Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Motivarea deciziei ÎCCJ care a lăsat fără recurs mii de dosare civile evaluabile în bani, spre disperarea băncilor

Motivarea deciziei ÎCCJ care a lăsat fără recurs mii de dosare civile evaluabile în bani, spre disperarea băncilor

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă de la ÎCCJ a motivat deja Decizia nr.52/2018, pronunțată în 18 iunie, care a lăsat fără recurs mii de dosare civile evaluabile în bani, spre disperarea băncilor care atacaseră cu această cale hotârârile pierzătoare cu privire la clauzele abuzive din contractele de credit. După pronunțarea deciziei ÎCCJ, avocații instituțiilor bancare s-au grăbit să-și arată surprinderea în presa națională.

Acum pot să-și șteargă lacrimile și să citească motivarea judecătorilor de la Înalta Curte, care este edificatoare. Redăm mai jos un extras esențial:

”Aplicarea pentru viitor a efectelor deciziei Curții Constituționale în opoziție cu aplicarea retroactivă și încălcarea principiului constituțional prevăzut de art. 1 alin (2) din Constituția României.

Aplicarea în mod automat a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 tuturor hotărârior pronunțate după publicarea acesteia, fără fistincții în ce privește data declanșării litigiilor ar avea drept consecință înfrângerea principiului neretroactivității.

Aceasta, deoarece s-ar introduce o cale de atac suplimentară față de cea prevăzută de norma în vigoare la data sesizării instanței, moment procesual de care legea leagă stabilirea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea judecătorească (conform art. 27 din Codul de procedură civilă)

Or, instanța constituțională nu și-a extins controlul de constituționalitate și asupra dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, pentru a se putea aprecia că ar exista un alt regim al căilor de atac, în așa fel încât prin recunoașterea recursului în cauze în care acesta nu există anterior să nu se intervină în mod retroactiv în desfășurarea judecății.

De aceea, cum s-a stabilit în doctrină, viziunea legiuitorului cu privire la ce anume înseamnă retroactivitarea normei de procedură civilă este în marja sa de apreciere și, oricum, nu a făcut obiectul unei sesizări de neconstituționalitate. Curtea Constituțională nu poate, pe cale incidentală, cu ocazia analizării efectelor în timp ale propriei hotărâri, să cezureze și să invalideze opțiunea juridică a legiuitorului cu privire la ce anume înseamnă retroactivitatea unei norme de procedură civilă.

De altfel, cu altă ocazie, având a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art. 24 și art. 25 din Codul de procedură civilă (texte care fac aplicația principiului referitor la aplicarea imediată a legii și, respectiv, a ultraactivității legii, care rămâne să guverneze procesele în curs de judecată, indiferent de modificărilor care ar interveni pe parcursul desfășurării acestora), instanța constituțională a constatat (Decizia 707/2017- n.red) că efectele deciziei sale cu privire la o normă de competență nu se produc atunci când în speță a fost depășit momentul stabilirii competenței, deoarece aceasta reprezintă o facta praeterita.

În mod asemănător, mutatis mutandis, se pune problema în legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării de față, deoarece momentul în raport cu care s-a stabilit regimul căilor de atac era depășit la data publicării deciziei, constituindu-se într-o facta praeterita, așa încât aplicarea efectelor acestei decizii pentru astfel de situații ar însemna o întoarcere în timp și, deci, încălcarea principiului neretroactivității.

Printr-o astfel de aplicare, hotărârea instanței constituționale nu ar mai avea putere doar pentru viitor, așa cum statuează art. 147 alin (4) din Constituția României, ci ar avea, în mod nepermis, putere și efecte pentru trecut, modificând efectele juridice pe care legiuitorul le-a atașat actului de investire a instanței, prin care a început procesul (tempus regit actum), atunci când a stabilit căror căi de atac le va fi supusă hotărârea judecătorească.

Aceasta, întrucât, așa cum s-a menționat deja, în noua concepție a Codului de procedură civilă, legea care guvernează desfășurarea procesului și întocmirea actelor de procedură (inclusiv a actului jurisdicțional reprezentat de hotărârea judecătorească) este legea în vigoare la data începerii procesului (lex temporis processus)

Cum s-a subliniat în doctrină, procesul fiind o succesiune de acte interdependente, este rațional, simplu, practic și conform previziunilor părților ca, în determinarea legii aplicabile să fie decisiv primul act de procedură – cererea introductivă de instanță – iar nu data judecății care este un element variabil și deci, imprevizibil, neputând fi cunoscut de la început.

În consecință, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor (respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin (2) din Legea nr.2/2013)

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor prii toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.”

Vezi mai jos motivarea completă a deciziei:

Comments

comentarii

Lasă un răspuns