Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Modificările complete la Codul de procedură penală și la Legea de organizare judiciară. Forma pentru promulgare

Modificările complete la Codul de procedură penală și la Legea de organizare judiciară. Forma pentru promulgare

Camera Deputaților a votat, astăzi, 24 aprilie, ca for decizional, numeroase modificări la Codul de procedură penală, care a fost practic măcelărit,  și câteva la Legea de organizare judiciară. Puteți citi mai jos forma pentru promulgare a legii de modificare, care, pe lângă articole, litere și alineate, e plină de indici.

L E G E pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. – Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.       La articolul 3 alineatul (1), litera c) se abrogă.

  1. La articolul 3, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare.”

3.       La articolul 3, alineatul (6) se abrogă.

  1. La articolul  4,  după  alineatul  (2)  se  introduc  şase  noi  alineate, (3) – (8) cu următorul cuprins:

„(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice referitoare la faptele şi persoanele  ce  fac  obiectul  acestor  proceduri.  Persoanele din  cadrul  autorităţilor publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau inculpate ca şi cum acestea ar fi vinovate decât în cazul în care există o hotărâre definitivă de condamnare cu privire la acele fapte.

(4) Prin excepţie, în cursul urmării penale sau al judecăţii, organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză.

(5) Comunicările publice prevăzute la (4) nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de săvârşirea unei infracţiuni.

(6) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârşirea unor infracţiuni.

(7) Dacă organele judiciare au comunicat public date şi informaţii privind începerea urmăririi penale, luarea unor măsuri preventive sau trimiterea în judecată a unei persoane, acestea au obligaţia să publice, în aceleaşi condiţii, şi soluţiile de clasare, renunţare la urmărire penală sau încetare a procesului penal, ori soluţiile de achitare, încetarea procesului penal sau restituire la parchet, pronunţate de către instanţele de judecată.

(8) Îndeplinirea obligaţiei prevăzută la (7) poate fi cerută de orice persoană interesată.”

5.       La  articolul  10,  după  alineatul  (4)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (41), cu următorul cuprins:

„(41)Exercitarea dreptului de a nu da nicio declaraţie nu poate fi utilizată împotriva suspectului sau inculpatului în nicio fază a procesului penal, neputând constitui o circumstanţă personală care să întemeieze convingerea organelor judiciare că persoana este vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetată şi nu poate fi utilizată la coroborarea probelor.”

6.       La articolul 10, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal, cu respectarea principiului egalităţii de arme.”

7.       La  articolul  10,  după  alineatul  (6)  se  introduc  două  noi  alineate, alin. (7) şi (8), cu următorul cuprins:

„(7) Suspectul şi inculpatul au dreptul de a comunica liber, în condiţii de confidenţialitate, cu avocatul lor pentru pregătirea apărării.

(8) Suspectul, inculpatul şi martorul au dreptul la interpret gratuit.”

8.       La articolul 17, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În cursul judecăţii, acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare sau de aplicare a unei măsuri educative, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.”

9.       Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului

Art. 18. – În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.”

10.   La articolul 21, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 21. – (1) Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii îndreptăţite potrivit legii civile, până la începerea cercetării judecătoreşti.”

11.   La  articolul  22,  după  alineatul  (3)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

„(4) În cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar reprezentantul legal al acesteia renunţă la pretenţiile civile formulate sau, după caz, încuviinţează actul de renunţare al persoanei vătămate, procurorul poate continua acţiunea civilă.”

12.   La articolul 30, litera d) se abrogă.

  1. Articolul 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Avocatul                             Art. 31. – Avocatul asistă sau reprezintă părţile ori subiecţii procesuali pe tot parcursul procesului, în condiţiile legii.”

14.   La articolul 36 alineatul (1), litera c1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c1) infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile prevăzute de Legea 241/2005 pentru  prevenirea  şi  combaterea  evaziunii  fiscale,  cu  modificările ulterioare;”

15.      La  articolul  36,  după  alineatul  (1)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11)Tribunalul judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii în cauzele privind infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau cu privire la care poate interveni împăcarea.”

16.   La articolul 38, litera g) a alineatului (1) şi alineatul (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„g) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului şi de adjuncţii Avocatului Poporului;

……………………………………………………………………………………….

(2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale, precum şi împotriva celor pronunţate în primă instanţă de judecătorii, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului.”

17.   La articolul 39 alineatul (1), litera d) se abrogă.

  1. La articolul 40, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 40. – (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de chestori, de generali, mareşali şi amirali.”

19.   Articolul 47 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Excepţiile de necompetenţă

Art. 47. – (1) Excepţia de necompetenţă materială şi cea de necompetenţă după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

(2) Excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.

(3) Excepţiile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părţi.”

20.   La articolul 48 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b)   s-a pronunţat încheierea prevăzută la art. 3702.”

21.   La  Partea generală, Titlul  III  Capitolul  II,  titlul  secţiunii  a  4-a  se modifică şi va avea următorul cuprins:

SECŢIUNEA a 4-a

Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi”

 22.   Articolul 54 se abrogă.

  1. La articolul 64, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.”

24.   La articolul 65, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Dispoziţiile art. 64 alin. (2)  se  aplică  procurorului  şi magistratului – asistent sau, după caz, grefierului, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei şi judecătorul de drepturi şi libertăţi sau unul dintre membrii completului de judecată.”

25.   La articolul 67, alineatele (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(5) Formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate cu aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept invocate într-o cerere anterioară de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare.

(6) Judecătorul de drepturi şi  libertăţi  sau  completul  în  faţa  căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.”

26.   La articolul 68, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 68. – (1) Abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă ales aleatoriu.

(2) Abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată ales aleatoriu.”

27.   La  articolul  68,  după  alineatul  (2)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:

„(21) În caz de admitere a abţinerii sau recuzării judecătorului, cel care îl înlocuieşte pe judecătorul care s-a abţinut sau a fost recuzat se desemnează aleatoriu.”

28.   La articolul 68, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Abţinerea sau recuzarea grefierului se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau, după caz, de completul de judecată.”

29.   Articolul 70 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării procurorului

Art. 70. – (1) În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior.

(2) Procurorul ierarhic superior soluţionează cererea în 48 de ore, prin ordonanţă ce poate fi atacată în termen de 48 de ore de la

(3) Plângerea se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, dispoziţiile (6) – (9) fiind aplicabile.

(4) În cursul urmăririi penale, procurorul recuzat poate participa la soluţionarea cererii privitoare la măsura preventivă şi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenţa.

(5) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, procurorul ierarhic superior sau instanţa, în cazul prevăzut la (3), stabileşte în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

(6) În cursul urmăririi penale, atunci când procedura este în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, sau  în  faza  de  judecată,  declaraţia  de abţinere sau cererea de recuzare a procurorului care participă la şedinţa de judecată se adresează sub sancţiunea inadmisibilităţii, judecătorului  de drepturi şi libertăţi sau completului de judecată. Inadmisibilitatea declaraţiei de abţinere sau  a cererii de recuzare a procurorului este constatată de judecătorul sau completul în faţa căruia s-a formulat.

(7) Abţinerea sau recuzarea procurorului care participă la şedinţa de judecată se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de completul de judecată în faţa căreia a fost ridicată, în camera de consiliu, în cel mult 24 de Dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, se pot efectua orice verificări şi pot fi ascultaţi subiecţii procesuali principali, părţile şi procurorul care se abţine ori a cărei recuzare se solicită.

(8) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării procurorului care participă la şedinţa de judecată, judecătorul sau, după caz, completul de judecată va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse de acest procuror în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, ori, după caz, în faza de judecată se menţin.

(9) Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de”

30.   La articolul 74, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o altă curte de apel, iar curtea de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanţele de acelaşi grad cu instanţa de la care se solicită strămutarea din orice circumscripţie.”

31.   La articolul 75, alineatele (2) şi (3) se abrogă.

  1. La articolul 83 se introduce un nou alineat, (2), cu următorul cuprins:

„(2) Prevederile art. 10 alin. (41) se aplică în mod corespunzător.”

33.   La articolul 89, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 89. – (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept. Asistenţa juridică este asigurată atunci când cel puţin unul dintre avocaţi este prezent.”

34.   La articolul 90, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.”

35.   La articolul 91, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În tot cursul procesului penal, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat, nu asigură nejustificat substituirea sau refuză nejustificat să exercite apărarea, deşi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil şi înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal ori, după caz, în încheierea de şedinţă. În cursul judecăţii, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură nejustificat substituirea sau refuză nejustificat să efectueze apărarea, deşi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.”

36.   La  articolul  91,  după  alineatul  (2)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:

„(21)Absenţa nejustificată a avocatului nu poate să atragă consecinţe juridice în privinţa inculpatului. Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător.”

37.   La articolul 92, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) În cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni.”

38.   La articolul 94, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 94. – (1) Avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi restrâns.

……………………………………………………………………………………….

(4) În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale, pentru o durată de cel mult 20 de zile, de la data solicitării.”

39.   La articolul 99, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare şi dreptul de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale. Orice dubiu cu privire la vinovăţia suspectului sau inculpatului îi profită exclusiv acestuia.”

40.   La articolul 102, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei şi a mijloacelor de probă.”

41.   La  articolul  102,  după  alineatul  (5)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (6), cu următorul cuprins:

„(6) Probele şi mijloacele de probă excluse se păstrează sigilate la sediul parchetului, în ce priveşte cauzele aflate în faza de urmărire penală, respectiv al instanţei, în ce priveşte cauzele aflate în curs de judecată.”

42.   La articolul 103, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi. De asemenea, aceasta nu se poate întemeia pe declaraţiile inculpaţilor din acea cauză, ale martorilor care beneficiază de exonerare de răspundere pentru faptele denunţate sau pe declaraţiile celor care beneficiază de dispoziţii legale de favoare pentru declaraţiile date în faţa organelor judiciare, dacă aceste probe nu se coroborează şi cu altele, administrate legal în cauză. Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în nicio măsură pe refuzul de a da declaraţii al inculpatului.”

43.   La articolul 103, după alineatul (3) se  introduce  un  nou  alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

„(4) Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei trebuie să cuprindă descrierea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus soluţia, probele pe care se întemeiază fiecare element constitutiv, inclusiv latura subiectivă, precum şi motivele pentru care probele şi argumentele în apărare au fost înlăturate.”

44.   La articolul 106, după alineatul (1) se  introduce  un  nou  alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11)Audierea unei persoane nu poate dura mai mult de 6 ore din 24 de ore. Perioadele de 6 ore nu pot fi consecutive, între acestea intervenind un interval de 12 ore.”

 

45.   La articolul 110, după alineatul (5) se  introduce  un  nou  alineat, alin. (6), cu următorul cuprins:

„(6) Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.”

46.   La articolul 113, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 113. – (1) Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninţat sau vulnerabil ori pentru protecţia vieţii private sau a demnităţii, organul judiciar poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecţie prevăzute la art. 124 – 130, care se aplică în mod corespunzător.

……………………………………………………………………………………….

(3) Dacă persoana vătămată sau partea civilă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), organul judiciar îi aduce la cunoştinţă măsurile de protecţie care pot fi luate, conţinutul lor şi posibilitatea de a renunţa la acestea. Renunţarea persoanei vătămate sau a părţii civile la luarea măsurilor de protecţie se consemnează în scris şi se semnează de către aceasta, în prezenţa reprezentantului legal, dacă este cazul.”

47.   La articolul 115, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Persoanele care se află într-o situaţie ce pune la îndoială capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod conştient fapte şi împrejurări de fapt conforme cu realitatea.”

48.   La  articolul  116,  după  alineatul  (2)  se  introduc  trei  noi  alineate, alin. (2 indice 1) – (2 indice 3), cu următorul cuprins:

„(2 indice 1) O persoană audiată în calitate de martor protejat sau ameninţat nu poate fi audiată în aceeaşi cauză, în calitate de martor cu identitate reală decât dacă au încetat temeiurile care au condus la acordarea altei calităţi.

(2 indice 2) O persoană nu poate avea mai multe calităţi de martor fără identitate reală şi nici nu poate fi în acelaşi timp şi martor ameninţat şi martor protejat în aceeaşi cauză.

(2 indice 3) Martorul poate fi însoţit de avocat în faţa organelor judiciare şi se poate consulta cu acesta, inclusiv în condiţii de confidenţialitate, pe tot parcursul audierii.”

49.   La articolul 117 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, lit. c), cu următorul cuprins:

,,c) persoanele care, convieţuind cu suspectul sau inculpatul, au stabilit cu acesta relaţii asemănătoare celor dintre soţi sau celor dintre părinţi şi copii, precum şi persoanele care s-au aflat în trecut în această situaţie.”

50.   La articolul 124, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există probe sau indicii temeinice că pot influenţa declaraţia minorului, audierea acestuia are loc în prezenţa unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de exerciţiu, stabilite de organul judiciar.”

51.   Articolul 125 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Martorul ameninţat              Art.  125.  –  În  cazul  în  care  există   probe  sau indicii temeinice că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care   le   furnizează   organelor   judiciare   sau   a declaraţiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninţat şi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecţie prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.”

52.   La articolul 126, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul aplicării măsurilor  de  protecţie  prevăzute  la  alin.  (1) lit. c) şi d), declaraţia martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa, în condiţii de confidenţialitate.”

53.   La articolul 126, alineatul (7) se abrogă.

  1. La articolul  128,  după  alineatul  (8)  se  introduce  un  nou  alineat, (9), cu următorul cuprins:

„(9) Instanţa poate dispune încetarea măsurilor de protecţie, la cerere sau din oficiu, dacă nu se mai menţin condiţiile care au determinat luarea acestora de către procuror sau de către instanţă. Dispoziţiile alin. (4) – (6) se aplică în mod corespunzător.”

55.   La  articolul  138,  alineatul  (12)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(12) Prin livrare supravegheată se înţelege tehnica de supraveghere şi cercetare prin care se permit intrarea, circulaţia sau ieşirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora există indicii temeinice cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracţiuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârşirea acesteia.”

56.   La articolul 139 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) există indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);”

57.   La articolul 139, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi şi de subiecţii procesuali principali, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.”

58.   La  articolul  139,  după  alineatul  (3)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:

„(31) Înregistrările de pe camerele de supraveghere, precum şi cele realizate în locuri publice pot constitui mijloace de probă.”

59.   La articolul 145, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoştinţă, la cerere, de conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea integrală a convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.”

60.   La  articolul  145,  după  alineatul  (5)  se  introduc  nouă  noi  alineate, alin. (6) – (14), cu următorul cuprins:

„(6) Persoana informată potrivit alin. (1) poate face contestaţie, atât cu privire la legalitatea, temeinicia şi proporţionalitatea măsurii de supraveghere tehnică căreia i-a fost supusă şi traducerea transcriptelor realizate pe baza unor discuţii într-o altă limbă decât cea română, cât şi cu privire la legalitatea modalităţii de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

(7) Contestaţia prevăzută la (6) se adresează instanţei de judecată în cadrul căreia funcţionează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus sau confirmat măsura de supraveghere tehnică şi se soluţionează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa superioară, respectiv de completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când măsura a fost dispusă sau confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în şedinţă în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a formulat contestaţia.

(8) Termenul de formulare a contestaţiei este de 10 zile şi curge:

a) de la data la care procurorul a informat, potrivit (1), persoana care a fost supusă unei măsuri de supraveghere tehnică, atunci când se contestă legalitatea, temeinicia şi proporţionalitatea respectivei măsuri de supraveghere tehnică;

b) de la data la  care  persoana care a fost supusă unei măsuri de supraveghere tehnică, alta decât inculpatul, a luat cunoştinţă, la cerere, de conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate ori de la data la care i s-a asigurat, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică, atunci când se contestă modul de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

(9) Când contestaţia prevăzută la (6) se referă la un mandat de supraveghere tehnică ori la modalitatea de punere în executare a unui mandat de supraveghere tehnică dispus ori încuviinţat de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta este soluţionată de completul competent, potrivit legii, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(10) Contestaţia prevăzută la (6) se soluţionează prin încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

  1. respingerea cererii:

a) când contestaţia este tardivă;

b) când se apreciază că măsura de supraveghere tehnică a fost dispusă ori confirmată în condiţiile legii sau era întemeiată şi proporţională;

c) când se apreciază că punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică s-a făcut în condiţiile legii;

2. admiterea cererii:

a) când se apreciază că măsura de supraveghere tehnică nu a fost dispusă ori confirmată în condiţiile legii sau nu era întemeiată şi proporţională;

b) când se apreciază că punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică nu s-a făcut în condiţiile

(11) Dacă în cauza în care a fost dispusă măsura de supraveghere tehnică a  fost    sesizată    instanţa    prin    rechizitoriu,     contestaţia     prevăzută     la (6) se depune la instanţă şi se soluţionează de completul de judecată. Dispoziţiile alin. (8) şi alin. (10) se aplică în mod corespunzător.

(12) În caz de admitere a cererii, probele astfel obţinute sunt distruse în totalitate şi nu pot fi utilizate în cadrul niciunui proces penal şi pentru dovedirea vreunei fapte

(13) Procurorul distruge înregistrările obţinute în mod nelegal şi întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care se depune la dosarul

(14) În caz de admitere a contestaţiei, potrivit (10) pct. 2, instanţa poate dispune, la cererea persoanei prevăzute la art. 6, obligarea statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.”

61.        La articolul 146, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Dacă în cauză instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, de achitare ori încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul material sau copia acestuia se conservă prin arhivare odată cu dosarul cauzei la sediul instanţei, în locuri speciale, cu asigurarea confidenţialităţii.”

62.   La  articolul  1461    alineatul  (1),  litera  a)  se  modifică  şi  va  avea următorul cuprins:

„a) există probe sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni;”

63.   La articolul 1461, alineatul (5) se abrogă.

  1. La articolul 147 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) există probe sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni;”

65.   La articolul 149, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată are dreptul de a cunoaşte adevărata identitate a investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului, cu respectarea secretului profesional.”

66.   La articolul 153, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 153. – (1) Procurorul poate solicita, cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, unei instituţii de credit sau oricărei alte instituţii care deţine date privind situaţia financiară a unei persoane, comunicarea datelor privind existenţa şi conţinutul conturilor şi a altor situaţii financiare în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe.”

67.   La  articolul  153,  după  alineatul  (1)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11)Solicitarea procurorului trebuie să cuprindă datele de identificare ale persoanelor pentru care se solicită datele financiare şi indicarea infracţiunilor pentru care există indicii temeinice că ar fi fost săvârşite de fiecare persoană în parte. Datele privind alte persoane decât cele pentru care a fost formulată cererea sunt confidenţiale şi nu constituie mijloc de probă împotriva persoanelor care nu fac obiectul solicitării.”

68.   La articolul 153, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): instituţia care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului ori, după caz, ale persoanei pentru care se solicită datele privind situaţia financiară, motivarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1), menţionarea obligaţiei instituţiei de a comunica imediat, în condiţii de confidenţialitate, datele solicitate.”

69.   La articolul 154, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 154. – (1) Dacă există indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, în scopul strângerii de probe ori identificării făptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate dispune conservarea imediată a anumitor date informatice, inclusiv a datelor referitoare la traficul informaţional, care au  fost stocate prin intermediul unui sistem informatic şi care se află în posesia sau sub controlul unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice ori unui furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în cazul în care există pericolul pierderii sau modificării acestora.”

70.   La  articolul  158,  alineatul  (11)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(11)   În cursul judecăţii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanţa de judecată poate dispune efectuarea unei percheziţii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum şi în cazul în care există probe sau indicii temeinice că în locul unde se solicită efectuarea percheziţiei există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracţiunea ce face obiectul cauzei. Dispoziţiile alin. (2) – (8) şi ale art. 157 se aplică în mod corespunzător.”

71.   La  articolul  159,  alineatul  (13)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(13) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie ori deţinere este interzisă sau în privinţa cărora există indicii temeinice că pot avea o legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu se ridică întotdeauna.”

72.   La articolul 159 alineatul (14), literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) dacă există indicii temeinice că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol;

c) dacă există indicii temeinice că persoana căutată s-ar putea sustrage ”

73.   La articolul 161 alineatul (2), după litera i) se introduce o nouă literă, lit. i1), cu următorul cuprins:

„i1) menţiuni despre persoanele sau obiectele căutate şi refuzate a fi predate, potrivit art. 159 alin. (8);”

74.   La  articolul  162,  după  alineatul  (5)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (6), cu următorul cuprins:

„(6) Prin obiecte care nu au legătură cu cauza, potrivit alin. (4) se înţelege orice obiect, suport electronic de date sau înscris care nu serveşte ca mijloc de probă pentru dovedirea infracţiunii pentru care a fost autorizată percheziţia sau pentru care a fost obţinut ulterior mandat de percheziţie de la judecătorul competent, potrivit legii.”

75.   La articolul 164 se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:

„(2) Dispoziţiile art. 157–163 se aplică în mod corespunzător.”

76.   La articolul 165, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul în care există indicii temeinice că prin efectuarea unei percheziţii corporale vor fi descoperite urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuţii în asigurarea ordinii şi securităţii publice procedează la efectuarea acesteia.”

 

77.   La articolul 170, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 170. – (1) În cazul în care există probe sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni şi sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte şi să le predea, sub luare de dovadă.”

78.   La articolul 171, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că o copie a unui înscris poate servi ca mijloc de probă, reţine numai copia.”

79.   La  articolul  171,  după  alineatul  (4)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (41), cu următorul cuprins:

„(41) În cazul datelor informatice organele judiciare şi instituţiile desemnate de acestea vor reţine suportul original cu datele informatice sau duplicatul digital al acestora.”

80.   La articolul 172, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înţelegerea probelor sunt necesare anumite cunoştinţe specifice sau alte asemenea cunoştinţe şi nu există experţi autorizaţi, instanţa ori organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări de către specialişti care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispoziţiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător.”

81.   La  articolul  172,  după  alineatul  (8)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (81), cu următorul cuprins:

„(81)Participarea nemijlocită a experţilor independenţi autorizaţi, observaţiile acestora faţă de obiectivele expertizei, materialele de expertizat, metodele utilizate, analizele efectuate şi concluziile se consemnează în raportul de expertiză al experţilor desemnaţi, în obiecţiuni sau într-un raport de expertiză independent.”

82.   La  articolul  172,  după  alineatul  (10)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (10 indice 1), cu următorul cuprins:

„(10 indice 1) La efectuarea raportului de constatare, specialistul este obligat să respecte standardele şi reglementările profesiei din domeniul în care se efectuează raportul de constatare, fiind angajată răspunderea sa civilă, disciplinară, profesională sau penală, după caz, pentru nerespectarea acestora. Răspunderea profesională a acestuia poate fi angajată şi în faţa organelor de disciplină ale asociaţiei profesionale de la care a obţinut acreditarea profesională corespunzătoare domeniului în care este specialist.”

83.   La  articolul  173,  alineatele  (2),  (5)  şi  (6)  se  modifică  şi  vor  avea următorul cuprins:

„(2) În cursul urmăririi penale şi în instanţa de judecată, experţii judiciari se desemnează aleatoriu, de pe lista experţilor autorizaţi în acea materie, prin tragere la sorţi, în prezenţa tuturor părţilor sau a avocaţilor acestora, legal citaţi în acest scop. Neprezentarea părţilor sau a avocaţilor acestora nu împiedică desemnarea expertului.

……………………………………………………………………………………….

(5) Expertul, instituţia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, comunică în scris şi motivat organelor judiciare imposibilitatea efectuării expertizei

(6) Instituţia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în cel mai scurt timp posibil după dispunerea expertizei şi anterior efectuării expertizei, numele experţilor desemnaţi şi domeniile sau specialităţile în care aceştia au fost autorizaţi.”

84.   La articolul 175, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Expertul are dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. Expertul se va raporta la toate actele şi înscrisurile depuse în probaţiune la dosarul cauzei şi nu se va limita doar la concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză de specialiştii organelor de urmărire penală, având acces la toate datele şi informaţiile la care au avut acces aceşti specialişti. De aceleaşi drepturi beneficiază şi experţii independenţi autorizaţi, desemnaţi potrivit art. 172 alin. (8).”

85.   La articolul 177, alineatul (6) se abrogă.

  1. La articolul  178,  după  alineatul  (2)  se  introduce  un  nou  alineat, (21), cu următorul cuprins:

„(21) Experţii independenţi autorizaţi, desemnaţi potrivit art. 172 alin. (8) participă împreună cu experţii desemnaţi de organele judiciare la efectuarea expertizei. Opiniile separate ale acestora se consemnează în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de experţii desemnaţi de organele judiciare.”

87.   La  articolul  1811,  după  alineatul  (2)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Dispoziţiile art. 173 alin. (4), art. 177 şi art. 178 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

88.   La articolul 202, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 202. – (1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

89.    La articolul 203, alineatele (2), (3), (5) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) şi c) pot fi luate faţă de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către procuror şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, iar în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată.

(3) Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. d) şi e) pot fi luate faţă de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, iar în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată.

……………………………………………………………………………………….

(5) În cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile şi contestaţiile privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.

……………………………………………………………………………………….

(7) Încheierile pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată se comunică inculpatului şi procurorului care au lipsit de la pronunţare.”

90.   Articolul 205 se abrogă. 

  1. Articolul 207 se abrogă.
  1. Articolul 208 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 208. – (1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează instanţei competente, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, instanţa verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea

(3) Dispoziţiile 235 alin. (4) – (6) se aplică în mod corespunzător.

(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanţa dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de

(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanţa dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(6) În tot cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii preventive dispuse faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile (3) – (5) se aplică în mod corespunzător.

(7) În cadrul procedurii de verificare a măsurilor preventive se poate dispune şi modificarea obligaţiilor din conţinutul ”

93.   Articolul 208 indice 1 se abrogă.

  1. La articolul  209,  alineatul  (11)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(11) Suspectului sau inculpatului reţinut, la cerere, i se înmânează un exemplar al ordonanţei prevăzute la alin. (10) împreună cu întregul material probator administrat.”

95.      La  articolul  213,  alineatul  (2)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea inculpatului. Contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare.”

96.   La articolul 214, denumirea marginală şi alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Luarea măsurii controlului judiciar de către instanţa de judecată

………………………………………………………………………………………………………………………..

(2) Instanţa de judecată sesizată potrivit (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat.

(3) Prezenţa avocatului   inculpatului    şi   participarea    procurorului   sunt ”

97.    La articolul 215 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;”

98.        La  articolul  215,  alineatele  (6),  (7)  şi  (9)  se  modifică  şi  vor  avea următorul cuprins:

„(6) Instituţia, organul sau autoritatea prevăzute la alin. (4) verifică periodic respectarea obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii.

(7) În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există probe sau indicii temeinice că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

………………………………………………………………………………………..

(9) Dispoziţiile alin. (8) teza I se aplică în mod corespunzător şi în cursul judecăţii, când instanţa de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după ascultarea inculpatului. Încheierea poate fi contestată în condiţiile art. 206, care se aplică în mod corespunzător.”

99.   La articolul 216, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Instanţa de judecată, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1).”

100.   La articolul 217, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(9) În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există probe sau indicii temeinice că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată, la cererea motivată a procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.”

101.   La articolul 218, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 218. – (1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de către instanţa de judecată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1).”

102.   La  articolul  218,  după  alineatul  (1)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11)Măsura arestului la domiciliu a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, cumulativ, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este absolut necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.”

103.   La articolul 218, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul faţă de care există probe sau indicii temeinice că a săvârşit o infracţiune asupra unui membru de familie şi cu privire la inculpatul care a fost anterior condamnat definitiv pentru infracţiunea de evadare.”

104.   La  articolul  220,  denumirea  marginală  şi  alineatele  (2)  şi  (3)  se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Luarea măsurii arestului la domiciliu de către instanţa de judecată

………………………………………………………………………………………………………………………

(2) Instanţa de judecată, sesizată conform (1), dispune citarea inculpatului. Audierea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat.

(3) Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt ”

105.      La  articolul  220,  după  alineatul  (4)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (5), cu următorul cuprins:

„(5) Luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de persoana faţă de care mai fusese dispusă o măsură preventivă privativă de libertate, cu excepţia reţinerii, nu se poate  baza  pe  aceleaşi  temeiuri  care  au  fundamentat  dispunerea  primei  măsuri preventive  privative  de  libertate,  în  lipsa  unor  temeiuri  noi  care  fac  necesară privarea sa de libertate.”

106.   La articolul 221 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;”

107.   La articolul 221, alineatele (3), (6) – (9) şi (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.

…………………………………………………………………………………………

(6) La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale

(7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a instanţei de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află

(8) Copia încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a instanţei de judecată prin care s-a luat măsura arestului la domiciliu se comunică, de îndată, inculpatului şi instituţiei, organului sau autorităţii desemnate cu supravegherea sa, organului de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte acesta, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi organelor de frontieră.

(9) Instituţia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifică periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii.

…………………………………………………………………………………………

(11) În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura arestului la domiciliu sau obligaţiile care îi revin ori există probe sau indicii temeinice că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi ori instanţa de judecată, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.”

108.   La  articolul  222,  alineatul  (12)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(12) În cursul judecăţii, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispoziţiile art. 239 se aplică în mod corespunzător.”

109.    La articolul 223, partea introductivă şi litera d) a alineatului (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 223. – (1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

……………………………………………………………………………………….

(d) după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

110.      La  articolul  223,  după  alineatul  (2)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Pentru aprecierea stării de pericol concret pentru ordinea publică prin propunerea de arestare preventivă şi în hotărârea judecătorească prin care se dispune această măsură preventivă trebuie indicate circumstanţe reale şi personale din care să rezulte ameninţarea efectivă, reală şi iminentă asupra ordinii publice. În justificarea unei astfel de măsuri nu pot fi invocate şi reţinute argumente generale şi abstracte.”

 

111.      La  articolul  226,  după  alineatul  (1)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11) Judecătorul care a dispus măsura arestului preventiv trebuie să motiveze măsura luată, justificând în concret inclusiv modalitatea prin care se înlătură starea de pericol concret adusă ordinii publice.”

112.      La  articolul  228,  după  alineatul  (1)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (1 indice 1) cu următorul cuprins:

„(1 indice 1) După luarea măsurii inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.”

113.   La articolul 231, alineatele (4) – (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) Organul de poliţie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă un exemplar al acestuia, într-una din formele prevăzute la alin. (1) sau (2), după care o conduce în cel mult 24 de ore la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive ori la completul la care se află spre soluţionare dosarul cauzei.

(5) În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa oricărei persoane fizice, fără învoirea acesteia, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia, dacă există indicii temeinice din care să rezulte că persoana din mandat se află în domiciliul sau reşedinţa respectivă.

(6) În cazul în care arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în lipsă din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, inculpatul este prezentat, la încetarea acestor motive, judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura ori, după caz, completului la care se află spre soluţionare dosarul ”

114.   La articolul 235, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 235. – (1) Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 268 alin. (1).”

115.   Articolul 238 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecăţii

Art. 238. – (1) Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru aceleaşi temeiuri şi în aceleaşi condiţii ca şi arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale. Dispoziţiile art. 225 – 232 se aplică în mod corespunzător.

(2) Măsura prevăzută la (1) se poate dispune de către instanţa de judecată în compunerea prevăzută de lege. În acest caz, mandatul de arestare preventivă este emis de către preşedintele completului.

(3) Faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, se poate dispune din nou această măsură numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de ”

116.   La articolul 239, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecăţii sau în lipsă.”

117.   La articolul 240, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 240. – (1) În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii.”

118.   La articolul 241, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Organul judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi ori instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza constată, prin ordonanţă sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administraţiei locului de deţinere, încetarea de drept a măsurii preventive, dispunând, în cazul celui reţinut sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.

(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată se pronunţă, prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a măsurii preventive chiar şi în lipsa inculpatului. Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii.”

119.   La articolul 242, alineatele (3), (4 indice 1), (5), (7) şi (10) – (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este absolut necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

……………………………………………………………………………………….

(4 indice 1) În cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, precum şi înlocuirea acestor măsuri între ele se dispun de procuror, dacă aceasta nu a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. La înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dispoziţiile art. 216 alin. (1) şi (3) şi ale 217 se aplică în mod corespunzător.

(5) Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în scris, procurorului, judecătorului de drepturi şi libertăţi sau instanţei de judecată, după caz.

……………………………………………………………………………………….

(7) În vederea soluţionării cererii, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată fixează data de soluţionare a acesteia şi dispune citarea inculpatului.

……………………………………………………………………………………….

(10) Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea

(11) Dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(12) Dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de ”

120.   La articolul 245, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 245. – (1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situaţia prevăzută la art. 109 alin. (1) din Codul penal.

……………………………………………………………………………………….

(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra măsurii prevăzute la alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivată. Instanţa se pronunţă asupra măsurii prin încheiere motivată.”

121.   La articolul  246, alineatele (1), (9), (10), (12) şi (13) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 246. – (1) În cursul urmăririi penale, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în  primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.

……………………………………………………………………………………….

(9) În cazul când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranţa publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii Dispoziţiile alin. (2) – (7) se aplică în mod corespunzător.

(10) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit (9), se dispune de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.

………………………………………………………………………………………

12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la 247.

13) În cazul în care dispune o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul sesizează instanţa pentru luarea, confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii. Instanţa, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, ascultă, dacă este posibil, persoana supusă măsurii provizorii, în prezenţa avocatului său, şi, după efectuarea unei  expertize  medico-legale,  se  pronunţă  prin  încheiere  motivată.

Împotriva încheierii se poate formula contestaţie, în termen de 3 zile de la pronunţare, care se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate sau, după caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în camera de consiliu.”

122.   La articolul 247, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 247. – (1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.”

123.     La articolul 248, alineatele (1), (11) şi (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 248. – (1) În cursul urmăririi penale, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în  primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.

……………………………………………………………………………………….

11) Dacă după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol, judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura dispune, prin încheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea ridicării măsurii

12) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit (11), se dispune de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.”

124.   La  articolul  249,  după  alineatul  (4)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (4 indice 1), cu următorul cuprins:

„(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.”

125.   La articolul 249, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora. În vederea stabilirii valorii bunurilor asupra cărora se vor institui măsuri asigurătorii, organele judiciare care instituie măsura au obligaţia dispunerii unei expertize evaluatorii sau stabilirii valorii bunurilor în baza grilelor utilizate de Camera Notarilor Publici.”

126.   La articolul 250, alineatele (5 indice 1) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(5 indice 1)   Dacă,   până   la   soluţionarea   contestaţiei   formulate   conform alin. (1), a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, contestaţia se înaintează acesteia, spre competentă soluţionare. Instanţa soluţionează contestaţia prin încheiere definitivă.

(6) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de instanţa de judecată, procurorul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.”

127.   După articolul 250 indice 1 se introduce un nou articol, art. 250 indice 2, cu următorul cuprins:

Ridicarea, la cerere, a măsurilor asigurătorii

Art. 250 indice 2. – (1) În tot cursul procesului penal, măsurile asigurătorii pot fi ridicate, în tot sau în parte, de către organul judiciar în faţa căruia se află cauza, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dacă nu mai subzistă ori s-au modificat temeiurile care au impus luarea acestora. În cursul judecăţii, cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii poate fi formulată şi de procuror.

2) Ridicarea măsurii asigurătorii se dispune prin ordonanţă de către procuror şi prin încheiere de către instanţa de judecată sau instanţa de

3) Împotriva ordonanţei sau încheierii prin care s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii sau a fost respinsă cererea de ridicare a măsurii asigurătorii, persoana interesată sau, după caz, procurorul pot face contestaţie, dispoziţiile 250 şi 2501fiind aplicabile    în    mod    corespunzător.    Contestaţia împotriva ordonanţei sau încheierii prin care s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii este suspensivă de executare.”

128.   Articolul 251 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii

Art. 251. – Ordonanţa sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală, precum şi de către organele competente potrivit legii, din dispoziţia organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, după caz.”

129.  La  articolul  252,  alineatul  (6)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(6) Obiectele prevăzute la alin. (4) şi (5) se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale sau judecăţii, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronunţarea în cauză a unei soluţii definitive.”

130.  La  articolul  2523,  alineatul  (3)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(3) Asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate, precum şi cu privire la cererile prevăzute la alin. (2), instanţa de judecată dispune prin încheiere motivată.”

 

131.  La  articolul  252 indice 3,  după  alineatul  (3)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

„(4) Împotriva încheierii prevăzute la alin. (3) se poate face contestaţie la instanţa superioară, respectiv la completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către părţi, custode, procuror, precum şi de către orice altă persoană interesată, dispoziţiile art. 2522 alin. (4) – (7) aplicându-se în mod corespunzător.”

132.  La  articolul  252 indice 4,  alineatul  (1)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„Art. 252 indice 4. – (1) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii prevăzute la art. 2522 alin. (3) sau a hotărârii judecătoreşti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzută la art. 2522 alin. (7), la art. 2523 alin. (3) sau la art. 2523  alin. (4), suspectul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, custodele, orice altă persoană interesată, precum şi procurorul pot formula, în cursul procesului penal, contestaţie la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.”

133.  La  articolul  253,  alineatul  (4)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(4) Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul sau instanţa de judecată care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.”

134.  La  articolul  254,  alineatul  (2)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(2) Sumele de bani prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate de către debitori, după caz, la dispoziţia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenţă, recipisele urmând a fi predate procurorului ori instanţei de judecată în termen de 24 de ore de la consemnare.”

 

135.  La  articolul  255,  alineatul  (1)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„Art. 255. – (1) Dacă procurorul sau judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii, constată, la cerere sau din oficiu, că lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea acestora, dispune restituirea acestor lucruri. Dispoziţiile art. 250 se aplică în mod corespunzător.”

 

136.  La  articolul  260,  alineatul  (3)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(3) În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă, la sediul parchetului sau al instanţei, după caz, se va afişa o înştiinţare, care va cuprinde menţiunile prevăzute la alin. (2).”

137.  La articolul 261, alineatele (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Persoana care primeşte citaţia semnează dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea şi semnătura, încheie proces-verbal. Dacă aceasta refuză  sau  nu  poate  semna  dovada  de  primire,  agentul afişează pe uşa locuinţei o înştiinţare care trebuie să cuprindă menţiunile de la alin. (4), încheind proces-verbal.

……………………………………………………………………………………….

(5) În cazul când persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citaţie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieşte, agentul este obligat să facă investigaţii pentru a afla aceasta. Dacă investigaţiile au rămas fără rezultat, agentul afişează pe uşa principală a clădirii o înştiinţare care trebuie să cuprindă menţiunile de la alin.(4), încheind proces-verbal şi făcând menţiune despre împrejurările care au făcut imposibilă înmânarea citaţiei.”

138.  La  articolul  265,  alineatul  (2)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(2) Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, numai în mod excepţional şi motivat dacă această măsură se impune în interesul rezolvării cauzei.”

139.  La articolul 265, după alineatul (12) se introduc două noi alineate, alin. (13) şi (14), cu următorul cuprins:

„(13) Înainte de punerea în executare a mandatului de aducere faţă de suspect sau inculpat, acestuia i se aduce la cunoştinţă învinuirea prin înmânarea unei ordonanţe de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, respectiv ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi i se pune în vedere că are dreptul să nu dea nicio declaraţie şi să îşi angajeze un avocat.

14) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la (13) va fi consemnată de organul de aducere într-un proces-verbal care va fi semnat de către suspect sau inculpat şi de organul de aducere. În caz că suspectul sau inculpatul refuză semnarea, organul de aducere va consemna motivul refuzului.”

140.  Articolul 267 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Accesul la bazele electronice de date

Art. 267. – (1) În vederea realizării procedurii de citare, a comunicării actelor de procedură sau a aducerii cu mandat la desfăşurarea procedurilor, procurorul sau instanţa au drept de acces direct la bazele  electronice  ale  direcţiilor  de  evidenţă  a persoanelor şi administrarea bazelor de date.

2) Organele administraţiei de stat care deţin baze electronice de date sunt obligate să colaboreze cu procurorul sau cu instanţa de judecată în vederea asigurării accesului direct al acestora la informaţiile existente în bazele electronice ale direcţiilor de evidenţă a persoanelor şi administrarea bazelor de ”

141.   La articolul 274, denumirea marginală şi alineatul (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare sau aplicarea unei măsuri educative, amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei

Art. 274. – (1) În caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare sau aplicare a unei măsuri educative, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Cuantumul cheltuielilor va fi justificat prin depunerea unei note de cheltuieli în care vor fi indicate defalcat toate cheltuielile suportate de stat pe tip de activităţi şi instituţie.”

 

142.   La  articolul  275  alineatul  (1),  partea  introductivă  şi  litera  b)  a punctului 3 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„3.   dacă  suspectul  sau  inculpatul  cere  continuarea  procesului  penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:

……………………………………………………………………………………….

b) suspect sau inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situaţii decât cele prevăzute la dispoziţiile 16 alin. (1) lit. a) – c) ori încetarea procesului penal;”

143.   La articolul 275 alineatul (1), punctul 4 se abrogă.

  1. La articolul 275, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Dispoziţiile alin. (1) pct. 1 şi 2 şi ale alin. (2) – (4) se aplică în mod corespunzător,  inclusiv cu privire la  suspect, în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluţii de clasare şi în situaţia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.”

145.   La articolul 276, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 276. – (1) În caz de condamnare sau de aplicare a unei măsuri educative, renunţare la urmărirea penală, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea.”

146.   La articolul 278, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 278. – (1) Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.”

147.   La articolul 281 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) competenţa materială şi după calitatea persoanei, a organului de urmărire penală, competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când urmărirea penală, respectiv judecata a fost efectuată de un organ de urmărire penală/o instanţă necompetentă după materie sau calitatea persoanei;”

148.   La articolul 281 alineatul (4), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a)   până la rămânerea definitivă a încheierii prevăzute la art. 370 indice 2, dacă încălcarea a intervenit în  cursul  urmăririi  penale sau în procedura prevăzută la art. 370 indice1 – 370 indice 4;

b) în orice  stare  a  procesului,  dacă  încălcarea  a  intervenit  în  cursul judecăţii, după rămânerea definitivă a încheierii prevăzute la 3702;”

149.   La articolul 282, alineatul (2) şi litera a) a alineatului (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate, precum şi din oficiu, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi şi instanţa de judecată.

……………………………………………………………………………………….

a) pe tot parcursul urmăririi penale şi cel mai târziu până la termenul de judecată prevăzut la 3702 alin. (1), dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale;”

150.   La articolul 282 alineatul (4), după litera a) se introduce o nouă literă, lit. a1), cu următorul cuprins:

„a1) până la rămânerea definitivă a încheierii prevăzute la art. 370 indice 2, dacă încălcarea a intervenit în procedura prevăzută la art. 370 indice 1 – 370 indice 4;”

151.   La articolul 282 alineatul (4), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii, după rămânerea definitivă a încheierii prevăzute la art. 370 indice 2.”

152.   La  articolul  284,  alineatele  (1),  (3)  şi  (5)  se  modifică  şi  vor  avea următorul cuprins:

„Art. 284. – (1)Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de instanţa de judecată, prin încheiere.

……………………………………………………………………………………….

3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată poate dispune anularea ori reducerea

……………………………………………………………………………………….

(5) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi şi libertăţi ori de un alt complet, prin încheiere.”

153.   La articolul 287, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În cazurile în care procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi ori alte autorităţi prevăzute de lege, în vederea soluţionării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, va înainta copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu cererea sau propunerea formulată. Organul de urmărire penală păstrează originalul actelor, în vederea continuării urmăririi penale.”

154.   După articolul 287 se introduce un nou articol, art. 287 indice 1, cu următorul cuprins:

Trimiterea în format electronic a unor acte de sesizare

Art. 287 indice 1 . – Rechizitoriul, precum şi orice alt act de sesizare a instanţei sau a judecătorului de drepturi şi libertăţi se trimit acestora de către procuror şi în format electronic.”

155.   La  articolul  290,  după  alineatul  (1)  se  introduc  două  noi  alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:

„(11) Pentru ca o persoană să beneficieze de dispoziţiile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă denunţul trebuie să fie depus într-un termen de maximum un an de la data la care persoana a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii.

(12) Condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu poate fi dispusă exclusiv pe baza mărturiei denunţătorului dacă acestea nu sunt însoţite de alte probe.”

156.   Articolul 292 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Sesizarea din oficiu               

Art.  292.  –   Organul  de   urmărire   penală  se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289 – 291 şi încheie un proces-verbal în acest sens. Organul de urmărire penală va indica în mod concret, în procesul-verbal, condiţiile în care a aflat despre săvârşirea infracţiunii.”

157.   La articolul 293, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori există indicii care justifică că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.”

158.   La articolul 305, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Atunci când există probe din care să rezulte că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile  prevăzute  la  art.  16  alin.  (1),  organul  de  urmărire  penală  dispune  ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei. Ordonanţa prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, emisă sau, după caz confirmată de procuror, se comunică suspectului.”

159.   La articolul 308, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Dispoziţiile alin. (1) – (3) se aplică în mod corespunzător cu privire la audierea minorului martor sau parte civilă, precum şi cu privire la audierea persoanei vătămate dacă, în raport cu persoana acestora sau cu natura cauzei, judecătorul apreciază că evitarea audierii repetate pe parcursul procesului este în interesul acestora.”

160.   La articolul 309, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Inculpatului i se comunică o copie a ordonanţei prin care a  fost dispusă măsura.”

161.   La articolul 311, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Când urmărirea penală se efectuează faţă de o persoană, extinderea sau schimbarea încadrării juridice dispuse de organul de cercetare penală se supun confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală, în termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanţei, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte totodată şi dosarul cauzei.

(3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect sau inculpat despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea ori, după caz, despre schimbarea încadrării juridice.”

162.   La  articolul  312,  după  alineatul  (1)  se  introduc  două  noi  alineate, alin. (1 indice 1) şi (1 indice 2), cu următorul cuprins:

„(1 indice 1) Procurorul dispune suspendarea urmăririi penale numai dacă, luând în considerare toate circumstanţele cauzei, apreciază că suspectul sau inculpatul nu ar putea fi audiat la locul unde se află sau prin intermediul videoconferinţei ori că audierea lui în acest mod ar aduce atingere drepturilor sale ori bunei desfăşurări a urmăririi penale.

(1 indice 2) Dacă nu se dispune suspendarea urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului la locul unde se află sau prin videoconferinţă nu poate avea loc decât în prezenţa avocatului.”

163.   La articolul 315 alineatul (2), literele c) – e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„c) sesizarea instanţei cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale;

d) sesizarea instanţei cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris;

e) sesizarea instanţei cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau  de  încetare a  măsurilor de  siguranţă prevăzute  la 109 sau 110 din Codul penal, dispoziţiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzător;”

164.   La  articolul  318,  alineatele  (10)  şi  (12)  se  modifică  şi  vor  avea următorul cuprins:

„(10)  În  situaţia  prevăzută  la  alin.  (121),  ordonanţa  prin  care  s-a  dispus renunţarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanţa este verificată de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet.

…………………………………………………………………………………………..

(12) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părţilor, suspectului, persoanei vătămate şi altor persoane interesate.”

165.   La  articolul  318,  după  alineatul  (12)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (12 indice 1), cu următorul cuprins:

„(12 indice 1) În cazurile în care există suspect sau inculpat în cauză, precum şi în cazurile în care nu există persoană vătămată, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.”

166.   La articolul 318, alineatele (13) – (15) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(13) În situaţia prevăzută la alin. (121), instanţa stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea persoanelor interesate. Dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

14) Instanţa hotărăşte în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de

15) Instanţa verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi încuviinţate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de În cazul în care respinge cererea de confirmare, instanţa:

a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;

b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea.”

167.   La  articolul  318,  după  alineatul  (15)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (15 indice 1), cu următorul cuprins:

„(15 indice 1) În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, instanţa verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude   probele   nelegal   administrate   ori,  după   caz, sancţionează potrivit art. 280 – 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. În acest caz, instanţa poate dispune una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) sau poate dispune soluţia prevăzută la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).”

168.   La  articolul  318,  alineatul  (16)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(16) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. Încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare a soluţiei de renunţare la urmărire penală şi de începere a judecăţii prevăzută la alin. (15 indice 1) poate fi atacată în condiţiile prevăzute la art. 341 alin. (9) şi (10).”

169.   La articolul 318, după alineatul (16) se introduc două noi alineate, alin. (17) şi (18), cu următorul cuprins:

„(17) În cazul în care instanţa a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare poate fi dispusă pentru alte motive decât cele avute în vedere iniţial.

(18) În cazul în care confirmă ordonanţa de renunţare la urmărirea penală, instanţa sesizată în acest sens de către procuror poate dispune, prin aceeaşi încheiere, şi măsura de siguranţă a confiscării speciale sau desfiinţarea unui înscris, dispoziţiile art. 5491 aplicându-se în mod corespunzător.”

170.   Articolul 326 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Trimiterea cauzei la un alt parchet

Art. 326. – Când există probe sau indicii temeinice că activitatea de urmărire penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori a subiecţilor procesuali principali ori există pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţilor, a unui subiect procesual principal sau din oficiu, poate trimite cauza la un parchet egal în grad, dispoziţiile art. 73 şi 74 fiind aplicabile în mod corespunzător.”

171.   La  articolul  328,  după  alineatul  (1)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (1 indice 1), cu următorul cuprins:

„(1 indice 1) Pentru stabilirea obiectului sau limitelor judecăţii, rechizitoriul trebuie să indice toate elementele constitutive ale faptei reţinute în sarcina inculpatului, inclusiv latura subiectivă şi toate probele pe care se sprijină fiecare dintre aceste elemente.”

172.   La articolul 329, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) După verificarea sa potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1), un exemplar certificat al rechizitoriului se comunică inculpatului. Comunicarea poate fi realizată şi în format electronic.

(3) În situaţia în care inculpatul nu cunoaşte limba română, se vor lua măsuri pentru traducerea autorizată a rechizitoriului, care va fi ataşată acestuia. Când nu există traducători autorizaţi, traducerea rechizitoriului se face de o persoană care poate comunica cu inculpatul.”

173.   La  articolul  329,  după  alineatul  (4)  se  introduce  un  nou  alineat, alin. (5), cu următorul cuprins:

„(5) Trimiterea rechizitoriului, însoţit de dosarul cauzei, instanţei competente să judece cauza în fond, are loc după verificarea îndeplinirii procedurii prevăzute la alin. (2). Dovezile de comunicare se înaintează odată cu dosarul cauzei.”

174.   La articolul 332 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b)   restituire a cauzei de către instanţă;”

175.   La articolul 334, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 334. – (1) Urmărirea penală este reluată atunci când instanţa a dispus restituirea cauzei la parchet în temeiul prevederilor art. 3702 alin. (7) lit. b).

(2) În cazul în care hotărârea se întemeiază pe dispoziţiile art. 3702 alin. (7) lit. a), reluarea se dispune de către conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevăzut de lege, numai atunci când constată că pentru remedierea neregularităţii este necesară efectuarea unor acte de urmărire penală. Prin ordonanţa de reluare a urmăririi penale se vor menţiona şi actele ce urmează a fi efectuate.”

176.   La articolul 335, alineatele (3), (4), (4 indice 1), (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea- credinţă obligaţiile stabilite conform art. 318 alin. (6), procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în situaţia în care procurorul a dispus renunţarea la urmărirea penală şi nu există suspect sau inculpat în cauză.

(4) Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării instanţei de judecată, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Instanţa hotărăşte în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului şi cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare.

(4 indice 1) Instanţa,  soluţionând  cererea  de  confirmare,  verifică  legalitatea  şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi încuviinţate. Încheierea este definitivă.

5) În cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, redeschiderea urmăririi penale are loc şi atunci când instanţa a admis plângerea împotriva soluţiei şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale sau a respins cererea de confirmare a ordonanţei de renunţare la urmărirea penală. Dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.

6) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia infirmă soluţia de clasare sau de renunţare la urmărirea penală şi dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanţei care cuprinde această soluţie, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării instanţei.”

177.   La articolul 339, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) În cazul soluţiilor de clasare ori a celor de renunţare la urmărire, altele decât cele supuse confirmării conform dispoziţiilor art. 318 alin. (121), plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.”

178.   La articolul 340, denumirea marginală şi alineatul (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Plângerea împotriva actelor procurorului

Art. 340. – (1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 318 alin. (121), dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza.”

179.   La articolul 341 denumirea marginală şi alineatele (1) – (5 indice 1) se modifică vor avea următorul cuprins:

Soluţionarea plângerii de către instanţă

Art. 341. – (1) După înregistrarea plângerii, aceasta se trimite în aceeaşi zi completului legal învestit. Plângerea greşit îndreptată se trimite  pe cale administrativă organului judiciar competent.

2) Instanţa stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea petentului şi a intimaţilor şi încunoştinţarea procurorului, cu menţiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

3) Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării prevăzute la (2), transmite instanţei dosarul cauzei.

4) În situaţia în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei

5) Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de Neprezentarea persoanelor citate conform alin. (2) nu împiedică soluţionarea plângerii.

(5 indice 1)   Instanţa,   soluţionând   plângerea,   verifică soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi încuviinţate.”

180.  La articolul 341, partea introductivă a alineatului (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, instanţa poate dispune una dintre următoarele soluţii:”

181.  La articolul 341 alineatul (6), după litera c) se introduce o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins:

„d)   admite plângerea şi dispune clasarea, dacă apreciază că soluţia de renunţare la urmărirea penală nu este legală.”

182.  La articolul 341 alineatul (7), partea introductivă şi literele b) şi d) ale punctului 2 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(7) În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale,

instanţa:

……………………………………………………………………………………….

b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală sau anulează actul nelegal efectuat de procuror ori obligă la refacerea lui, dacă mai este cazul;

………………………………………………………………………………………

d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dacă prin acestea nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea;”

183.  La articolul 341 alineatul (7) punctul 2, după litera d) se introduce o nouă literă, lit. e), cu următorul cuprins:

„e)   admite plângerea şi dispune clasarea, dacă apreciază că soluţia de renunţare la urmărire penală nu este legală.”

184.  La articolul 341, alineatele (7 indice 1), (8) – (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(7 indice 1) În  cazul  în  care,  ulterior  sesizării  instanţei,  procurorul  ierarhic

superior admite plângerea şi dispune infirmarea soluţiei atacate, plângerea va fi respinsă ca rămasă fără obiect. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b), d) şi e) şi la alin. (71) este definitivă.

9) În cazul prevăzut la (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul şi intimaţii pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

10) Contestaţia se depune la instanţa care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care o soluţionează în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a intimaţilor şi cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;

b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.

11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea cauzei.”

185.  Titlul  II  –  Camera  preliminară  din  Partea  specială,  cuprinzând art. 342 – 348, se abrogă.

  1. La articolul 352, alineatele (11) şi (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(11) În cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare. Judecătorul poate, de asemenea, permite accesul la informaţiile clasificate apărătorului inculpatului, condiţionat de deţinerea de către acesta a certificatului de securitate sau a autorizaţiei de acces corespunzător nivelului de secretizare al acestora.

12) Judecătorul poate refuza apărătorului inculpatului ce îndeplineşte condiţiile de la (11) teza finală, accesul la informaţiile clasificate doar în situaţia în care accesul ar putea conduce la periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important. Dacă judecătorul cauzei nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză.”

187.  La articolul 364, după alineatul (6) se  introduce  un  nou  alineat, alin. (61) cu următorul cuprins:

„(61) Persoana poate fi condamnată în lipsă numai dacă a fost citată legal pentru fiecare fază a judecăţii sau a intrat prin alte mijloace oficiale în posesia unor informaţii cu privire la locul şi data procesului a fost informată despre posibilitatea pronunţării unei hotărâri în lipsă sau dacă a fost reprezentată de un avocat ales sau desemnat din oficiu şi a beneficiat de apărare corespunzătoare în cadrul procesului.”

  1. După Capitolul I din Titlul III – „Judecata” al Părţii speciale se introduce un nou capitol, I1Verificări prealabile la judecata în primă instanţă, cuprinzând art. 370 indice 1 – 370 5, cu următorul cuprins:

Măsuri premergătoare         

Art.  370/1.  –   (1)  După  sesizarea  instanţei  prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu unui complet de judecată.

2) Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de preşedintele completului de judecată, între 20 şi 30 de zile, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei.

3) În cazurile prevăzute la 90, preşedintele completului de judecată ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, cuprins între 20 şi 30 de zile.

4) La expirarea termenelor prevăzute la (2) şi (3), preşedintele completului de judecată stabileşte termenul de judecată, şi citează părţile.

Procedura de verificare şi soluţiile ce pot fi pronunţate

Art. 370/2. – (1) La termenul de judecată stabilit, instanţa procedează la verificarea competenţei şi a legalităţii sesizării, precum şi a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

2) Dacă apreciază că nu este competentă, instanţa procedează potrivit  prevederilor   50 şi 51.

3) Instanţa soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, prin încheiere, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă încuviinţate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale

4) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, instanţa constată legalitatea sesizării, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

5) Dacă respinge cererile şi excepţiile invocate ori ridicate din oficiu, instanţa constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

6) În cazul în care instanţa constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit 280 – 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică instanţei dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

7) Instanţa restituie cauza la parchet, dacă:

a) rechizitoriul este întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor 328, iar neregularitatea nu a fost remediată de  procuror  în  termenul  prevăzut  la alin. (6), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile (6), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

8) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata

9) Încheierea pronunţată potrivit (3) – (7) se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.

 

Contestaţia                             

Art. 370/3. – (1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 3702 alin. (3) – (5) şi (7), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi   şi   modul   de   soluţionare   a   cererilor   şi excepţiilor.

2) Contestaţia se judecă de către instanţa competentă să soluţioneze apelul în cauză.

3) Contestaţia se soluţionează potrivit procedurii prevăzute la 425/1. Dispoziţiile  art.  370/1  şi art. 370/2 se aplică în mod corespunzător.

4) În soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa primei instanţe, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută.

Stabilirea termenului pentru continuarea judecăţii

Art. 370/4. – (1) După rămânerea definitivă a încheierii prevăzute la art. 3702, preşedintele completului de judecată stabileşte, dacă este cazul, termenul de judecată pentru continuarea judecăţii.

2) În cazul prevăzut la 370/2 alin. (4), dacă procurorul, părţile sau persoana vătămată sunt prezente şi declară că nu înţeleg să formuleze contestaţie împotriva încheierii prin care instanţa constată legalitatea sesizării, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, încheierea rămâne definitivă, iar instanţa poate proceda la judecata în continuare a cauzei.

Verificarea actelor şi probelor în cursul judecăţii

Art. 370/5. – Dacă pe parcursul judecării cauzei se constată că actele sau probele efectuate sau administrate în cursul cercetării penale sunt lovite de nulitate, acestea sunt eliminate din cauză, indiferent de soluţia pronunţată în cursul verificării prealabile.”

189.  La  articolul  374,  alineatul  (1)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„Art. 374. – (1) După  rămânerea  definitivă  a  încheierii   prevăzute   la art. 370/2, la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecăţii sau să facă o prezentare succintă a acestuia.”

190.  Articolul 386 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Schimbarea încadrării juridice

Art. 386. – (1) Dacă în cursul judecăţii, inclusiv în etapa verificărilor prevăzute la art. 370/1 – 370/4, se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

2) Dacă noua încadrare juridică vizează o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanţa de judecată cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere prealabilă. În situaţia în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanţa continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului ”

191.   La articolul 392, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 392. – (1) La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. În situaţia în care unul sau mai mulţi dintre membrii completului nu mai este judecător al instanţei respective, cauza se repune pe rol.”

 

192.   La articolul 394, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) În situaţia în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă, judecătorul fiind desemnat aleatoriu.”

 

193.   La articolul 396, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 396. – (1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea sau aplicarea unei măsuri educative, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea, încetarea procesului penal.

 

194.   La articolul 397, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) În cazul în care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune şi este admisă acţiunea civilă, instanţa dispune plata din cauţiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, potrivit dispoziţiilor art. 217.”

195.   La articolul 403, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) În caz de condamnare, aplicare a unei măsuri educative, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, expunerea trebuie să cuprindă fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată, respectiv timpul care se va deduce din pedeapsa stabilită în caz de anulare sau revocare a renunţării la aplicarea pedepsei ori a amânării aplicării pedepsei, precum şi actele din care rezultă perioada ce urmează a fi dedusă.

3) Dacă instanţa reţine în sarcina inculpatului numai o parte dintre faptele ce formează obiectul trimiterii în judecată, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunţat condamnarea sau aplicarea unei măsuri educative ori, după caz, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei şi pentru care anume fapte, încetarea procesului penal sau ”

196.   La articolul 406, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 406. – (1) Hotărârea se redactează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.”

197.   La articolul 421 se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:

„(2) Instanţa de apel nu poate desfiinţa sentinţa primei instanţe prin care s- a dispus achitarea inculpatului şi nu poate pronunţa o hotărâre de condamnare direct în apel decât dacă sunt readministrate probe sau administrate probe noi care să conducă la desfiinţarea soluţiei de achitare a primei instanţe pentru infirmarea motivelor pentru care a fost dispusă achitarea.”

198.   La articolul 4251, alineatele (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

………………………………………………………………………………………

(5) Contestaţia se soluţionează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de completul de judecată de la instanţa superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, cu participarea procurorului.”

199.   La articolul 434, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 434. – (1) Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de instanţele de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.”

200.   La articolul 434 alineatul (2), literele e) – g) se abrogă.

  1. La articolul 453 alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, g), cu următorul cuprins:

„g) un judecător sau un procuror a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză.”

202.   La articolul 453, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal sau de achitare, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) – d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.”

 

203.   La articolul 457, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 457. – (1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost  executată  sau considerată executată ori după moartea acestuia.

2) Cererea de revocare în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de 3 luni, care curge:

a) în cazurile prevăzute la 453 alin. (1) lit. a) – d), când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când aceasta a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;

b) în cazurile prevăzute la 453 alin. (1) lit. a) – d), dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale;

c) în cazul  prevăzut  la    453  alin.  (1)  lit.  e),  de  la  data  când hotărârile ce nu se conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea.”

204.   La articolul 466, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces sau nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.”

205.   La articolul 469, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate şi a încheierii pronunţate în procedura prevăzută la art. 3701 – 3704.”

 

206.   La  articolul  474,  alineatul  (4)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

 

207.   La  articolul  477,  alineatul  (3)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

 

208.   La articolul 485 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi dispune una dintre soluţiile prevăzute la art. 396 alin. (2) – (4), care nu poate crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului care au făcut obiectul acordului;”

209.   La articolul 489, alineatul (2) se abrogă.

 

  1. La articolul 491, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă persoana juridică nu şi-a numit un mandatar, acesta este desemnat, după caz, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanţă, din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii. Practicienilor în insolvenţă astfel desemnaţi li se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 273 alin. (1), (2), (4) şi (5).”

 

211.   La articolul 493, alineatele (1), (4), (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 493. – (1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau, după caz, instanţa poate dispune, dacă există probe sau indicii temeinice că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi numai pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;

b) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale;

c) interzicerea unor operaţiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice;

d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;

e) interzicerea desfăşurării  activităţilor  de  natura  celor  cu  ocazia cărora a fost comisă infracţiunea.

……………………………………………………………………………………….

(4) Măsurile preventive prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmăririi penale şi a menţinerii în cursul judecăţii, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile.

……………………………………………………………………………………….

7) Împotriva încheierii se poate face contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi sau, după caz, instanţa ierarhic superioară, de către persoana juridică şi procuror, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru persoana juridică lipsă.

8) Măsurile preventive se revocă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi la cererea procurorului sau a persoanei juridice, iar de către instanţă şi din oficiu, numai când se constată că nu mai există temeiurile care au justificat luarea sau menţinerea acestora. Dispoziţiile alin. (5) – (7) se aplică în mod corespunzător.”

212.   Articolul 529 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Reabilitarea judecătorească

Art. 529. – Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.”

213.  La  articolul  539,  alineatul  (2)  se  modifică  şi  va  avea  următorul cuprins:

„(2) Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei.”

214.  La articolul 545, alineatul (3) se abrogă. 

  1. Articolul 549/1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Procedura de confiscare sau de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării sau renunţării la urmărire penală

Art. 549/1. – (1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea instanţei în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală.

2) În cazul renunţării la urmărirea penală, dosarul se înaintează instanţei competente dacă, în procedura confirmării ordonanţei, instanţa nu a dispus asupra măsurilor prevăzute la (1).

3) Instanţa stabileşte termenul de soluţionare, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de

4) Pentru termenul fixat se dispune încunoştinţarea procurorului şi se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note

5) Instanţa se pronunţă prin încheiere, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului şi a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt Dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 3701 – 3704 nu sunt aplicabile.

6) Instanţa, soluţionând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.

7) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la (4) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

8) Contestaţia se soluţionează potrivit procedurii prevăzute la (5) de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit prevederilor (6).”

216.   La articolul 553, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Dispoziţiile alin. (1) – (3) sunt aplicabile şi în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepţia celor privind măsurile de siguranţă, măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, care se pun în executare, după caz, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa care le-a dispus.”

217.   La articolul 557, după alineatul (1) se  introduce  un  nou  alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

„(11) Odată cu înmânarea mandatului de executare, persoanei condamnate i se aduce la cunoştinţă, sub semnătură, în scris, dreptul prevăzut la art. 466 alin. (1), iar în cazul în care persoana nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces- verbal.”

 

218.   La articolul 587, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni şi curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

(3) Hotărârea judecătoriei de respingere a liberării condiţionate poate fi atacată cu contestaţie numai de condamnat la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare.”

 

219.   La articolul 587, după alineatul (3) se  introduce  un  nou  alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:

„(31) La judecarea cauzelor privind liberarea condiţionată participă procurori ai parchetelor de pe lângă judecătoria, respectiv tribunalul instanţei investite cu soluţionarea cererii de liberare sau a contestaţiei, indiferent de parchetul care a instrumentat cauza.”

 

Art. II. – Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1.            La articolul 31 alineatul (1), literele b), d) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 2 judecători;

……………………………………………………………………………………….

d) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,precum şi împotriva încheierilor pronunţate în cauzele prevăzute la 311, completul de judecată este format din 2 judecători;

……………………………………………………………………………………….

f) pentru contestaţiile prevăzute la 2501alin.  (1)  şi  art.  2502 alin. (3) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în apel de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători.”

2.            Articolul 31/1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 31/1 . – În cauzele privind confirmarea renunţării la urmărire penală şi a redeschiderii urmăririi penale, plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, procedura de confiscare sau de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării sau renunţării la urmărire penală, completul de judecată este format dintr-un judecător.”

3.            La articolul 54, alineatul (1/1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1/1) Contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de către judecătorii şi tribunale în cursul judecăţii în primă instanţă, de către judecătorii de drepturi şi libertăţi de la aceste instanţe sau în alte cazuri prevăzute de lege se soluţionează în complet format din 2 judecători.”

Art. III. – În toate situaţiile în care Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală se referă la judecătorul de cameră preliminară se înţelege că referirea se face la instanţă de judecată competentă potrivit legii.

 

Art. IV. – Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns