fbpx

Instanța în cazul asistentei ucise în stradă la Cluj: ”O pedeapsă cu închisoarea este insuficientă”. Vezi și cum a scăpat altă victimă a lui Mohamed

Detalii crutremurătoare ies la iveală din motivarea sentinței Tribunalului Cluj prin care Mohamed Iman a fost codamnat la detențiune pe viață pentru uciderea fostei iubite, asistentă medicală în Cluj-Napoca. Instanța concluzionează că inculpatul a ucis-o în stradă cu cuțiul pe Ioana pentru ”a nu permite victimei să aibă o relaţie cu o altă persoană în afară de el.”  ”O pedeapsă cu închisoarea în cazul infracţiunii de omor calificat este insuficientă pentru atingerea scopurilor legii penale faţă de inculpatul Mohamed Iman Mustafa Mohamed.”, arată judecătoarea Cristina Badea.

O altă fostă iubită a acestui tânăr  a scăpat cu viață pentru că i-a făcut plângere penală după ce a intrat peste ea în casă și i-a trimis amenințări de genul: ”jur că te omor”, ”dacă nu îţi dau foc să arzi de vie ascultă bine la mine”.

Extras din motivare: ”În ceea ce priveşte circumstanţele reale ale faptelor comise de inculpat, instanţa apreciază că ele indică un grad de pericol foarte ridicat pentru valorile sociale ocrotite de normele de incriminare, practic întreg ansamblul faptic gravitând în jurul relaţiei dintre inculpat şi victimă şi a geloziei inculpatului ulterior despărţirii de victimă. În mod evident fapta de ucidere a victimei iese în evidenţă ca cea mai gravă din faptele comise de inculpat ce fac obiectul prezentei cauze, însă şi celelalte fapte au la bază mobiluri infracţionale aflate în strânsă legătură, vizând neacceptarea de către inculpat a abandonului din partea victimei Catargiu Ioana şi pretenţia controlării vieţii acesteia. Aşa cum s-a reţinut şi cu ocazia expunerii pe larg a situaţiei de fapt, instanţa apreciază că din probele administrate în cauză reiese că persoana vătămată Catargiu Ioana, după o relaţie de aproximativ jumătate de an cu inculpatul Mohamed Iman, a dorit să iasă din această relaţie din cauza comportamentului posesiv al inculpatului faţă de ea, hotărâre ce nu a fost acceptată şi respectată de inculpat. Inculpatul a continuat să încerce să ţină legătura cu victima şi să reia relaţia cu acesta, încercând totodată să afle dacă persoana vătămată a început sau reluat o relaţie cu altcineva. Toate aceste acţiuni ale inculpatului au fost realizate pe fondul geloziei şi al refuzului de a accepta părăsirea sa de către victimă. Cu toate că este irelevantă existenţa sau inexistenţa vreunui motiv justificat al despărţirii victimei de inculpat, instanţa remarcă faptul că inculpatul a încercat să acrediteze anumite aspecte privind relaţia dintre cei doi, profitând de faptul că versiunea victimei nu mai poate fi ascultată. În ciuda acestor încercări, probele dosarului nu indică faptul că victima ar fi ieşit din relaţia cu inculpatul dintr-o simplă dorinţă de a relua relaţia cu un fost prieten sau pe fondul depresiei, ci pe fondul conduitei nepotrivite şi posesive a inculpatului, conduită observată de altfel şi în perioada anterioară uciderii victimei. Faptul că cei doi s-ar fi înţeles bine înainte ca victima să ia hotărârea de a se despărţi de inculpat nu prezintă nici o relevanţă, având în vedere şi durata scurtă a relaţiei, durată în care inculpatul a încercat dar nu a reuşit să îşi ascundă comportamentul posesiv, care apare a îi caracteriza în general modul de derulare a relaţiilor apropiate.

Lecturând sentinţa penală nr. 578/07.08.2020 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare la 01.09.2020, instanţa constată că inculpatul şi-a creat un adevărat mod de operare în ceea ce priveşte relaţionarea cu prietenele sale şi modul de reacţionare la despărţire. În dosarul penal nr. 1055/314/2019 în care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală anterior menţionată, s-a reţinut faptul că în urma unei relaţii ce a durat aproximativ o jumătate de an, după ce persoana vătămată din acel dosar a luat hotărârea de a se despărţi de inculpat, acesta a continuat să încerce să ţină legătura cu fosta prietenă şi să reia relaţia chiar şi cu forţa. A fost condamnat astfel inculpatul pentru faptul că în cursul anului 2018, după o relaţie de aprox. jumătate de an cu victima S. Camelia, relaţie din care victima a luat hotărârea să iasă la jumătatea anului 2018, a urmărit şi ameninţat pe fosta sa parteneră, a exercitat acte de agresiune împotriva acesteia şi a pătruns fără drept în locuinţa ei şi i-a verificat telefonul mobil fără drept. S-a reţinut în sarcina inculpatului că de două ori a fost găsit de persoana vătămată în locuinţa ei unde intrase fără acordul victimei, că o dată a venit la ea la uşă şi a pătruns cu forţa în apartament, ocazie cu care persoana vătămată a pulverizat cu spray în direcţia acestuia iar inculpatul i-a luat telefonul pe care i l-a restituit ulterior. Inculpatul a declarat în acel dosar că nu a intenţionat să sustragă telefonul ci doar să verifice cu cine vorbea victima şi i-a citit mesajele după care a restituit telefonul. Printre ameninţările adresate de inculpat persoanei vătămate S. Camelia, reţinute prin hotărârea de condamnare, se remarcă următoarele: „jur că te omor, îţi jur”; „deci îţi jur că tura următoare nu mai scapi de mâna mea”; „locul tău e în pământ”; „data viitoare mă asigur să nu mai scapi.. te omor bag pl în tine.. jur”; „dacă nu îţi dau foc să arzi de vie ascultă bine la mine”; „lasă că nu vei fi cu nimeni îţi jur. te caut şi mai bn ştiu că te omor decât să fii cu altu, bn bn”.  S-a reţinut în acea cauză că inculpatul a adresat ameninţări şi mamei victimei, spunându-i „Vă transmit de pe acum condoleanţe.. camelia zile nu mai are”.

În cauza în care inculpatul a fost condamnat, instanţa remarcă faptul că acesta a formulat exact aceleaşi apărări şi justificări ca şi în prezenta cauză, pretinzând înţelegere raportat la pretinse sentimente de iubire faţă de victimă. S-a reţinut că a declarat inculpatul în acel dosar că o iubea pe persoana vătămată, urmau să se căsătorească, nu a dorit niciodată să îi facă rău, iar mesajele de ameninţare au fost adresate pe fondul unei stări de nervi.

Instanţa remarcă similaritatea foarte mare dintre acţiunile violente ale inculpatului faţă de fostele sale partenere, numitele S. Camelia şi Catargiu Ioana, şi apreciază că diferenţa dintre soarta celor două fete s-a datorat faptului că prima victimă a pus în executare iniţiativa de formulare a plângerii penale, inculpatul oprindu-se din demersurile infracţionale strict pe fondul procedurilor judiciare derulate faţă de el.

Acest adevărat mod de operare dezvoltat de inculpat pentru gestionarea despărţirilor din iniţiativa prietenelor a fost observat şi de consilierul de probaţiune cu ocazia întocmirii referatului de evaluare cu privire la inculpat în prezenta cauză.

Din referatul de evaluare întocmit în cursul judecăţii cu privire la inculpat reiese că acesta a fost crescut de mamă, în colaborare cu bunicii materni, relaţia dintre părinţi terminându-se anterior naşterii inculpatului. Mama inculpatului a plecat la muncă în Italia din anul 2000, pentru a obţine venituri mai bune, copiii (inculpatul în vârstă de 8 ani la acel moment şi sora sa în vârstă de 14 ani) rămânând cu bunicii materni. Traseul educaţional al inculpatului nu s-a remarcat prin rezultate şcolare deosebite dar nici prin conduite deviante de comportament, iar după terminarea liceului inculpatul a rumat un curs de învăţământ postliceal de 2 ani în domeniul gestiunii şi alimentaţiei. În anul 2013 inculpatul a plecat la muncă în Belgia pentru 3 ani, iar apoi a lucrat în diverse domenii în Anglia şi Germania, revenind definitiv în ţară în 2016, moment de la care a lucrat fără forme legale ca şofer de transport persoane, efectuând curse România -Italia. Se menţionează în referatul de evaluare că inculpatul a fost diagnosticat cu boala Lyme în cursul anului 2020 şi resimte de 2 ani efectele şi complicaţiile acestei afecţiuni (la nivel reumatologic şi neurologic). Se reţine prin referat că inculpatul ar beneficia de suportul moral şi financiar al mamei şi de cel al unei verişoare din Alba Iulia care îl vizitează în penitenciar, încercând să refacă legătura cu sora sa care a rupt relaţia cu el la aflarea comportamentului infracţional.

În privinţa relaţiei cu fosta prietenă, S Camelia, inculpatul a precizat că ultimul conflict dintre aceştia (când a intrat în locuinţa acesteia fără consimţământul ei şi i-a verificat telefonul) s-a datorat geloziei resimţite la idea că fosta parteneră ar putea avea o nouă relaţie şi a dificultăţii de a accepta că ruptura din relaţia lor e definitivă, subliniind inculpatul că mesajele ameninţătoare la adresa fostei prietene au fost cuvinte „spuse la nervi”, el neavând intenţia de a o agresa. Referitor la faptele din dosarul Judecătoriei Suceava, referatul de evaluare a mai relevat faptul că atitudinea generală a inculpatului este de neasumare morală, iar în demersul de justificare face apel la tehnici de neutralizare a vinovăţiei precum blamarea persoanei vătămate (pe care o portretizează drept infidelă) şi negarea răului comis prin minimalizarea gravităţii actelor sale (consideră că reacţia persoanei vătămate dar şi a societăţii la faptele sale sunt exagerate în raport cu propriile suferinţe emoţionale şi pagube financiare înregistrate de-a lungul relaţiei). Se mai reţine prin referatul de evaluare că inculpatul îşi legitimează conduita şi prin pro-socialitatea valorilor şi a normelor care i-au ghidat conduitele şi anume nevoia de a iubi şi a fi iubit, de a îşi întemeia o familie, de a se căsători („eu o iubeam.. nu voiam să îi fac rău.. nu doream să mă despart.. urma să ne căsătorim”) care în concepţia inculpatului sunt mai presus decât de exemplu libertatea de alegere a fostei partenere sau dreptul la viaţă privată al acesteia.

Instanţa observă că inculpatul a adoptat întocmai aceeaşi poziţie şi raportat la noua relaţie cu victima Catargiu Ioana şi faţă de faptele comise faţă de aceasta, pretinzând prin susţinerile sale înţelegere raportat la pretinsele sentimente de iubire faţă de persoana vătămată şi pretinsul comportament neadecvat al victimei faţă de el (s-ar fi purtat urât fără vreun motiv, inculpatul stând şi suportând acest comportament umilitor, conform afirmaţiilor
sale).

Referitor la faptele ce fac obiectul prezentei cauze, prin referatul de evaluare întocmit se reţine că inculpatul apreciază contextul prezentat (faptul că avea planificată căsătoria cu victima în august 2020, că aveau ales un nume pentru viitorul copil, că nu au avut conflicte în cuplu, iar în cazul neînţelegerilor inculpatul ar fi fost pasiv şi conformist şi ar fi acceptat un tratament umilitor din partea victimei doar pentru a fi împreună cu ea) ca suficient de justificativ pentru neacceptarea despărţirii şi crearea contextului dezvoltării unor fantezii legate de posibile acte de infidelitate din partea fostei partenere, care i-au stârnit gelozia şi i-au determinat comportamentul ulterior (intrarea în casa victimei, verificarea telefonului şi înarmarea cu un cuţit). Pe parcursul evaluării inculpatului se menţionează faptul că acesta a avut un discurs caracterizat de înaltă labilitate emoţională, cu episoade repetate de plâns, aparent incontrolabile, dar organizat şi metodic în expunerea evenimentelor care au precipitat apariţia infracţiunilor şi justificarea anumitor acţiuni care consideră că i-au fost reţinute pe nedrept prin rechizitoriu. Inculpatul a atenţionat de mai multe ori consilierul de probaţiune că trece la întrebarea următoare înainte ca el să fi terminat de expus întreaga argumentaţie referitor la un anumit aspect, devierile de la subiect fiind făcute de consilier în contextul reacţiilor emoţionale exagerate ale inculpatului, ceea ce a indicat consilierului faptul că inculpatul nu se confruntă de fapt cu deficienţe de control al emoţiilor şi prezintă raţionalitate crescută în propriul discurs. La întrebarea consilierului cu privire la sancţiunea pe care ar aprecia-o justă inculpatul în acest caz, acesta a repetat lipsa sa de intenţie de a se ajunge în situaţia de faţă, regretul şi iubirea faţă de victimă, consilierul concluzionând în sensul că această poziţie a inculpatului denotă faptul că acesta nu resimte vinovăţie morală, conştientizare şi regret autentic pentru urmările iremediabile ale actelor sale şi o deficienţă pregnantă în capacitatea empatică. Se reţine prin referat faptul că inculpatul prezintă centrare obsesivă pe înţelegerea motivelor ce au determinat-o pe victimă să încheie relaţia şi pe nevoia de a convinge de neintenţionalitatea urmărilor actelor sale, arătând totodată că înainte de uciderea victimei a fantazat la ipoteza în care aceasta ar fi cu alt bărbat, motiv pentru care a luat cuţitul din bucătărie.

Consilierul de probaţiune a concluzionat în sensul existenţei unui risc mare de recidivă din partea inculpatului, apreciind că dacă nu va exista intervenţie psihiatrică şi psihologică specializată pe termen lung care să vizeze schimbări la nivelul structurii psihice a inculpatului, riscul se va menţine crescut, menţionându-se însă anticiparea unei complianţe reduse la tratament şi a rezistenţei crescute la argumentaţie alternativă. Ca şi trăsături psihice ale inculpatului s-au reţinut refuzul de a îşi integra şi provoca lumea interioară, atitudinea generală de deresponsabilizare şi proiectarea externă a cauzelor propriilor emoţii şi comportamente negative, incapacitatea de a gândi alternativ şi de a experimenta empatia, fixaţia pe partener, stil cognitiv rigid, uzarea strictă a gândirii de tip „totul sau nimic”, impulsivitate crescută, instabilitate afectivă.

Consilierul de probaţiune a efectuat o analiză a unor posibile afecţiuni psihiatrice ale inculpatului, apreciind că ar fi necesară o evaluare de specialitate pentru o corectă diagnosticare şi stabilirea unui tratament. În urma acestor aprecieri ale consilierului de probaţiune, instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, care a concluzionat în sensul că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate disocială, a avut discernământ la momentul faptelor şi la data examinării, având capacitatea psihică de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social-negative ale acţiunilor sale.

Instanţa, în procesul complex de individualizare judiciară a sancţiunilor penale ce se impun a fi aplicate inculpatului, are de parcurs mai multe paliere de analiză, urmărind de la gravitatea faptei prin raportare la circumstanţele atenuante sau agravante, la posibilele modalităţi alternative de sancţionare, precum şi la orientarea către una din pedepsele alternative şi către cuantumul lor efectiv. În cadrul acestei analize, examinarea nuanţelor gravităţii faptelor cercetate este un proces foarte important, ce determină sau nu aplicarea anumitor instituţii juridice.

Coroborând toate aspectele reţinute anterior, instanţa reţine în esenţă că inculpatul, mânat de neacceptarea hotărârii victimei Catargiu Ioana de a se despărţi de el şi de a îşi continua separat viaţa, precum şi de sentimente de gelozie referitoare la posibilitatea implicării victimei în alte relaţii amoroase, în urma unei perioade de urmărire a victimei şi insistenţă în reluarea chiar şi forţată (de teamă) a relaţiei, a culminat aceste încercări prin uciderea victimei. Inculpatul a intrat în seara faptelor de câteva ori fără drept în locuinţa victimei Catargiu Ioana pentru a verifica dacă se mai află alte persoane în locuinţa victimei şi pentru a îi verifica şi respectiv restitui telefonul. După ce a văzut în telefon mesaje date de victimă către un
fost prieten, după despărţirea de inculpat, inculpatul s-a decazat de la camera la care se cazase cu câteva ore înainte, urmând a ucide victima şi a pleca, decazarea având loc cu aprox. 2 ore înaintea uciderii victimei. A mers la locuinţa ei unde a pătruns din nou fără drept cu aprox. o oră înainte de fapta de omor, a luat din apartamentul în care victima locuia un cuţit pentru a pregăti omorul şi o pereche de cercei a victimei ca amintire. După aceasta, a aşteptat victima în faţa blocului acesteia pentru aprox. 40 de minute, având cuţitul asupra lui, iar atunci când persoana vătămată a coborât din taxi şi s-a îndreptat înspre bloc, a întâmpinat-o şi a înjunghiat-o de foarte multe ori (29 de plăgi), după care a fugit, victima decedând la scurt timp de la agresiuni.

Acest ansamblu circumstanţial faptic, coroborat cu aspectele observate în ceea ce priveşte orientarea mentală a inculpatului, mobilul infracţional, poziţia sa subiectivă ulterior comiterii faptelor, dar şi aspectele legate de persoana inculpatului anterior comiterii faptelor (antecedentele penale similare cu excepţia finalului irevocabil al decesului victimei), indică instanţei faptul că inculpatul prezintă un pericol extrem de ridicat pentru societate şi în special pentru valorile sociale ocrotite de normele de incriminare, faptele acestuia afectând în mod semnificativ aceste valori sociale. Lipsa de empatie dovedită de inculpat, justificarea subiectivă a acţiunilor sale prin pretinsa conduită infidelă sau umilitoare a victimei (nedovedită în prezenta cauză şi rămasă astfel la nivel de ideaţie de gelozie a inculpatului) şi neconştientizarea gravităţii extrem de ridicate a faptelor, coroborate cu modul brutal de comitere a faptei de omor calificat (faptă percepută în mod direct de martori care au auzit strigătele victimei şi au văzut victima decedată după ce a fost lăsată de inculpat în stradă) conduc la concluzia că o pedeapsă cu închisoarea în cazul infracţiunii de omor calificat este insuficientă pentru atingerea scopurilor legii penale faţă de inculpatul Mohamed Iman Mustafa Mohamed.

Nici o probă administrată în prezenta cauză în afară de declaraţia inculpatului nu indică faptul că ar fi existat din partea victimei faţă de inculpat un comportament care să îi justifice în vreo măsură sentimente de furie de nivelul celor dovedite cu ocazia plănuirii şi executării hotărârii de ucidere a
victimei, furie observată prin raportare la timpul relativ îndelungat de aşteptare a victimei, perioada foarte scurtă de timp scursă de la observarea victimei şi până la înjunghierea acesteia şi numărul foarte mare de lovituri. Toate aceste acţiuni agresive rezultă că au fost comise pe fondul neacceptării părăsirii de către victimă şi al ideaţiei de gelozie pentru continuarea vieţii victimei cu altcineva. Probele de la dosar susţin convingerea că fapta de omor calificat a fost comisă pe fondul posesivităţii ridicate a inculpatului şi al hotărârii acestuia de a nu permite victimei să aibă o relaţie cu o altă persoană în afară de el.

Inculpatul a dat dovadă de perseverenţă în adoptarea acestui mod de relaţionare şi reacţionare, iar riscul de reiterare a unor fapte de genul celor ce au făcut obiectul prezentei cauze este apreciat de instanţă ca fiind unul foarte ridicat. Instanţa observă că inculpatul fusese condamnat în dosarul anterior privind fapte similare cu aprox. 2 săptămâni înainte de comiterea faptelor din prezenta cauză.

Astfel, în baza întregii analize realizate anterior, instanţa consideră că pentru atingerea scopurilor preventiv şi punitiv ale legii penale faţă de inculpat se impune aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

Comments

comentarii

Franța este în alertă maximă în faţa ameninţării cu atentate, înaintea începerii Jocurilor Olimpice de la Paris.... Citește mai mult
Percheziții în Turda, în cadrul unui dosar penal ce vizează infracțiunile de fals și înșelăciune.... Citește mai mult

Lasă un răspuns