CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea de Apel București a mărit considerabil daunele morale, acordate inițial de Tribunalul București, pentru decesul unei paciente ca urmare a infecțiilor nosocomiale dobândite în urma unei cezariene, ajungându-se de la 80.000 de euro la 390.000 de euro doar daune morale.
Cei doi copii minori, orfani de mamă, au primit câte 100.000 de euro fiecare și o prestație lunară până la împlinirea vârstei de 18 ani de 655,25 lei, soțul defunctei a fost despăgubit cu 70.000 de euro, frații săi cu câte 40.000 de euro fiecare, iar părinții câte 20.000 de euro fiecare, toate aceste sume fiind purtătoare de dobânzi legale.
Spitalul a mai fost obligat și la plata sumei de câte 47.833,25 lei, daune materiale pentru fiecare dintre cei doi dintre reclamanți care au ajutat copiii, constând în aportul financiar pe care mama l-ar fi prestat celor doi copii, cu dobândă calculată din 2015.
Vom reda parțial considerentele hotărârii Tribunalului București prin care s-a admis în parte acțiunea în pretenții:
,,Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la cererea de chemare în judecată așa cum a fost modificată, precum și cu privire la intervenția principală, se constată următoarele :
La data de 01.10.2012, B.M. a fost internată la Spitalul clinic de obstetrică şi ginecologie prof. dr. Panait Sîrbu în vederea nașterii prin operație cezariană programată, intervenția chirurgicală fiind efectuată la data de 01.10.2012. La data de 03.10.2012, aceasta a decedat la Spitalul Clinic de Urgență.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. A.., raportului de expertiză medico-legală nr. A1/…/2013 și adresei Comisiei Superioare Medico-Legale, decesul s-a produs prin stop cardio-respirator survenit în evoluția unei insuficiențe cardio-circulatorii acute cu decompensara funcției cardiace pe fondul unor afecțiuni cardiace preexistente (hipertrofie VS concentrică cu focare de sclerolipomatoză interstițială și pervasculară (…) coronare, nefroangioascleroză. Modificările hemodinamice au fost induse de o stare infecțioasă cu punct de plecare uterin ( miometrită acută), cu instalarea unui șoc septic endotoxic cu evoluție supraacută.
Reclamanții susțin că miometrita constatată prin examenele medico-legale se datorează contaminării în timpul operației de cezariană cu două bacterii gram-negative cunoscute pentru infecțiile nosocomiale, E. Coli și Pseudomonas Aeruginosa, iar insuficiența cardiacă a fost determinată de depresia miocardică în context septic.
În ceea ce privește faptele ilicite imputate pârâtului A.D., medicul curant al defunctei, de către reclamanți și de către intervenienți, acestea constau în încălcarea obligației de a acorda asistență medicală pacientului, în oricare din etapele ei, de îngrijire a pacientului care implică informarea acestuia cu privire la posibilitatea apariției unor complicații în urma intervenției chirurgicale și obligația de securitate care incumbă medicului prin efectuarea unei evaluări corecte a raportului riscuri-beneficii, obligații care sunt stabilite prin disp. art. 1-3 și 6 din lege 46/2003, art. 8 din Codul deonotologic al Colegiului Medicilor din România din 30.03.2012, art. 11 din Normele Codului Deonotologic medical al Colegiului Medicilor din România, art. 373 alin. 3, art. 649, art. 651 din Legea 95/2006. Aceștia susțin că nu a existat o indicație pentru o operație cezariană, întrucât poziția fătului permitea nașterea pe cale vaginală. De asemenea, deși pacienta avea o afecțiune discală, nu a existat o recomandare pentru o astfel de operație venită din partea medicului specialist neurochirurg, așa încât, deși nu se impunea, cu toate acestea medicul, încălcând bunele practici medicale, a procedat la efectuarea operației, cu toate că unul din riscurile operației de cezariană este miometrita. Pacienta nu a fost corect informată cu privire la riscurile pe care le implică operația față de riscurile pe care le presupune nașterea naturală în condițiile unei afecțiuni discale. De asemenea, deși postoperator au existat elemente de natură să sugereze simptomele unei infecții, prin neîndeplinirea obligației de monitorizare atentă a pacientei, medicul curant a intervenit terapeutic tardiv iar tratamentul aplicat a condus la agravarea iremediabilă a stării de sănătate a pacientei.
Referitor la fapta ilicită proprie imputată pârâtului Spitalul clinic de obstetrică şi ginecologie prof. dr. Panait Sîrbu, aceasta constă în încălcarea obligației de securitate, prin prevenirea și combaterea infecțiilor nosocomiale, obligației prev. de disp. art. 106 din Lege 95/2006 și art. 655 alin. 1 lit. a din Legea 95/2006, încălcare ce a condus la infectarea numitei B.M.E. subsecvent internării sale în spital.
Referitor la cererile formulate în contradictoriu cu pârâtul A.D., tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1349 N. C.civ., sub aspectul existenței faptei ilicite.
Astfel, potrivit foii de observație întocmită la data internării pacientei, este menționat ca diagnostic hernia de disc și prezentația craniană a fătului, iar în rubrica destinată diagnosticelor secundare este inserată și prezentația deflectată. De asemenea, în foaia de observație clinică obstetrică (f. 46), sunt arătate cauzele care au condus la decizia ca nașterea să aibă loc pe cale chirurgicală, acestea fiind reprezentate de discopatia lombară L1-L5, precum și ca urmare a prezentației oblice cu tendințe de deflectare în timpul contracturilor uterine dureroase. Conform aceleiași foi de observație, această decizie a fost avizată de medicul conferențiar N.C., așadar nu a fost o decizie unilaterală a medicului curant, A.D., ci o măsură supusă controlului ierarhic al sefului de secție. În plus, se constată că la data internării, anterior operației, pacientei B.M.E.i-au fost aduse la cunoștință riscurile și eventualele complicații ce pot decurge în urma operației cezariene, printre acestea fiind menționat și decesul. Ca urmare a informării pacientei, aceasta și-a exprimat acordul cu privire la nașterea pe această cale și a menționat bolile de care suferă, printre acestea fiind talasemia minoră și hernia de disc. Această împrejurare conduce a concluzia că pacienta a lecturat cu atenție fișa privind acordul iar consimțământul său nu a fost viciat de o informare incorectă și incompletă.
De asemenea, deși exista posibilitatea nașterii pe cale naturală, totuși operația cezariană era cea mai indicată date fiind posibilele suferințe ale mamei și fătului atât în timpul nașterii cât și ulterior, așa cum se arată în raportul întocmit de Comisia Superioară Medico-Legală.
Este adevărat că riscul cel mai mare al acestei intervenții chirurgicale (adică decesul) s-a produs, pe fondul complicațiilor ulterioare, însă același risc există în general și în cazul nașterii naturale. În evaluarea raportului riscuri-beneficii trebuie avută în vedere și probabilitatea mică în producerea riscului cel mai mare, probabilitate pe care însăși pacienta a considerat-o nesemnificativă, de vreme ce, cu toate că în cuprinsul declarației de consimțământ sunt menționate toate riscurile majore, cu toate acestea M.B.și-a exprimat acordul. De altfel, dat fiind faptul că orice operație implică anumite riscuri, dacă am accepta teoria reclamanților nu ar mai fi posibile operațiile, întrucât există riscul ca în loc să aducă vindecare acestea să cauzeze decesul pacientului.
Așadar, tribunalul apreciază că nu a existat o culpă a pârâtului A.D. în efectuarea unei evaluări corecte a raportului riscuri-beneficii cu privire la operația cezariană iar pacienta B.M.E.a fost corect informată.
În privința neîndeplinirii obligației de monitorizare atentă a pacientei, ulterior efectuării operației, tribunalul constată că postoperator i-au fost recoltate analize care au indicat o valoare a leucocitelor de 8,97 ( potrivit buletinului de analize indicat în raportul medico-legal de necropsie întocmit de medic Francis A., precum și în cuprinsul celorlalte rapoarte întocmite în cadrul cercetării penale). În setul de analize din 02.10.2012, ora 07,52, validat la ora 9,13, valoarea leucocitelor este de 10,7, adică valori ușor crescute însă în limitele normale, dată fiind starea de lăuză a acesteia.
Reclamanții și intervenienții afirmă că starea Mădălinei B. s-a alterat încă data de 1.10.2012, cu referire aici la declarația martorei O.S., care a susținut că aceasta acuza o stare de rău generală și avea și o perfuzie, însă percepția martorei este considerată de tribunal ca eronată, deoarece în data de 02.10.2012 B.M. a primit vizite și a mers la sala de alăptare fără a acuza dureri de o intensitate diferită de starea de la acel moment. În ceea ce privește administrarea perfuziei, cauza era necesitatea administrarii de masă eritrocitară față de diagnosticul de talasemie minoră și nu pentru că pacienta acuza o stare de rău. De altfel, în dimineața zile de 02.10.2012, față de evoluția favorabilă, a fost transferată de pe secția ATI în cea Postoperatorie iar potrivit declarației martorei L.G., pacientă în aceeași perioadă cu B.M.E., acesta a fost prezentă la programul de alăptare de la orele 15,00, 21,00 și 00,00.
Conform foii de evoluție și tratament ( f. 105-112- vol III ), la data de 02.10. 2012, ora 10, pacienta a fost examinată de pârâtul A.D.și de medicul N.C., starea sa fiind constatată bună, afebrilă, uterul era retractat eficient, prezenta lohii fiziologice, plaga era suplă, tranzit intestinal reluat, sâni supli.
Deși martora L.G. a afirmat că B. Mădalina acuza dureri, nu a fost singura căreia i-au fost administrate analgezice, așa cum reiese din declarația martorei I.M. asistenta medicală care a fost de gardă pe timp de noapte în perioada 1.10.2012-3.10.2012. Tot această martoră a declarat că pacientei B., în noaptea zilei de 02.10.2012 i-a administrat un calmant, iar la orele 06,30 și 7,00 i-au fost recoltate analize pentru hemogramă. Codul pentru hemogramă a fost introdus de martoră în calculator la 00,00 noaptea, potrivit practicii curente. Martora L.G. a mai arătat că la 5 dimineața ( în data de 03.10.2012) s-a reîntors în salonul pacientelor pentru tratamente și pentru verificarea temperaturii corpului iar starea paciente B. nu i-a atras atenția în mod deosebit. Ulterior, recoltării hemogramei, a predat tura către colegele sale Câtu A. și asistenta șefă S.D.
Așadar, contrar susținerilor reclamanților, evoluția clinică a numitei B. nu indica până la data de 03.10.2019 existența unei infecții, și nu i-au fost recoltate probe în noaptea zilei de 02-03.10.2012, ci abia în dimineața zilei de 03.10.2019.
Hemograma validată la ora 8,45 indica o creștere a leucocitelor la 17,9 împrejurare care putea reprezenta un indiciu cu privire la existența unei infecții în organism. Deși analizele de sânge prezentau valori crescute, la ora 8,50, momentul consemnat ca fiind cel al vizitei medicale efectuate de dr. O.și dr. N.C., starea generală a pacientei era consemnată ca bună, afebrilă, abdomenul era suplu și mobil, uterul era retractat eficient, tranzitul intestinal reluat, plaga era suplă, pansamentul curat. În foaia de evoluție și tratament se menționează că această vizită a fost efectuată de dr. O. împreună cu dr. N., însă din coroborarea declarațiilor date de aceștia și de cele două asistente medicale, S. D. și Câtu A., reiese că dr. N.C. a vizitat pacienta la ora 10, așadar mențiunea din foaie de evoluție cu privire la acest aspect este eronată.
La ora 10, 00, pacienta a fost evaluată de dr. N.C., care a consemnat că aceasta prezenta o starea generală bună, afebrilă, fiind consemnate de această dată durerile abdominale de intensitate medie acuzate de M. B., cu debut neprecizat.
Conform declarației martorei C.A., asistenta medicală în activitate la data de 03.10.2012, tura sa a fost preluată la ora 7,00 dimineața. Împreună cu asistenta șefă, S.D., în jurul orei 8,00 dimineața au trecut prin saloane și au discutat cu pacientele, inclusiv cu B.M. care a acuzat dureri. Tot în aceeași perioadă, B.M. s-a prezentat și la sala pentru înlocuirea pansamentelor, fără a necesita ajutorul infirmierei, acuzând de asemenea dureri la locul operației. În jurul orei 9, S.D.i-a comunicat martorei C.A. că merge să îl anunțe pe pârâtul A.D. care s-a prezentat la 5 minute după reîntoarcerea asistentei șefe la salonul numitei B.M. Ca urmare a indicațiilor pârâtului, Câtu A. a administrat pacientei calmant injectabil iar la scurt timp a venit în vizită medicul N.C. însoțită de medicii rezidenți.
Așadar, contrar susținerilor pârâtului D.A., anterior vizitei dr. N., consemnată ca fiind la ora 10,00, acesta a consultat-o pe B.M.și i-a prescris analgezice. Deși în foaia de evoluție și tratament nu este consemnată vizita sa și nici medicația prescrisă, afirmațiile martorei Câtu A.sunt susținute de declarația martorei S.D., asistenta șefă care l-a sunat pe pârât și alături de care a mers la salonul pacientei.
La indicațiile dr. N.C., pârâtul a fost chemat la pacientă, însă acesta se afla în sala de operație pentru o intervenție chirurgicală, împrejurare ce rezultă din coroborarea declarației sale cu cea a martorei S.D. și a martorului D.D.V. În jurul orelor 12,20-12,30 a solicitat pacienta la sala de pansamente pentru recoltarea analizelor și pentru examinare. Așa cum arată martorul D.D.V., alături de care pârâtul a efectuat intervenția chirurgicală, pârâtul a plecat din sala imediat după momentul critic al operației iar anterior a solicitat unui alt medic să o consulte pe B.M., însă din eroare acesta a consultat o altă pacientă. Pârâtul, în urma controlului și după studierea analizelor, a prescris antibiotice care au fost administrate și a solicitat repetarea de urgență a analizelor.La aproximativ o oră de la administrarea antibioticelor, pacientei i s-a făcut rău. În foaia de evoluție și tratament se consemnează ora 12,30 ca moment al examinării iar în urma controlului efectuat s-a menționat că pacienta avea o stare generală modificată, afebrilă, abdomenul suplu. Față de tratamentul adminsitrat, reiese că la acel moment medicul a suspicionat existența unei infecții. La ora 13,15, pârâtul a consultat-o din nou pe B. Mădalina E. și a solicitat consult ATI iar la 13,20 se consemnează starea alterată a acesteia. La ora 13,25 aceasta a fost transferată pe secția ATI iar la 14,45 a intrat în stop cardiorespirator, fiind resuscitată. Ca urmare a ecografiei cardiace, care releva o tamponadă cardiacă, s-a practicat puncția cardiacă, acest diagnostic fiind ulterior înlăturat prin concluziile rapoartelor medico-legale care au stabilit ca și cauză a insuficienței cardiace o stare infecțioasă. Ulterior manevrelor de resuscitarea, B.M. a fost transportată la Spitalul de Urgență Floreasca unde, în aceeași zi, la ora 16,06 a decedat.
În adresa nr. E (…) a Comisiei Superioare Medico-Legale se concluzionează că modificările hemodinamice au fost induse de o stare infecțioasă cu punct de plecare uterin (miometrită acută), cu instalarea unui șoc septic edotoxinic cu evoluție supraacută. Cu alte cuvinte, față de administrarea antibioticelor, endotoxinele (substanțele toxice conținute de unele bacterii) au fost eliberate ca urmare a distrugerii celulelor bacteriene, producând un șoc organismului, producând șocul cardio-respirator.
Așadar, nu infecția în sine este cauza decesului, împrejurare ce rezultă din concluziilor Comisiei Superioare (pct. 15) , ci aceasta face parte dintr-un complex cauzal, alături de șocul endotoxic. Argumentele aduse de Comisia Superioară în sprijinul acestei concluzii sunt arătate ca fiind starea de afebrilitate, adică lipsa febrei și frisoanelor, fără prezența semnelor de infecție locală evidentă, debutul precoce, fără semne prodromale, paucisimtomatic, cu instalare brutală, evoluție fulminantă spre exit și stare refractară la toate mijloacele intensive de terapie. În plus, s-a reținut existența imunodepresiei care caracterizează starea de lăuzie și sarcină, aceasta diminuând în mod cert reacția locală și sistemică la inflamație, prin afectarea producției de substanțe proinflamatorii. O altă condiție cauzală reținută este preexistența unor afecțiuni cardiace, hipoplazia arterei coronare și nefroangisceleroza, afecțiuni stabilite în urma raportului de necropsie.
Comisia Superioară a concluzionat că asistența medicală acordată cazului a respectat toate recomandările Ghidurilor Clinice de Obstetrică-Ginecologie, precum și a consultului interdisciplinar. Cu referire la pârâtul A. D., Comisia superioară a reținut că a avut o conduită obstetrică și medico- chirurgicală corectă.
Tribunalul reține că deși șocul endotoxic s-a produs ca urmare a administrării de antibiotice, pârâtul a avut o conduită terapeutică corectă, susținută de concluziile Comisiei Superioare . Chiar dacă administrarea a avut loc la 4 ore de la prelucrarea analizelor recoltate în dimineața zilei de 03.10.2012, cu toate acestea pârâtul A.D. a intervenit imediat ce a avut toate elementele care au condus către o concluzie clară în sensul existenței infecției. Comisia superioară a reținut și existența unei afecțiuni cardiace preexistente ( hipertrofie VS concentrică cu focare de sclero-lipomatoză interstițială și perivasculară (…) coronare, nefroangioscleroză ( punctul 12 din concluzii), ca și condiție cauzală a producerii decesului Mădălinei B., cu alte cuvinte o afecțiune care dacă nu ar fi existat pacienta nu ar fi decedat.
Așadar, nu se poate imputa pârâtului conduita terapeutică și nici încălcarea obligației de a acorda asistență medicală astfel că, în lipsa unor dovezi certe în sens contrar, tribunalul nu poate reține teza susținută de reclamanți și intervenienți.
În concluzie, tribunalul apreciază că nu există o faptă ilicită ce poate fi imputată pârâtului A.D. și nici existența vreunei culpe, motiv pentru care în temeiul disp. art. 1349 și 1357 N.C. civ și art. 644 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii civile delictuale, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, așa cum a fost modificată, precum și cererea de intervenție principală și, în consecință, și cererea de obligare a comitentului -pârâtul Spitalul clinic de obstetrică şi ginecologie prof. dr. Panait Sîrbu, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cererile prin care se solicită atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului Spitalul clinic de obstetrică şi ginecologie prof. dr. Panait Sîrbu, se constată că sunt întemeiate, în parte, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul faptei ilicite, tribunalul reține că acest pârât nu și-a îndeplinit obligațiile prev. de art 166 din Legea 95/2006, de prevenire și combatere a infecțiilor nosocomiale, împrejurare care a condus la infectarea pacientei sale, B.M.E., cu bacteriile E. Coli, Pseudomonas aeruginosa, cocobacili și bacili gram negativi. În scopul limitării dezvoltării infecției suspicionate de pârâtul A.D. și tratării pacientei, ca urmare a administrării antibioticelor cu spectru larg de acțiune, așa cum am arătat mai sus, datorită șocului endotoxic și pe fondul unor afecțiuni cardiace preexistente, a survenit stopul cardio-respirator ca urmare a evoluției insuficienței cardio- circulatorii acute.
Tribunalul reține că deși infecția nu este cauza decesului, reprezintă factorul declanșator, în urma căruia într-un șir de evenimente care s-au succedat, s-a produs în cele din urmă moartea Mădălinei E.B.
Potrivit buletinelor de analize bacteriolgice BC nr.(…), (…) și (…), din data de 03.10.2012 întocmite de Centru de Diagnostic și Tratament Victor Babeș și menționate în raportul de expertiză întocmit de medicul legist F.A., în urma analizării conținutului bacteriologic al lichidului pericardic, precum și a fragmentelor de ficat, a rezultat existența bacteriilor mai sus menționate, E. Coli, Pseudomonas aeruginosa, cocobacili și bacili gram negativi .
Prin adresa nr. (…) a Comisiei Superioare Medico-Legale (pct. 13 din concluzii) se arată că probabil calea de propagare o reprezintă infecția vaginală ascendentă din cadrul unei vaginoze bacteriene, ce poate fi dovedită prin prezența unui infiltrat fibrino-leucocitar la nivelul deciduei iar probabilitatea unei infecții asociate îngrijirii medicale (infecție nosocomiale) nu pot fi documentate clinic, epidemiologic și laborator, în absența unui caz similar, concomitent cu acesta.
Tribunalul nu poate reține această concluzie ca fiind corectă întrucât buletinul de analize medicale nr. 246/ 04.10.2012, a indicat că lohiile recoltate pacientei în data de 03.10.2012, anterior decesului, erau sterile, ceea ce exclude existența unei infecții vaginale ascendente. În plus, apariția unuia dintre germenii rezistenți la antibiotice și asocierea sa cu infecțiile intraspitalicești, Pseudomonas aerugionsa (pioceanicul), constituie un argument în sensul că poarta de intrare a germenilor ce au determinat infecția este la nivelul plăgii operatorii. Împrejurarea că nu au existat cazuri similare, concomitente cu cel de față, nu constituie un motiv care să excludă ipoteza infectării pe timpul operației cezariene. De altfel, chiar pârâtul A.D. consideră că infectarea a avut loc în momentul intervenției chirurgicale.
În concluzie, tribunalul reține că starea infecțioasă a avut ca punct de plecare uterul, iar poarta de intrare a fost plaga operatorie. De asemenea, modificările hemodinamice au fost induse de această stare infecțioasă, pe final șocul endotoxinic. Întrucât în lipsa acestui factor declanșator efectul păgubitor nu s-ar fi produs, acesta fiind cel care a înlesnit nașterea procesului cauzal, tribunalul reține ca infecția nosocomială reprezintă una dintre condițiile exterioare care au contribuit la realizarea efectului păgubitor, fiind așadar o componentă a împrejurării cauzale alături de apariția șocului endotoxic și a existenței afecțiunilor cardiace preexistente.
Potrivit disp. art. 166 din Legea 95/2006, (1) Spitalul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății. (2) Spitalul răspunde, în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților.
Fapta ilicită este dovedită potrivit celor mai sus arătate și a reprezentat una dintre condițiile cauzale care a condus la decesul Mădălinei B., împrejurare ce impune repararea prejudiciului cauzat reclamanților și intervenienților, în calitate acestora de soț, copii, părinți și frați.
În privința prejudiciului moral, acesta este neîndoielnic, fiind prezumat de lege. În raport de disp. art. 1390 și 1391 NC.civ., tribunalul constată că atât reclamanților ( soțul și cei doi copii), cât și intervenienților ( părinții și frații defunctei) li se cuvin despăgubiri morale pentru prejudiciul ce constă în suferința produsă soțului, copiilor și rudelor prin moartea Mădălinei B. Tribunalul reține că în raport de aceleași dispoziții legale, suferința persoanei decedate nu poate fi avută în vedere întrucât prejudiciul moral este personal și acesta constă în durerea încercată de rude pentru decesul unui membru al familiei.
Așa cum arată și reclamanții, banii nu vor repara ceea ce, prin ipoteza, este ireparabil, dar vor avea virtute compensatorie. Despăgubirea acordată nu este reparatorie, ci are menirea de a da o anumita satisfacție. Tribunalul apreciază că despăgubirea nu trebuie să fie împovărătoare și să conducă la imposibilitatea derulării activității pârâtului.
De aceea, tribunalul apreciază că suma de câte 30.000 euro, daune morale pentru reclamanții B.L.Ș.și B.-L.A.-M.-A., copii defunctei, de 20.000 euro pentru reclamantul L.B., soțul defunctei, câte 5.000 euro, pentru fiecare dintre intervenienții B.T.-T și P.-B.A.G., (frații defunctei ) și câte 10.000 euro, pentru fiecare dintre intervenienții B.Ș. și B.M., ( părinții defunctei), în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, constituie un cuantum care să ofere satisfacție celor prejudiciați . Pârâtul va fi obligat și plata dobânzilor legale, aferente fiecăruia dintre debitele principale calculate de la data formulării cererii modificatoare (19.11.2018) fie de la data cererii de intervenție (31.01.2019) , și până la plata efectivă , în temeiul disp. art. 1522 și 1535 N.C.civ.
În privința daunelor materiale, tribunalul în temeiul disp. art. 1390 C.civ., va obliga pârâtul Spitalul clinic de obstetrică şi ginecologie prof. dr. Panait Sîrbu la plata sumei de câte 47.833,25 lei, daune materiale către fiecare dintre cei doi reclamanți, B.L.Ș.și B.-L. A.-M.-A., constând în aportul financiar pe care mama l-ar fi prestat fiecăruia dint reclamanți (de 1/3 din salariul defunctei și câte ½ din 1/3 pentru fiecare copil), în perioada 03.10 .2012 (data decesului) și până la data formulării cererii modificatoare (19.11.2018), precum și la plata dobânzii legale, aferentă debitului principal, calculată de la data formulării cererii modificatoare (19.11.2018) și până la plata efectivă. La calcularea acestor sume tribunalul are în vedere un număr de 73 de luni între data decesului Mădălinei B. și cea a formulării cererii modificatoare, precum și media dintre cuantumul salariului acesteia la data decesului și salariul pe care aceasta l-ar fi avut la data de 30.04.2019 ( ultima lună anterioară emiterii răspunsului) rezultate din adeverința comunicată de angajatorul acesteia (f. 118 – ultimul volum), precum și disp. art. 529 lin. 2 N.C.civ. De asemenea, va obliga pârâtul Spitalul clinic de obstetrică şi ginecologie prof. dr. Panait Sîrbu la plata unei prestației lunare către fiecare dintre cei doi reclamanți, B.L.Ș. și B.-L.A.-M.-A., în sumă de câte 655,25 lei, de la data formulării cererii modificatoare (19.11.2018) și până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare dintre reclamanți , sumă calculată conform aceluiași algoritm (însă doar pentru 1 lună).
În privința celorlalte prejudicii materiale, acestea nu au fost dovedite, astfel că urmează a respinge cererea de obligare la plata acestora, ca neîntemeiate.
În consecință, tribunalul va admite în parte cererea de chemare în judecată, precum și cererea de intervenție principală, potrivit celor mai sus arătate.””
