fbpx

,,Meniul”

Adriana Stoicescu: ,,Umilita, deznădăjduita și ignorata mea Românie. Lăsată în mizerie, uitată de fii și omorâtă de nepăsarea și nesimțirea noastră, a tuturor.”

În paralel, două istorioare scrise simplu, dar cu mult tâlc la prima oră a dimineții de duminică, de judecătoarea Adriana Stoicescu, surprind două lumi, două realități.

O lume în care oamenii sunt tratați cu respect, compasiune și profesionalism, unde demnitatea este protejată de cei care servesc sistemul susținut prin contribuțiile tuturor. O lume în care sistemul îți mulțumește pentru încrederea în serviciile oferite.

Cealaltă lume e cea în care sistemul te strivește, te abandonează incertitudinii, în care timpul și demnitatea nu au valoare, în care e greu să-ți amintești că ai drepturi, în care doar te supui și te resemnezi. O lume în care sistemul așteaptă recunoștință pentru lecția de umilință.

Meniul

,,E 7 dimineața și a ajuns deja.  Au chemat-o pentru 8, dar a zis să fie acolo, să nu aștepte oamenii după ea.

Portarul a privit-o cu neîncredere, nu părea a fi o sursă de venit… În sala de așteptare friguroasă și întunecată apar, încet încet, alți bolnavi. Unii dintre ei, norocoșii, sunt însoțiți de copii. Ai ei sunt ocupați cu serviciul, iar nora sa nici nu vrea să audă de ea.

Pe la 8.30 apare o asistentă. E tare nervoasă și strigă la ea, de ce nu are pregătit buletinul? Și cuponul de pensie? Nu e de luna asta, nu e bun. Nu am primit pensia luna asta… Nu contează!

Pe la 12 ajunge în salon. 10 bolnave, unite în văicăreli și miros de trup bătrân și bolnav. Azi nu primește mâncare, a uitat infirmiera să o treacă pe listă. Nu-i nimic, va primi de la colegele de salon o bucată de pâine cu gem.

Salteaua e tare și urma de cearceaf e ruptă, dar perna pare confortabilă. Pătura e aspră și o zgârie. Nu îi spune nimeni nimic, nu o întreabă nimeni nimic.

Stă vreo 3 zile, în care i se ia temperatura și cam atât. Află de la bolnavele celelalte că doctorul ei e tare bun, dar aglomerat.

Într-o dimineață o anunță că azi sigur va fi operată.

O ia un brancardier și o duce spre sală.

O ține de braț, că doar nu o să folosească targa pentru ea, pare în putere. Din ușa sălii o întorc. Nu, nu azi. Azi nu avem oxigen. Mâine, sigur.

O amână vreo 3 zile. Azi nu e curent, mâine doctorul are o altă urgență.

Nu-i bai. Timpul trece ușor. Își povestesc viețile. Se aud râsete seara în salon. Uneori, câte un fiu își vizitează mama. Devine lidera grupului, e singura pentru care copilul are timp.

După operație e greu, teribil de greu. Plosca o face să se simtă umilită. Infirmiera o uită cu orele în miros de urină, apoi vine și, cu un gest plin de scârbă, o eliberează. Câțiva stropi de urină cad pe salteaua oricum murdară, nu mai contează… Îi curge sânge puțin din plaga operatorie. Nu-i bai, se usucă, doar nu vrei să te schimb zilnic? Acasă te primenești așa, ori de câte ori ai chef?

Primește de mâncare o zeamă chioară, pe post de supă. Dimineața, același gem cu un fel de unt și o spălătură numită ceai. Poate în seara asta un piure? De carne nu poate fi vorba, ce naiba, ești în spital, ești operată, nu ești în vacanță…

Va pleca după o lună, slabă și încercănată, cu o rețetă scrisă în scârbă de un rezident plictisit.

Va muri rapid, “de bătrânețe”, fără să aibe habar că a plecat din spital cu vreo trei bacterii, numai bune să o pună la pământ definitiv.

În timpul asta, la nici 800 de km, undeva în vest, un domn elegant este așteptat la 7 dimineața, în holul clinicii, de Profesor. Îl conduce în salonul lui. Doar al lui. Îi explică, din nou, procedura. Are întrebări? La ora 9 va începe operația.

La 8: 50 doi vlajgani îl ajută să se așeze pe targă. Asistenta îi pune branula cu infinită grijă.

La ora amiezii e în salon. Vrea să se uite la TV? Zilnic i se schimbă așternutul și prosoapele și cămașa de noapte și lenjeria de unică folosință. A curs un pic de sânge pe lângă tubul de dren. O armată se pune în mișcare, este pansat, aranjat, este liniștit, nu s-a întâmplat nimic…

Seara apare infirmiera cu meniul de a doua zi. Are numele lui sus, în colțul foii. Totul e scris cu litere mari, poate nu are ochelarii la el. Sunt trei variante, ce ar prefera domnul să mânânce mâine? Mâncarea îi e adusă în farfurii de porțelan, e caldă și atât de gustoasă. Și multă. Poate prea multă.

Profesorul e zilnic la el, uneori apare și seara, când nici nu se așteapta, totul ok?

Pleacă acasă după 4 zile, însoțit de urări de bine și zâmbete, vă așteptăm la control, totul va fi bine.

Și pentru că personajele trebuie să poarte un nume, pe domnul elegant îl poate chema Pierre, Helmuth sau Mathias.

Pe bătrânica mea o cheamă România.

Umilita, deznădăjduita și ignorata mea Românie. Lăsată în mizerie, uitată de fii și omorâtă de nepăsarea și nesimțirea noastră, a tuturor.

Nu o merităm.”

Comments

comentarii

În 2021, echinocţiul de toamnă are loc astăzi, 22 septembrie, la ora 22:21 şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc.... Citește mai mult
Antrenorul formaţiei Universitatea Craiova, Laurenţiu Reghecampf, a declarat, miercuri, 22 septembrie, într-o conferinţă de presă, că speră ca jucătorii săi să aibă o altă atitudine în meciul din şaisprezecimile de finală ale Cupei României la fotbal, cu CFR Cluj.... Citește mai mult
O echipă de control a Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Cluj a verificat depozitele carmangeriei Moldovan, după ce în spațiul public au apărut reclamații la adresa produselor comercializate.... Citește mai mult
Toamna și-a intrat pe deplin în drepturi, iar asta înseamnă că începem să scoatem din dulap hainele mai călduțe și accesoriile potrivite.... Citește mai mult

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

error: Alert: Conținut protejat !!