fbpx

Mesajul dur al unei procuroare la pensionare: ”Ce m-a mai fugărit din sistem? Corupția (…) Durerea de a vedea justiția distrusă”

Procuroarea Nicoleta Arpinte, pensionată din funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, a postat un mesaj extrem de dur la plecarea din sistem, din care redăm câteva afirmații uluitoare: ”Eu m-am salvat, chiar dacă neuronii mei sunt varză”/ ”Ce m-a mai fugărit din sistem? Corupția, corupția care și-a întins metastazele hidoase peste tot. Durerea de a vedea justiția distrusă”/ ”Soluțiile scandaloase ale unora dintre magistrați” / ”M-au infuriat bețivanii care au condus mașina având alcoolemii mari și care au scăpat in instanță cu “amânarea executării pedepsei”/ ”Suntem un stat eșuat din toate punctele de vedere”

”Oficial, ne-am despărțit astăzi. La 57 de ani, după 25 de ani de magistratură și 38 de ani de vechime totală în muncă (13 ani lucrați în spitale, pe secții grele), după 16 ani de navetă la unități problemă, fără procurori, ani de zile lucrând chiar singură pe 3 posturi. Aș mai fi rămas, iubesc această profesie și m-am implicat cât m-au ținut puterile, câteodată chiar mai mult decât am crezut că pot să duc dar a devenit o iubire toxică pentru mine.

Plec cu fruntea sus pentru că mi-am respectat jurământul depus acum 25 de ani și nu am avut nicio zi în care să nu mă pot privi în oglindă. Probabil că am făcut și greșeli, pentru că suntem oameni și nu roboți. Dar plec cu conștiința împăcată că mi-am exercitat profesia cu bună credință.

Aș mai fi rămas dacă am fi avut un volum normal de lucru, un program normal, o viață normală. Dar nu am avut, de la intrarea în sistem și până la ieșire decât nebunie și presiune. Și am mai avut 25 de ani de amenințări cu Inspecția Judiciară dacă nu scoatem dosare și nu lucrăm, și mai mult, și mai mult. Dar nu știu cât îți poți forța creierul la turația asta fără să te tâmpești la un moment dat…

Schemele subdimensionate și mereu goale, incomplete m-au epuizat psihic și m-au fugărit din sistem, presiunea. Stilul ăsta stahanovist. De parcă ai putea să scoți dosarele ca pe șuruburi, pe bandă, fără să le citești, så le documentezi…nu producem șuruburi pe bandă, în dosarele alea sunt viețile unor oameni!

Stahanov, cu toate recordurile lui în întrecerea socialistă a muncii, a murit până la urmă de alcoolism într-un spital de psihiatrie. Eu m-am salvat, chiar dacă neuronii mei sunt varză și uit uneori și cum mă cheamă.

Ce m-a mai fugărit din sistem? Corupția, corupția care și-a întins metastazele hidoase peste tot. Durerea de a vedea justiția distrusă, iar asta cu complicitatea oamenilor din interior, a tuturor cozilor de topor și știm cu toții care sunt, i-am văzut și îi vedem, mai ales pe cei mereu cocoțați în funcții.

Indignare pentru că mai mulți se preocupă în mod exagerat de infractor decât de victimă. Pe victimă nu o vede nimeni, nu se îngrijește nimeni să nu i se incalce drepturi fundamentale. În sala de judecată, la luarea sau prelungirea masurilor preventive, victima nu este citată, vedem doar infractorul care se smiorcaie. Toată lumea se frăsuie de grija lui, så nu sufere ceva, cumva.

M-au infuriat bețivanii care au condus mașina având alcoolemii mari și care au scăpat in instanță cu “amânarea executării pedepsei” și cu permisul restituit, cu invitația clară de a persevera până nenorocesc pe cineva. Ăsta este doar un exemplu de clemență nejustificată.

Durerea de a vedea mii de dosare distruse de decizii ccr, distruse de ciuntiri permanente ale codurilor de către politicieni veroși, niște impostori inculți și lacomi, care nu au promovat în viața lor vreun concurs să-și confirme competența, indivizi de care nu știu dacă vom scăpa vreodată...durerea de a vedea toți infractorii zburdând și dând în judecată statul român la CEDO cu cinism, solicitând despăgubiri pentru așa-zise abuzuri, deși dosarele erau distruse de ccr și modificările din coduri, nu pentru că s-ar fi comis abuzuri.

M-a fugărit și ura viscerala pe care propaganda politicienilor și soluțiile scandaloase ale unora dintre magistrați au sădit-o și au hrănit-o în rândurile societății civile. Nu suntem toți corupți sau incompetenți, nu suntem cu toții de partea infractorilor, generalizarea asta doare. Majoritatea dintre noi suntem oameni cu vocație și care ne facem treaba dar din păcate, asta este mai puțin vizibil în spațiul public. Da, am văzut și eu cu groază soluții care m-au făcut să îmi fie rușine că sunt magistrat.

Senzația că muncim degeaba, că totul a scăpat de sub control și totul se prăbușește în jurul nostru iar societatea civilă nici măcar nu realizează ce se întâmplă. Au făcut românii scandal cu Ordonanța 13? Ei, dacă nu le-a plăcut Ordonanța 13, au distrus justiția bucată cu bucată, au tocat-o mărunt până nu a mai rămas mare lucru din ea și nimeni nu a mai spus nimic.

Am mai plecat și pentru că nu mai pot lucra nimic în propria mea casă, în condițiile în care eu lucram foarte mult acasă, în timpul liber. Nu mă mai pot odihni pentru a face față la efort, din cauza unor sălbăticiuni care s-au mutat de câțiva ani deasupra noastră, care de ani de zile ne fac viața un iad și care nu știu de bun simț, de lege, de nimic și pe care poliția Botoșani le protejează din motive obscure. Chiar și acum când scriu, sălbăticiunile îmi tropaie și îmi bubuie în tavan. Și asemenea dezamăgire te face să abandonezi, pe lângă permanenta oboseală, pentru că instituțiile statului nu mai protejează pe nimeni, suntem pe cont propriu chiar și noi, cei care se presupune că suntem pe aceeași parte a baricadei în lupta pentru siguranța și liniștea cetățeanului. Am ajuns să iau decizia de a pleca din propria mea casă pentru că șefii poliției din Botoșani refuză pe față să îmi protejeze liniștea casei de niște trogloditi.

Da, suntem un stat eșuat din toate punctele de vedere, iar asta se datorează politicienilor sub orice critică, dar și lenei, indiferenței noastre, a lipsei de educație, de implicare, nepăsării noastre, a românilor.

Voi încerca să mă fac utilă în alte moduri și să fiu activă în viața cetății. Voluntariat, educație juridică, activități în școli, hrănit căței și pisici fără stăpân…câte și mai câte, sunt atâtea de făcut!

Mă voi ocupa și de pasiunile mele și sper să pot să vă încânt privirile in continuare cu peisaje minunate din natură și din frumoșii noștri munți.

Le mulțumesc din suflet colegilor mei cu care am lucrat împreună de-a lungul anilor, mulțumesc colectivelor mai mari sau mai mici cu care am lucrat de-a lungul anilor, tuturor grefierelor, șoferilor, colectivului DEFA, mulțumesc pentru tot, micului colectiv de la Parchetul Dorohoi, a doua mea familie în decurs de 9 ani în total, deși postul meu a fost la Parchetul Botoșani. Un colectiv mic dar inimos și plin de bunătate, unde am râs, am plâns, ne-am bucurat și ne-am și enervat, dar mereu am muncit cu toții pe brânci.

Mulțumesc mult tuturor colaboratorilor mei cu care am lucrat de-a lungul celor 25 de ani, în activitate sau pensionați, polițiștilor din cadrul Poliției municipiului Botoșani – Biroul de Investigații Criminale, Poliției orașului Bucecea, Poliției Săveni cu toate posturile arondate, mulțumesc Serviciilor din cadrul IPJ Botoșani, SIC, SICE, SAESP, Serviciul Rutier, mulțumesc mult și mai tinerelor Birouri de Protecție a Animalelor și de Siguranță Școlară, mulțumesc Poliției de frontieră, tuturor polițiștilor de frontieră cu care am lucrat, Biroului de Transport Feroviar Dorohoi și, nu în ultimul rând, mulțumesc celor cu care am lucrat și colaborat cel mai mult în ultimii ani, tuturor polițiștilor în activitate și pensionați de la Poliția municipiului Dorohoi, inclusiv polițiștii din cadrul celor trei Secții de Poliție Rurală arondate și polițiștilor de la toate posturile de poliție arondate.

De la fiecare om cu care am lucrat am încercat să învăț câte ceva, așa cum am învățat multe de la toți oamenii pe care i-am cunoscut în viață, mai tineri sau mai în vârstă.

Regret că între mine și conducerea IPJ Botoșani și a poliției municipiului Botoșani, cât și între mine și unii lucrători de poliție din cadrul biroului de ordine publică Botoșani nu există în prezent, când îmi iau rămas bun de la toți colegii și colaboratorii, absolut niciun fel de respect reciproc, dar nu eu am ales să incheiem neelegant și lipsit de profesionalism acest capitol. Pe unii mari șefi îi știu de când erau simpli agenți de poliție, dornici să facă dreptate, dar bag de seamă că funcțiile schimbă oamenii câteodată…

Îmi doresc pe viitor ca ordinea publică să aibă niște șefi asumați, competenți, care știu să aplice legea și deciziile obligatorii ale ICCJ și să protejeze liniștea cetățenilor și nu scandalagiii plini de tupeu. Jenant!

Și, dacă și până acum aveam obiceiul să spun ce gândesc, cu atât mai mult o voi face de acum înainte, când nu mai am absolut nicio obligație de rezervă. Și dacă se supără careva, så știți dragilor că eu nu țin neapărat să mă placă toată lumea că nici eu nu plac pe toată lumea. Așa că, vă încurajez pe toți să spuneți ce gândiți, e cel mai sănătos mod de relaționare.”, a scris Nicoleta Arpinte.

Comments

comentarii

31.000 de soldaţi ucraineni au fost ucişi în cei doi ani de la declanşarea invaziei ruse, potrivit președintelui Volodimir Zelenski.... Citește mai mult
Universitatea Cluj nu a reușit să marcheze niciun gol în meciul contra Sepsi OSK, în etapa cu numărul 27 din Superligă.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!