoane juridice – n.red) au fost de bună credință”, notează judecătorul, care îl și laudă pe Chezan pentru ”eforturi făcute de inculpat pentru a finaliza măcar un corp de clădire”. Sentința a fost atacată cu apel, urmând ca DNA Cluj să depună motivele de apel. 

Extrase relevante din hotărârea de 138 de pagini a Tribunalului Cluj:

”Analizând probele administrate în cauză (atât cele administrate în cursul urmăririi penale, sus-menționate, cât și cele administrate în cursul cercetării judecătorești, la care vom face referire în cele ce urmează), instanța apreciază că inculpații Chezan Mihai Dumitru, Barbos Mihaela Maria, S.C. „Clark Internațional” S.R.L. și S.C. „Sterling Internațional Development” S.R.L. nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată, în formă continuată, reținută în sarcina lor (în speță fiind incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art.16 alin.1 lit.b teza întâi C.pr.pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală), pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, în ceea ce privește susținerile din rechizitoriu conform cărora inculpații au indus în eroare persoanele vătămate, prezentându-le diverse fapte mincinoase ca fiind adevărate (aceste mijloace de inducere în eroare fiind în esență următoarele: campania de publicitate agresivă, demararea lucrărilor de construcție efectivă, cesionarea proiectului Tower Park de la firma Tower către firma Tower Development, prezentarea unor extrase de carte funciară din care rezulta că firma Tower este proprietara terenului pe care urma să fie edificate construcțiile, prezentarea unui posibil investitor german pe nume „Torsten” la hotelul City Plaza din Cluj-Napoca și, în general, susținerile inculpaților legate de implicarea în proiectul Tower Park a unor investitori din străinătate), respectiv înșelându-le cu privire la capacitatea și posibilitatea reală a Tower SRL și S.C. Tower Development S.R.L. de a le construi imobilul promis (capacitate care nu exista în fapt), instanța constată că aceste susțineri nu sunt confirmate prin probele administrate în cauză, probe din care rezultă că inculpații au fost de bună credință la încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare (și pe parcursul executării acestora), nu au urmărit nici un moment prejudicierea persoanelor vătămate cu ocazia încheierii acestor antecontracte, prejudicii care s-au produs, inclusiv în patrimoniul inculpaților, din motive independente de voința acestora (și anume din cauza crizei economice intervenite spre sfârșitul anului 2008) și în pofida unor eforturi foarte mari depuse de inculpați pentru a evita producerea lor.” (….)

”Deosebit de relevante sub aspectul bunei credințe existente la încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare, respectiv a lipsei oricăror acțiuni de inducere în eroare a cumpărătorilor de apartamente (atât la momentul încheierii antecontractelor, cât și ulterior, pe parcursul executării acestora), din partea inculpaților sau a altor angajați ai firmei Tower, sunt declarațiile persoanelor care au făcut parte din departamentul de vânzări al firmei Tower în perioada în care au fost încheiate aceste antecontractele de vânzare-cumpărare, și anume martorii ………).

Din declarațiile acestor martori rezultă în esență următoarele : clienților care veneau la sediul societății Tower pentru a se interesa de cumpărarea unui apartament în ansamblul imobiliar Tower Park li se aduceau la cunoștință toate detaliile legate de proiectul imobiliar, li se răspundea la toate întrebările legate de proiect, neexistând niciun subiect asupra căruia să existe vreo rezervă sau interdicție de a comunica din partea conducerii firmei Tower; toți agenții de vânzare aveau cunoștință de situația juridică a terenului și de acordul de asociere încheiat între firma Tower și U.S.A.M.V. Cluj-Napoca(care era reflectat și în presa din Cluj-Napoca de la acea vreme), aspecte pe care le aduceau la cunoștința cumpărătorilor de apartamente, atunci când întrebau despre acest lucru (cu mențiunea că, în mare parte, clienții aveau deja cunoștință despre acest acord de asociere atunci când se prezentau la biroul firmei Tower pentru a încheia un antecontract de vânzare-cumpărare); clienților care solicitau li se punea la dispoziție o copie a antecontractului de vânzare-cumpărare, pentru a o studia cu avocatul, înainte de semnarea antecontractului; nu a existat nici o situație în care vreun client al societății, potențial cumpărător de apartamente, să fi solicitat consilierilor de vânzări o anumită informație sau un anumit act (cum ar fi, spre exemplu, autorizația de construire), iar aceștia să refuze să îi pună la dispoziție informația sau actul respectiv; inculpații Chezan Mihai-Dumitru și Bărbos Mihaela-Maria, în general, nu au participat la discuțiile purtate cu clienții în vederea încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, acestea fiind atribuțiile consilierilor de vânzări (existând însă și situații rare când un anumit client a dorit să discute direct cu inculpatul Chezan); la nivelul departamentului de vânzări era cunoscut faptul că situația financiară a firmei Tower era una bună, iar finanțarea proiectului imobiliar Tower Park urma să fie asigurată atât din contribuția proprie a dezvoltatorului imobiliar, cât și din avansurile clienților (care aveau cunoștință de acest lucru) și contractarea unor credite bancare, fiind făcute demersuri concrete în acest sens (aspecte care, atunci când se formula o întrebare în acest sens, erau aduse și la cunoștința clienților).

Martorul Paraschiv Ștefan,, persoana care a deținut funcția de director de vânzări la firma Tower începând cu luna octombrie 2007 și până la sfârșitul lunii august 2008, a precizat că nu i s-au părut exagerate costurile cu angajații societății și cu publicitatea proiectelor imobiliare derulate de firma Tower, precum și că, în opinia lui, proiectul Tower Park nu a fost finalizat întrucât a intervenit criza economică și nu s-a mai reușit obținerea unei finanțări bancare, cu toate că s-au făcut eforturi importante în acest sens (martorul apreciind că a fost și o greșeală de strategie din partea dezvoltatorului imobiliar, care a început lucrările de construcție la toate corpurile de clădire deodată, în loc să execute clădirile pe rând, precizând însă că, la momentul respectiv, în urmă cu 10 ani, în mod cert nu gândea la fel).

Martorul Kurti Oscar-Robert, persoană care a ocupat funcția de direct de vânzări și marketing la firma Tower în perioada aprilie 2007 – iunie 2008, arată și el că proiectul Tower Park nu a fost dus la bun sfârșit în principal din cauza crizei economice care a intervenit în anul 2008 și a dus la imposibilitatea de a mai accesa finanțare bancară, precizând însă că are cunoștință de multe situații din perioada respectivă în care dezvoltatorii imobiliari au reușit să-și finalizeze construcțiile cu ajutorul unei finanțări bancare, însă au intrat ulterior în faliment întrucât nu au reușit să mai vândă apartamentele (nemaiexistând cumpărători pe fondul crizei economice). Mai menționează martorul Kurti că doar costurile cu proiectarea ansamblului imobiliar, cu pregătirea terenului și executarea fundațiilor se ridică la câteva milioane de euro (fiind cunoscut faptul că, costurile cu executarea fundațiilor sunt foarte mari în raport cu celelalte costuri de executare a construcției, și nu aduc nici un profit), respectiv că, spre sfârșitul colaborării cu firma Tower, a început un întreg proces de repoziționare a clienților care cumpăraseră apartamente în corpurile de clădire C și D, pentru fi mutați în corpuri de clădire A și B (care urmau a fi finalizate cu prioritate), proces care a presupus o muncă imensă din partea angajaților de la compartimentul de vânzări, de a rechema fiecare client și de a-l convinge să semneze un act adițional prin care să accepte practic mutarea apartamentului cumpărat în corpurile de clădire A și B (aspecte care dovedesc, în opinia martorului, faptul că acest proiect imobiliar nu a fost o „țeapă” la adresa cumpărătorilor de apartamente).

De altfel, chiar și o parte a persoanelor vătămate constituite părți civile în cauză au confirmat faptul că au cunoscut sau li s-a adus la cunoștință aspectele legate de situația juridică a terenului, de acordul de asociere cu U.S.A.M.V. Cluj-Napoca,, de împrejurarea că, printre sursele de finanțare ale proiectului imobiliar Tower Park, se află și creditele bancare (alături de contribuția proprie a dezvoltatorului imobiliar și de avansurile plătite de cumpărătorii de apartamente) și de efectele pe care criza economică intervenită spre finalul anului 2008 le-a avut asupra acestui proiect imobiliar, dar și, în general, asupra altor proiecte de acest gen (unele dintre părțile civile afirmând chiar că nu se consideră înșelate de către inculpați, dar au formulat plângerea penală împotriva acestora, întrucât li s-a spus de către avocați că este cea mai bună soluție pentru recuperarea prejudiciului). (….)

Pe de altă parte, deși marea majoritate a părților civile audiate în cauză au declarat că au fost înșelate de către reprezentanții firmei Tower prin aceea că li s-a ascuns împrejurarea că firma Tower nu are capacitatea financiară necesară pentru edificarea ansamblului imobiliar (sau că au fost induse în eroare cu privire la posibilitățile reale ale firmei Tower de construire a apartamentelor ori că li s-a spus că există finanțare pentru realizarea proiectului imobiliar, deși în realitate nu exista etc), trebuie precizat că niciuna dintre părțile civile nu au adus vreo probă în susținerea acestor afirmații, iar multe dintre acestea au recunoscut că nici nu au întrebat despre astfel de lucruri înainte de încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare (respectiv despre sursele de finanțare ale proiectului imobiliar), precum și că nu au avut, anterior încheierii antecontractelor, nici un fel de discuții cu inculpații Chezan Mihai-Dumitru și Bărbos Mihaela-Maria,, ci doar cu persoane care făceau parte din departamentul de vânzări al firmei Tower (persoane pe care le-am menționat anterior și care infirmă susținerile părților civile legate de existența unor acțiuni de inducere în eroare cu ocazia încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, în sensul prezentării ca adevărate a unor fapte mincinoase legate de situația financiară a firmei Tower și de sursele de finanțare ale proiectului imobiliar Tower Park, sau de situația juridică a terenului și acordul de asociere cu U.S.A.M.V. Cluj-Napoca,).

Coroborând probele la care am făcut referire mai sus, instanța constată că în cauză nu se pune problema existenței unei infracțiuni de înșelăciune, nici măcar în formă simplă, cu atât mai puțin în formă calificată (mijloacele frauduloase la care se face referire în rechizitoriu neexistând în realitate, după cum vom arăta în continuare), în fapt fiind vorba despre neexecutarea unor obligații comerciale din partea inculpaților, care s-a datorat în principal crizei economice care a intervenit la sfârșitul anului 2008 și a afectat majoritatea proiectelor imobiliare aflate în curs de execuție, nu doar proiectul imobiliar Tower Park, practic lipsindu-i pe inculpați de o parte importantă a resurselor financiare pe care le-au avut în vedere la momentul demarării proiectului imobiliar Tower Park (este vorba în primul rând de finanțarea bancară pentru proiectul imobiliar, dar și de surse financiare proprii ale firmei Tower sau ale inculpatului Chezan Mihai Dumitru care proveneau tot din investiții imobiliare și pe care nu le-au mai putut accesa din cauza crizei economice).

Cum am putea vorbi despre un plan bine pus la punct de înșelare a persoanelor vătămate (după cum se arată în rechizitoriu) în cazul unor inculpați care investesc/cheltuiesc sume de ordinul milioanelor de euro din propriul patrimoniu pentru demararea proiectului imobiliar Tower Park (și vorbim aici despre cheltuieli cu publicitatea proiectului imobiliar, cu realizarea proiectului tehnic, cu obținerea autorizațiilor de construire, cu devierea unor conducte magistrale de apă și gaz, cu executarea fundațiilor, cu amenajarea unui sediu pentru firma Tower, angajarea unui personal numeros și dotarea cu logistica necesară pentru a-și putea îndeplini atribuțiile, inclusiv prin achiziționarea unui parc de autovehicule, cu angajarea unei firme de avocatură pentru întocmirea modelor de antecontracte, respectiv angajarea unei firme de consultanță financiară pentru începerea demersurilor în vederea obținerii unei finanțări bancare pentru proiectul imobiliar Tower Park etc) înainte de a se fi încheiat un singur antecontract de vânzare-cumpărare, primele antecontracte fiind încheiate în a doua jumătate a lunii decembrie 2007, dată până la care inculpații investiseră deja sume foarte mari de bani în acest proiect imobiliar, fără a avea certitudinea că se va vinde măcar un singur apartament din cadrul ansamblului imobiliar. În mod evident aceasta nu este atitudinea unor persoane de rea credință, care urmăresc să înșele și să păgubească pe cineva, deoarece dacă lucrurile ar fi stat astfel, nu-și mai aveau rostul toate aceste investiții efectuate până la momentul încheierii antecontractelor, precum și eforturile ulterioare deosebite din partea inculpaților pentru continuarea proiectului imobiliar, după intervenirea crizei economice (respectiv pentru finalizarea măcar a unui corp de clădire, pentru a putea fi predate apartamentele persoanelor vătămate), sens în care s-au exprimat atât martorii audiați în cauză, cât și o parte din persoanele vătămate constituite părți civile în cauză. În realitate, instanța apreciază că inculpații au fost de bună credință în momentul în care au demarat acest proiect imobiliar și, ulterior, când au fost încheiate antecontractele de vânzare-cumpărare, fiind convinși că acest proiect imobiliar va fi dus la bun sfârșit și va fi unul de succes, având în vedere modul cum arătau lucrurile la nivelul anului 2007 (an în care a fost demarat proiectul imobiliar Tower Park), când firma Tower se bucura de o situație financiară foarte bună, investițiile imobiliare erau în plin avânt, iar băncile acordau finanțări pentru astfel de investiții în condiții de creditare generoase (existând chiar propuneri de finanțare concrete pentru proiectul imobiliar Tower Park).

În mod cert inculpatul Chezan a avut în vedere aceste condiții favorabile dezvoltării unui astfel de proiect imobiliar, bazându-se pe toate aceste surse de finanțare (resurse proprii, finanțare bancară și avansurile plătite de cumpărătorii de apartamente), cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, inculpatul dezvoltase deja un proiect imobiliar de amploare în Cluj-Napoca, (proiectul River Tower – – bloc cu 127 apartamente, 1500 m.p. spații comerciale, 77 parcări subterane și 60 parcări supraterane), pe aceeași structură de finanțare (cu precizarea că a fost obținută o finanțare bancară pentru acest proiect imobiliar de aproximativ 5 milioane de euro), iar pe de altă parte, aceasta era în general, la momentul respectiv, modalitatea de finanțare a unui proiect imobiliar, după cum rezultă din probele testimoniale la care am făcut referire mai sus. Totodată, este evident și faptul că, în astfel de împrejurări favorabile dezvoltării unui proiect imobiliar, inculpatul Chezan Mihai Dumitrua transmis un mesaj optimist către ceilalți angajați ai firmei Tower (în special către cei din departamentul de vânzări), în sensul că nu trebuie să-și facă probleme cu privire la sursele de finanțare, încurajându-i să discute deschis cu potențialii cumpărători de apartamente, să le răspundă la orice fel de întrebare legată de proiectul imobiliar (fără să existe nici un subiect asupra căruia trebuia păstrată o anumită rezervă), inculpatul neavând cum să știe sau să prevadă la momentul respectiv că peste mai puțin de un an, respectiv spre sfârșitul anului 2008, lucrurile se vor schimba dramatic ca urmare a intervenirii crizei economice și sursele de finanțare pe care se bazase anterior vor deveni extrem de greu sau chiar imposibil de accesat (cu excepția plăților făcute de cumpărătorii de apartamente în temeiul antecontractelor, dar nici acestea în totalitate, pentru că și în rândul persoanelor vătămate se instalase panica ulterior intervenirii crizei economice și opririi lucrărilor de construcție, astfel că o parte dintre acestea au refuzat să-și mai plătească ratele contractuale scadente).

De precizat că, chiar și în condițiile în care intervenise criza economică, nu a mai primit finanțarea bancară pe care conta și a rămas fără resurse financiare proprii importante pe care le-a avut în vedere la momentul demarării proiectului imobiliar Tower Park (care proveneau tot din investiții imobiliare), inculpatul Chezan Mihai Dumitru nu a abandonat acest proiect și a continuat să facă demersuri în vederea construirii măcar a unui corp de clădire din ansamblul imobiliar, pentru a putea astfel finaliza apartamentele promise persoanelor vătămate în temeiul antecontractelor de vânzare-cumpărare (aceste demersuri constând în principal în contractarea unor credite imobiliare de către inculpații Chezan și Bărbos, căutarea unor surse alternative de finanțare la diferite fonduri de investiții private, organizarea unor întâlniri cu cumpărătorii de apartamente pentru a le prezenta intenția de a finaliza un corp de clădire și a-i convinge să contribuie și ei cu ratele scadente la finalizarea acestuia, mutarea tuturor cumpărătorilor de apartamente în corpul de clădire A, găsirea unui constructor serios care să fie în măsură să finalizeze construcțiile). În mod surprinzător, în actul de sesizare a instanței, toate aceste eforturi făcute de inculpat pentru a finaliza măcar un corp de clădire și a reuși să predea apartamentele persoanelor vătămate, au fost interpretate ca fiind manopere de menținere în eroare ale acestora din urmă, pentru a fi prejudiciate cu sume suplimentare de bani (fără a se avea în vedere că, în cauză, referindu-ne la aceste sume de bani, nu putem vorbi despre un folos patrimonial injust, câtă vreme aceste sume erau datorate de către persoanele vătămate în temeiul antecontractelor și vorbim de rate contractuale care deveniseră scadente la momentul respectiv). Ori, din probele testimoniale menționate anterior rezultă că toate demersuri au fost reale și au presupus eforturi deosebite și o muncă imensă din partea inculpaților și a angajaților sau a altor colaboratori ai firmei Tower (atât în vederea obținerii unei finanțări bancare sau de la fonduri de investiții private, cât și pentru mutarea cumpărătorilor de apartamente în corpul de clădire A, prin încheierea unor acte adiționale la antecontractele de vânzare-cumpărare). În contradicție cu ceea ce se susține în rechizitoriu, instanța apreciază toate aceste demersuri întreprinse de inculpați, alături de sumele de bani investite în proiectul Tower Park până la momentul încasării primelor avansuri de la cumpărătorii de apartamente (dar și ulterior, pe parcursul anului 2008, prin contractarea unor credite bancare de către inculpații Chezan și Bărbos) sunt tocmai dovezi de bună credință din partea inculpaților, care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-și respecta obligațiile contractuale și a preda apartamentele către persoanele vătămate, nereușind însă din motive care nu au depins de voința lor. Este important de menționat că, chiar și în cursul prezentului proces penal, inculpații au depus eforturi deosebite pentru a găsi o soluție în vederea predării apartamentelor către părțile civile, fiind încheiate în acest sens acorduri de mediere cu majoritatea acestora (exceptând un număr de 7 părți civile care nu au dorit să încheie un astfel de acord de mediere cu inculpații).

Este adevărat că, în speță, am putea vorbi, după cum s-au exprimat unii martori sau unele părți civile, despre un „management defectuos” sau despre o lipsă de prevedere, de prudență din partea inculpatului Chezan Mihai-Dumitru (care ar fi trebuit să procedeze la edificarea pe rând a corpurilor de clădire din cadrul ansamblului imobiliar și nu să înceapă toate construcțiile deodată), însă trebuie precizat că aceste declarații au fost făcute la aproximativ 10 ani de la data începerii proiectului imobiliar Tower Park, dată la care lucrurile stăteau cu totul altfel față de anul 2007, chiar martorii arătând că, la acel moment, nu gândeau la fel ca în prezent, tocmai datorită existenței acelor condiții favorabile dezvoltării unui astfel de proiect imobiliar, la care am făcut referire anterior (în plus, martorul Raiciu Teodor, persoana care a întocmit proiectul tehnic al ansamblului imobiliar Tower Park, arătând că, în mod normal, un astfel de ansamblu imobiliar trebuia început și construit deodată, neputându-se face doar un singur bloc, întrucât clădirile erau legate de un parking).

Chiar presupunând că ar fi existat un astfel de management defectuos din partea inculpatului (deși în cauză nu s-a dovedit acest lucru) această situație nu echivalează cu o intenție de inducere sau menținere în eroare a persoanelor vătămate, din acest punct de vedere în practica judiciară statuându-se că neexecutarea, chiar culpabilă, a obligațiilor stabilite printr-un contract comercial, nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune, câtă vreme nu s-a stabilit (cum este și în cazul de față), că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației cu ocazia încheierii sau executării contractului.

Referitor la aceste manopere dolosive sau mijloace de inducere în eroare despre care se vorbește în actul de sesizare a instanței (campania de publicitate agresivă, demararea lucrărilor de construcție efectivă, cesionarea proiectului Tower Park de la firma Tower către firma Tower Development, prezentarea unor extrase de carte funciară din care rezulta că firma Tower este proprietara terenului pe care urma să fie edificate construcțiile, prezentarea unui posibil investitor german pe nume „Torsten” la hotelul City Plaza din Cluj-Napoca și, în general, susținerile inculpaților legate de implicarea în proiectul Tower Park a unor investitori din străinătate) trebuie făcute următoarele precizări:

Astfel, în ceea ce privește „campania de publicitate agresivă” și „demararea lucrărilor de construcție efectivă”, este absurd a se susține că acestea ar putea constitui în speță manopere frauduloase sau mijloace de inducere în eroare a persoanelor vătămate, în condițiile în care, pe de o parte, o campanie de publicitate a oricărui proiect imobiliar este un lucru absolut firesc, normal, în cadrul relațiilor comerciale desfășurate de un dezvoltator imobiliar (cu precizarea că nu are ce căuta în acest context cuvântul „agresiv”, neexistând nimic agresiv sau fraudulos în campania de publicitate făcută proiectului imobiliar Tower Park, în rechizitoriu nefiind menționate astfel de elemente frauduloase din conținutul campaniei de publicitate), iar pe de altă parte, astfel cum am arătat anterior, numai pentru executarea fundațiilor la corpurile de clădire din ansamblul imobiliar (incluzând aici și costurile cu obținerea autorizațiilor de construire, întocmirea proiectului tehnic, deviere magistrale de apă și gaz etc) inculpații au cheltuit sume foarte mari de bani, de ordinul milioanelor de euro, din resurse proprii, înainte de a se fi încasat vreo sumă de bani de la cumpărătorii de apartamente și fără a avea certitudinea că se va vinde chiar și un singur apartament (practic, prin demararea lucrărilor de construcție inculpații nefăcând altceva decât să treacă la îndeplinirea obligațiilor pe care urmau să și le asume în temeiul antecontractelor de vânzare-cumpărare, aceasta fiind o dovadă de bună credință din partea inculpaților și nu un mijloc de inducere în eroare).

Cu privire la „cesionarea proiectului Tower Park de la firma Tower către firma Tower Development”, rezultă din probele scrise și testimoniale la care am făcut referire mai sus că aceasta cesiune nu a fost nicidecum o modalitate frauduloasă de a induce sau menține în eroare persoanele vătămate, ci a constituit o cerință, o condiție a Unicredit Țiriac Bank în vederea acordării finanțării pentru proiectul imobiliar Tower Park (cum a fost, de altfel, și aceea a atingerii unui anumit nivel de precontractare, respectiv de încheiere a unui număr minim de antecontracte cu privire la apartamentele din ansamblul imobiliar Tower Park, astfel cum rezultă fără dubiu din propunerea de finanțare a Unicredit Țiriac Bank din data de 25.04.2008, aflată la f.72-77 vol. XVI dosar instanță), în sensul separării activității de construcție de apartamente, de cea de construcție de spații comerciale, pe două entități juridice diferite (după cum s-a exprimat martorul Manolache Cătălin-Dan,, această separare fiind o cerință obișnuită a băncilor pentru a acoperi riscurile existente în cazul amestecului celor două activități, lucrurile putând fi mai ușor monitorizate de către bancă dacă activitățile de construcție, rezidențială și comercială, erau separate pe două firme distincte), probe care confirmă susținerile inculpatului Chezan Mihai- Dumitru în sensul că banca Unicredit Țiriac a impus, pentru acordarea creditului, structurarea proiectului Tower Park pe 2 firme, una pe componenta rezidențială și alta pe componenta comercială, întrucât creditul avea o componentă rezidențială, care consta în creditarea construirii apartamentelor și plata creditului la întabulare, respectiv la încasarea de la clienți a sumelor finale de bani, și o componentă comercială pentru clădirea de birouri și spații comerciale, care asigura construirea clădirii și se transforma într-un credit pe termen lung, rambursat din chiriile lunare încasate de la viitorii chiriași.

Referitor la susținerile privind „prezentarea unor extrase de carte funciară din care rezulta că firma Tower este proprietara terenului pe care urma să fie edificate construcțiile”, pe lângă faptul că aceste susțineri sunt complet nedovedite prin probe scrise sau testimoniale administrate în cauză (nefiind depus la dosar vreun extras de carte funciară falsificat sau nefiind audiat vreun martor care să fi văzut un asemenea extras de carte funciară), ele sunt infirmate chiar de o parte a persoanelor vătămate, dar și de martorii audiați în cauză și de înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă fără putință de tăgadă că atât situația juridică a terenului (teren care nu a făcut obiectul tranzacției, după cum rezultă din cuprinsul antecontractelor de vânzare-cumpărare aflate la dosar), cât și acordul de asociere cu U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, erau chestiuni cunoscute, chiar de notorietate în perioada încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, respectiv că aceste chestiuni au fost aduse la cunoștința cumpărătorilor de apartamente de către consilierii de vânzări ai firmei Tower atunci când se formula o întrebare în acest sens (cu precizarea că majoritatea persoanelor care se prezentau la sediul firmei Tower pentru a se interesa de cumpărarea unui apartament în cadrul ansamblului imobiliar Tower Park aveau deja cunoștință de situația juridică a terenului și de acordul de asociere cu U.S.A.M.V. Cluj-Napoca,).

Chezan și Torsten

În ceea ce privește „prezentarea unui posibil investitor german pe nume „Torsten” la Hotelul City Plaza din Cluj-Napoca” și, în general, susținerile inculpaților legate de „implicarea în proiectul Tower Park a unor investitori din străinătate”, am arătat deja că acestea demersuri au fost cât se poate de reale, ele rezultă din înscrisurile aflate la dosar și din declarațiile martorilor la care am făcut referire anterior ((cu precădere martorii Mănăilă-Maximescu Alexandru, Tămaș Anca- Roxana, Bocșa Nicolae, Cojocaru Dorin-Eugen ș.a.)  și au presupus cheltuieli și eforturi deosebite din partea inculpaților și a altor angajați sau colaboratori ai firmei Tower în încercarea de a finaliza măcar un corp de clădire din cadrul ansamblului imobiliar (respectiv corpul de clădire A, care a fost ridicat până la etajul IX, celelalte construcții aflându-se în diferite stadii de execuție, mai puțin avansate), pentru a putea fi predate apartamentele către persoanele vătămate.

În sfârșit, cu privire la afirmațiile din rechizitoriu în legătură cu așa-anumitele „acțiuni de decapitalizare a firmei Tower” întreprinse de inculpatul Chezan Mihai-Dumitru sau de „administrare frauduloasă a bunurilor societății comerciale”, trebuie precizat, pe de o parte, că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de gestiune frauduloasă sau delapidare în dauna societății Tower (dimpotrivă, prin rechizitoriu s-a dispus o soluție de clasare față de inculpat sub aspectul infracțiunii de folosire, cu rea credință, a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, în formă continuată, prev. de art.272 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen., reținându-se de către procuror că toate facturile emise de furnizorii de servicii MOX INC., MOX REALITY INC., NEW LELAND DEVELOPMENT LLC și Bocșa Nicolae,, pentru servicii care nu au fost prestate în realitate, au rămas neachitate, nefiind produs nici un prejudiciu în patrimoniul firmei Tower), iar pe de altă parte că proiectul Tower Park nu era singurul proiect imobiliar dezvoltat de firma Tower (activitatea acestei societăți comerciale neputând fi redusă doar la acest proiect imobiliar) și că unele dintre aceste presupuse „cheltuieli nejustificate” au fost făcute înainte de a fi achitate primele avansuri de către cumpărătorii de apartamente, neputându-se pune problema prejudicierii acestora din urmă (este vorba de cumpărarea autovehiculului marca Mercedes Benz și achiziționarea imobilului situat în Cluj-Napoca,, str. Republicii, nr. 103, care avea să devină sediul societății Tower), iar cele mai importante dintre „cheltuielile nejustificate” aferente proiectului Tower Park (înregistrate în contabilitatea firmei Tower), respectiv onorariile martorului Bocșa Nicolae,, precum și facturile emise de furnizorii de servicii MOX INC., MOX REALITY INC. și NEW LELAND DEVELOPMENT LLC, în fapt nu au fost achitate, aspect care se menționează chiar în rechizitoriu și este confirmat de către martorul Bocșa Nicolae,.

Față de cele menționate mai sus și concluzionând că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu sunt prevăzute de legea penală (fiind vorba de fapte de natură civilă/comercială care pot și trebuie să fie soluționate de către instanța civilă/comercială), în baza art.396 alin.1 și 5 C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b teza întâi C.pr.pen. instanța va achita pe inculpații Chezan Mihai-Dumitru, Bărbos Mihaela-Maria,, S.C. „Clark Internațional” S.R.L. și S.C. „Sterling Internațional Development” S.R.L. pentru acuzația de săvârșire, de către fiecare dintre inculpați, a infracțiunii de înșelăciune calificată, în formă continuată, prev. de art.244 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 alin.1 C.pen.”

”În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în temeiul art.397 alin.1 C.pr.pen. rap la art.25 alin.5 C.pr.pen. instanța va lăsa nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză …, cât și de efectele produse, sub aspectul laturii civile a cauzei, de încheierea, în cursul judecății în primă instanță, conform actelor aflate la dosar, a acordurilor de mediere între inculpați și un număr de 94 de persoane vătămate, a contractelor de cesiune de creanță între aceste persoane vătămate și S.C. „Studium Green” S.R.L., respectiv S.C. „AHQ Management” S.R.L., precum și a promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare între aceste persoane vătămate și S.C. „Studium Green” S.R.L., respectiv S.C. „AHQ Management” S.R.L.).”

Comments

comentarii

Roxen va interpreta piesa „Amnesia” la Eurovision. Roxen spune că această piesă este una extrem de personală, dar se bucură că juriul a ales această piesă, pentru că are energia necesară.... Citește mai mult
Horoscop 5 martie 2021. Află ce zodie poate primi noi oferte de colaborare și cine trebuie să aibă mai multă grijă de sănătate.... Citește mai mult
Emil Boc este dezamăgit deoarece noul prefect de Cluj face parte din UDMR și nu PNL. Primarul este interesat ca noul prefect să respecte toate simbolurile naționale și spune că nu va accepta nici „cel mai mic derapaj”.... Citește mai mult

Lasă un răspuns