CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătorii Vasile Goja și Maria Boer de la Curtea de Apel Cluj, care au respins apelul DNA și l-au achitat definitiv pe Mihai Chezan, artizanul afaceri imobiliare Tower, arată în motivare că nici vorbă de plan de înșelare a celor 99 de persoane vătămate. Judecătoarea Boer s-a pensionat odată cu finalizarea acestui mega-dosar. Motivarea CA Cluj are 148 de pagini. Redăm ultima parte:
”Curtea constată că în cauză nu există infracţiunea de înşelăciune calificată prev. de art. 244 al.1 şi 2 C.p. în formă continuată, ci doar o neexecutare a unor obligaţii comerciale din partea inculpaţilor care s-a datorat în mare parte crizei financiare care a intervenit la sfârşitul anului 2008 şi care a afectat majoritatea proiectelor imobiliare aflate în curs de execuţie, nu doar a proiectului care face obiectul prezentei cauze, lipsindu-i pe inculpaţi de o parte importantă a resurselor financiare pe care le-au avut în vedere la momentul demarării proiectului imobiliar.
În cauză nu se pune problema unui plan bine pus la punct de înşelare a persoanelor vătămate prin inducerea în eroare, aşa cum se arată în motivele de apel ale DNA -Serviciul Teritorial Cluj în cazul inculpaţilor care au investit sume de circa 6 milioane de euro din resurse proprii pentru realizarea proiectului care face obiectul prezentei cauze, respectiv realizarea proiectului tehnic, obţinerea autorizaţiilor de construire, de deviere a unor conducte magistrale de gaz, de executare a fundaţiilor, de amenajare a sediului fimei Tower, angajarea de personal, dotarea logistică necesară, inclusiv achiziţionarea unui parc de autovehicule, cu angajarea unei firme de avocatură pentru întocmirea modelelor de antecontreacte, angajarea unei firme de consultanţă financiară pentru demararea operaţiunilor în vederea obţinerii de finanţări bancare, înainte de încheierea oricărui antecontract de vânzare-cumpărare, întrucât primele antecontracte au fost încheiate doar in luna decembrie 2007, dată până la care inculpaţii au investit sumele de bani menţionate mai sus în vederea realizării proiectului imobiliar, fără a avea certitudinea că se vor vinde apartamente ce urmau să fie edificate sau spaţiile comerciale prevăzute în proiect.
Această atitudine nu este manifestarea unor persoane de rea credinţă, care să urmărească să înşele şi să aducă prejudicii persoanelor vătămate, întrucât dacă urmăreau acest scop, nu avea rostul să facă toate aceste investiţii din resurse proprii până în momentul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, precum şi eforturile ulterioare depuse de inculpaţi pentru continuarea proiectului imobiliar, după intervenirea crizei financiare din anul 2008, sens în care s-au exprimat atât martorii audiaţi în cauză, cât şi inculpatul în faza de judecată a apelului.
Curtea apreciază că inculpaţii au fost de bună credinţă în momentul în care au demarat acest proiect imobiliar, precum şi ulterior, când au fost încheiate antecontractele de vânzare-cumpărare, fiind convinşi că acest proiect poate fi realizat, având în vedere modul cum au demarat lucrările la nivelul anului 2007 când firma Tower avea o situaţie financiară foarte bună, investiţiile imobiliare erau în creştere, iar băncile acordau finanţări pentru astfel de investiţii, în condiţii generoase de creditare.
Inculpatul Chezan a avut în vedere aceste condiţii favorabile dezvoltării unui proiect imobiliar, bazându-se pe toate resursele financiare, respectiv resurse proprii, avansuri plătite de potenţialii cumpărători şi creditare bancară, cu atât mai mult cu cât inculpatul anterior a finalizat două proiecte imobiliare.
Raportat la această situaţie, inculpatul Chezan avea toate motivele să spună agenţilor imobiliari ca în discuţiile cu potenţialii cumpărători să îi asigure pe aceştia că proiectul va fi finalizat şi că resursele financiare o să fie asigurate, însă acesta nu putea să prevadă că la sfârsitul anului 2008 va interveni criza financiară, iar resursele bancare pe care s-a bazat la realizarea proiectului nu au fost asigurate şi la fel, unii dintre potenţialii cumpărători nu şi-au mai achitat ratele scadente tot din acest motiv, respectiv intervenirea crizei financiare.
În aceste condiţii inculpatul Chezan Mihai nu a abandonat proiectul imobiliar, ci a continuat să facă demersuri în vederea realizării măcar în parte a acestuia, pentru a putea finaliza apartamentele promise persoanelor vătămate în temeiul antecontractelor de vânzare -cumpărare, precum şi obţinerea unor resurse alternative de finanţare la diferite fonduri de investiţii private, însă şi aceste demersuri au rămas fără rezultat.
Neîntemeiate sunt şi susţinerile din motivele de apel referitoare la existenţa unui management defectuos din partea inculpatului Chezan, întrucât un asemenea comportament al inculpatului nu constituie faptă penală sau o intenţie de inducere sau menţinere în eroare a persoanelor vătămate, care să fie element al infracţiunii de înşelăciune privind pe acesta.
Tot neîntemeiată este susţinerea referitoare la faptul că inculpatul a efectuat o campanie publicitară agresivă, întrucât campania publicitară este necesară fiecărui proiect imobiliar, iar această activitate nu poate constitui un mijloc fraudulos de inducere în eroare a persoanelor vătămate.
La fel, nici cesiunea proiectului Tower către cele două firme Tower Development şi S.C. Ahq Management SRL nu constituie un mijloc fraudulos de inducere sau menţinere în eroare a 149 persoanelor vătămate, ci o condiţie impusă de unităţile bancare în vederea asigurării finanţării, aşa cum s-a arătat mai sus.
În cauză a fost invocată şi intervenirea prescripţiei penale de către inculpatul Chezan Mihai Dumnitru şi procurorul DNA -Serviciul Teritorial Cluj, sens în care se reţin următoarele:
Potrivit art. 244 al.1 şi 2 Cod penal infracţiunea de înşelăciune este pedepsită de legea penală cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Din dispoziţiile art. 154 al.1 lit.d C.p.p. rezultă că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Potrivit art. 155 al.4 C.p.p. termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite încă o dată, vor fi socotite împlinite oricâte întreruperi ar interveni. Raportat la data ultimului act al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului Chezan, respectiv 29 mai 2011, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 29 mai 2021 (5 ani+5 ani), la care se adaugă o perioadă de 2 luni în care a fost declarată starea de necesitate 15 martie 2020 – 15 mai 2020, perioada in care cursul prescriptiei a fost suspendat rezultă că, prescripţia răspunderii penale a intervenit la data de 29 iulie 2021, însă inculpatul Chezan Dumitru a solicitat continuarea procesului, sens în care nu s-a luat act de intervenirea prescripţiei răspunderii penale.
Având în vedere că din probele administrate în faza de judecată a apelului nu rezultă că inculpaţii au comis infracţiunea pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, ci dimpotrivă acestea confirmă soluţia pronunţată de instanţa de fond, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p., apelul formulat de DNA-ST Cluj, partile civile si vatamate împotriva sentinţei penale nr. 87/3.03.2020 a Tribunalului Cluj urmează să fie respinse, ca nefondate
Cu privire la latura civilă a cauzei se reţine următoarele: Potrivit art. 25 alin. 5 Cpp raportat la art 397 alin. 1 Cpp latura civilă a cauzei va fi lăsată nesoluţionată.
În baza art. 397 alin. 5 Cpp măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa DNA- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ din 13 mai 2014 în dosar nr. 85/P/2011 urmează să fie menţinute”, se arată în motivarea CA Cluj.
În comunicatul DNA din 2014 se arăta:
”În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt: În perioada decembrie 2007 – mai 2011, inculpații Chezan Mihai Dumitru și Bărbos Mihaela Maria au defăşurat o activitate complexă prin care au indus în eroare şi au păgubit un număr mare de persoane (99 de persoane care s-au constituit parte civilă), prin intermediul SC Tower SRL şi SC Tower Development SRL. Inculpaţii au anunţat public intenţia de a edifica un ansamblu rezidenţial, format din mai multe imobile, pe raza municipiului Cluj Napoca, deşi nu deţineau resursele necesare executării unui astfel de proiect imobiliar. În acest sens, inculpaţii au efectuat o campanie agresivă de publicitate, ascunzând situaţia reală de fapt (privind inexistenţa fondurilor) şi au determinat astfel numeroase persoane fizice şi juridice să încheie antecontracte şi acte adiţionale la acestea, privind vânzarea – cumpărarea unor apartamente, spaţii şi locuri de parcare, în clădirile care urmau a fi edificate. În temeiul acestor antecontracte şi acte adiţionale, promitenţii cumpărători au achitat inculpaţilor sume mari de bani, în mod repetat.
În tot acest interval de timp, inculpaţii au administrat fraudulos activitatea şi bunurile celor două societăţi comerciale, în scopul decapitalizării acestora şi al obţinerii unor foloase materiale necuvenite.
Astfel, părţile civile şi vătămate care au fost induse în eroare s-au văzut aduse în starea de imposibilitate de a recupera sumele de bani date inculpaţilor.
În prezentul dosar, a fost stabilit un prejudiciu total efectiv de 5.044.042,17 euro şi 4.816.253,04 lei, cauzat prin acţiunile infracţionale ale inculpaţilor.”
