Acasă » ACADEMIC » Judecătorul Flavius Moțu la Workshop Dreptul sănătății: ”nu avem niciun fel de criteriu pentru a cuantifica daunele morale”

Judecătorul Flavius Moțu la Workshop Dreptul sănătății: ”nu avem niciun fel de criteriu pentru a cuantifica daunele morale”

Judecătorul Flavius Moțu de la Tribunalul Specializat Cluj a fost primul speaker la a treia ediție a Workshop-ului ”Dreptul sănătății”, organizat la Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir” Cluj-Napoca în perioada 3-4 mai. Au mai avut prezentări nume importante din drept și medicină, care au constituit la acest eveniment un front comun, după cum a spus prodecanul Rodica Diana Apan.

Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir” Cluj-Napoca a organizat Workshop-ul „Dreptul Sănătăţii”, ediţia a III-a, în parteneriat cu Colegiul Medicilor Cluj, în ziele de 3-4 mai. Workshop-ul este creditat EMC și a reunit membri ai corpului academic şi practicieni, atât din mediul juridic, cât și din cel medical, pentru a aduce și în acest an în discuție teme de referință din domeniul Dreptului sănătății. Workshop-ul s-a desfășurat în Aula Facultăţii.

”Am început această activitate în anul 2016. În 2017, am desfășurat atât această activitate, cât și un curs postuniversitar pe dreptul sănătății, pe care îl vom organiza și în acest an și iată-ne la a treia ediție a workshop-ului Dreptul sănătăți. Vă mulțumesc că ați ales să fiți aici, conștientizând problemele din această sferă de interes.

În facultatea noastră, preocuparea pentru acest domeniu a crescut progresiv. Voi transpune cum foarte frumos spunea profesorul universitar dr. Turcu Ion: ”Am constituit aici un front comun al medicilor și juriștilor, încercând să vedem care sunt problemele majore pe care le întâlnim în fiecare profesie și să ne apropiem unii de ceilalți pe acest tărâm al științei dreptului.”, a spus în deschidere prodecanul Rodica Apan.

Judecătorul Flavius Moțu a deschis seria prezentărilor cu o lucrare intitulată Prețul durerii și prețul încrederii. ”Pentru mine este prima participare la un astfel de eveniment pe Dreptul sănătății. Cred că este un domeniu care are foarte mult viitor și care se înscrie într-o tendință mai modernă a dreptului față de disciplinele tradiționale. Sper să nu vă dezamăgesc expunând stadiul destul de incipient al receptării dreptului sănătății în instanțele de judecată. Nu cred că până acum, la nivelul instanțelor, s-a pus problema să se denumească sau să se unească sub o denumire comună preocupările din acest domeniu.  Cred că privirea tradițională asupra a tot ce ține de sănătate în instanțele de judecată tinde la împingerea acestui domeniu mai degrabă spre penal.

În realitate, cred că majoritatea litigiilor care implică norme de dreptul sănătății, pe lângă partea administrativă care privește relațiile cu autoritățile în domeniul sănătății, este totuși un domeniu preponderent civil. Aproape toate încălcările de drepturi se transformă înr-un final în bani, că în altceva nu avem în ce. Reparația pe care o poate oferi o instanță de judecată, fie că discutăm de un caz de malpraxis, fie că discutăm de victimele unui accident auto sau unui alt tip de accident, din păcate se rezumă la bani.

Când vine vorba de bani, sfera raporturilor s-a ca, translatat de la raporturi clasice civile la raporturi comerciale, pentru că mai nou orice persoană care practică ceva se transformă în întreprinzător, de la întreprinzător la întreprindere este un pas, de la întreprindere la comerț este cel de-al doilea pas și cam totul se mută în această sferă.”, a spus Flavius Moțu.

Acesta a vorbit din perspectiva unui comercialist care se confruntă cu probleme legate de vătămări, urmările acestor vătămări, evaluările urmărillor și mai ales evaluarea compensațiilor care pot fi oferite victimellor acestor vătămări.

”Practica instanțelor este unicul criteriu în funcție de care se acordă astăzi de către asiguratori daunele morale.(…) Daunele sunt acordate în baza codului civil și un alt instrument cu care lucrăm este o rezoluție a comitetului de miniștri ai Consiliului Europei din 1975 cu nr.7 care se referă la acest domeniu. Din păcate, din punct de vedere legal, nu avem niciun fel de criteriu pentru a cuantifica daunele morale. Cu privire la daunele patrimoniale, care pot fi măsurate într-un fel – distrugeri de obiecte, pierderea capacității de muncă ș.a.m.d – nu avem o problemă, dar când vine vorba de daune morale, realitatea este că nu avem niciun fel de criteriu pentru a le stabili. De aici, practica extrem de diversă, care se reflectă în sumele acordate victimelor, care pot varia extrem de mult. Din practică, pot să vă spun că instanțele penale clujene acordă sume proporțional mai mici decât cele civile, iar ceea ce ar trebui să fie factorul unificator – Înalta Curte de Casație și Justiție – nu a oferit până în prezent criterii de jurisprudență care să ne ajute în vreun fel.

Principiul care ar trebuie să domine, dar nu știu cât se reflectă în realitate pentru că este greu să treci peste subiectivitatea și a judecătorului și a victimei, este că prejudiciile nu trebuie să aibă legătură cu starea materială a victimei. Nu despăgubești mai puțin un om cu venituri mai modeste decât pe unul care are venituri mai mari. În realitate, am văzut motivări în care chiar s-a analizat în ce măsură cel care avea anumite condiții materiale ar fi suferit un prejudiciu mai mare pentru că nu putea să se bucure de aceleași plăceri ale vieții de care s-ar fi bucurat o persoană cu venituri mai modeste. Trecând peste partea morală, fiind oribil să gândești așa, acest principiu ar trebui să domine activitatea de judecată când vine vorba de daune: Prejudiciile nu trebuie să aibă legătură cu starea materială a victimei.

Pornind de la acea rezoluție a comitetului de miniștri, în practica judiciară se face vorbire despre prejudiciul estetic, durere fizică, suferință morală. Nu am văzut până în prezent nicio hotărâre care să detalieze mai mult decât atât, să facă o defalcare între prejudiciul estetic, durere fizică, suferință morală. În ce constau ele concret? În ce măsură a fost afectată victima concret? Totul este la un nivel general, iar când vine vorba de deces, se vorbește despre suferința morală a persoanelor apropiate.”, a precizat judecătorul.

Despăgubirile variază de 10.000 de euro la 100.000 de euro.

”Singurul criteriu pe care noi, la nivel de discuții între judecători, îl avem în momentul în care evaluăm despăgubirile – vătămări suferite de o anumită persoană, indiferent de cauză, dacă e intenționată sau neintenționată – am făcut un calcul grosier pornind de la plafonul maxim de despăgubire în caz de accident auto care poate fi obținut de la un asigurator de răspundere civilă obligatorie, care este de 5 milioane de euro. Am încercat să ne imaginăm cel mai cumplit accident de circulație, ne-am gândit la cel mai mare mijloc de transport auto, autocarul, și ne-am adus aminte de acel accident din Muntenegru, când un autocar a căzut într-o râpă și se putea solda cu decesul tuturor persoanelor. Luând o medie de 50 de persoane am ajuns la o sumă de 100.000 de euro de deces, ca plafon maxim. Mai mult de atât nu am reușit să evoluăm. Nu avem niciun alt criteriu. Suma poate fi suplimentată prin antrenarea răspunderii persoanei responsabile de producerea accidentului. ”, a mai spus Flavius Moțu.

Acesta a purtat un dialog interesant cu alt speaker al evenimentului, medicul legist Codrin Rebeleanu – șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu”. În partea a doua a lucrării lui, cu referire la prețul încrederii, acesta a vorbit despre insolvența unei bănci de celule stem.

În a doua zi de workshop, participanții au aflat mai multe despre drepturile medicului în relația cu angajatorul, malpraxisul medical, prevederile GDPR și impactul asupra datelor pacienților, stigmatizarea în psihiatrie, contractele încheiate între funrnizorul de servicii medical eși Casa de asigurări de sănătate, drepturile și obligațiile legale ale medicului în relația cu pacientul și alte teme interesant.

Judecătorul Gabriel Năsui, conferențiar universitar, le-a dat un sfat medicilor cu privire la asigurarea în caz de malpraxis: ”Eu cred că dvs. de unul singur la poarta unui asigurator nu veți obține modificarea unor clauze în sensul măririi cuantumului. Dar poate că dacă veți negocia în numele spitalului, în numele unui număr mai mare de medici, e posibil ca un asigurator să fie mai flexibil. Asiguratorii fac asta pe pielea lor. Ei dacă măresc foarte mult, trebuie să plătească. E ca și cum am merge la Vodafone. Eu dacă vreau nu știu ce, nu o să-mi dea. Dar dacă merge o companie cu 200 de angajați, o să fie mai flexibili în discuții. Astfel, când încheie contract de asigurar eun număr mare de medici, poate obțineți clauze mai bune. Dacă nu, poate o modificare legislativă. Într-adevăr este o problemă legată de maximul pe care un asigurator îl acoperă, de mărimea umbrelei. Părerea mea este că trebuie să existe valori maximale în funcție de specialitate. Unele sunt riscurile unui chirurg și altele sunt ale unui dermatolog, cu tot respectul. Sau un medic de familie față de un neurochirurg.”

Conferențiar și avocat Elena Fodor  a vorbit despre contractele dintre CAS și furnizorii de servicii medicale, existând prevederi legislative mai deosebite: ”Ca o introducere, aș preciza faptul că principalele norme juridice, care reglementează această arie sunt: legea 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății, Hotărârea de Guvern 161 din 2016 referitoare la pachetul de servicii medicale și contractele cadru cu CAS și Codul civil. Codul civil pentru că legea 95/2006 arată expres că aceste contracte dintre CAS și furnizorii de servicii medicale, unde sunt cuprinși și furnizorii de medicamente și dispozitive medicale, sunt contracte civile. Spuneam altădată că este curios modul în care au fost calificate ca fiind contracte civile, pentru că ele fac parte dintr-un lanț de contracte, la care capetele de început și final sunt contracte supuse regulilor de drept public, iar veriga din mijloc este un contract guvernat de regulile dreptului civil. ”

Vedeți aici toate lucrările din program și autorii lor

Comments

comentarii

Lasă un răspuns