Acasă » SISTEMUL JUDICIAR » Inspecția Judiciară despre afirmațiile lui Seplecan și Zlati: tendențioase, nefondate, neprincipiale
Radu Zlati și Mihai Seplecan

Inspecția Judiciară despre afirmațiile lui Seplecan și Zlati: tendențioase, nefondate, neprincipiale

Inspecția Judiciară îi pune la punct pe cei doi politicieni în raportul prin care a propus CSM apărarea independenței sistemului judiciar în raport cu afirmațiilor lor după clasarea plângerii PNL Cluj împotriva lui Ponta: ”Cele două persoane, ţinând cont de funcţiile deţinute, au obligaţia de a furniza o bază factuală precisă şi fiabilă, proporţională cu natura şi forţa afirmaţiilor lor, îndatorire pe care însă nu au îndeplinit-o.”

În 15 septembrie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că afirmaţiile președintelui CJ Cluj, Mihai Seplecan și ale deputatului Radu Zlati, emise în spaţiul public în perioada 11 – 12 august 2015, preluate ulterior de majoritatea instituțiilor mass media, referitoare la activitatea procurorului general şi a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la modalitatea de numire a procurorului general al PÎCCJ, sunt de natură să aducă atingere independenţei sistemului judiciar în ansamblul său.

Verificările au fost efectuate de Inspecția Judiciară la solicitarea din data de 13 august 2015 a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a sesizării ministrului Justiției, Marius Robert Cazanciuc.. Acestea au vizat afirmaţiile lansate în spaţiul public la adresa procurorului general şi a procurorilor din cadrul PÎCCJ, dar şi a judecătorilor, de către Mihai Seplecan şi Radu Zlati în contextul clasării plângerii penale formulate de Partidul Naţional Liberal – Filiala Cluj, împotriva domnului Victor Viorel Ponta, prim ministru al României, având ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu, presupusă a fi săvârşită prin nerespectarea dispoziţiilor legale în materia organizării alegerilor pentru funcţia de preşedinte a Consiliului Judeţean Cluj.

Inspecția Judiciară a criticat virulent declarațiile lansate în spațiul public de către cei doi politicieni clujeni. Redăm mai jos un extras din argumentația care a stat la baza propunerii făcute de Inspecția Judiciară plenului CSM de apărare a independenței sistemului judiciar:

”Apreciem ca tendenţioase afirmaţiile susţinute public de Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, şi ale deputatului Radu Zlati potrivit cărora, activitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  este subordonată politic şi se circumscrie unor interese private, nerespectând legislaţia şi deciziile instanţelor de judecată, emanând soluţii nefondate, cu referire expresă la soluţia dispusă în cauza nr. 46/P/2015, care ar avea un caracter politic, de natură să afecteze independenţa judecătorilor.

Principiul separaţiei puterilor legislativă, executivă şi judecătorească este consfinţit în articolul 1 pct. 4 din Constituţia României. Conform acestui principiu, reprezentanţilor celorlalte puteri – legislativă şi executivă – nu le este permisă exprimarea unor opinii cu privire la calitatea actului de justiţie şi a celor care-l înfăptuiesc.

Într-un stat de drept, nimeni şi cu atât mai mult un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, chiar dacă are calitatea de parte interesată, nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la o soluţie dispusă într-o cauză, asupra întregului sistem judiciar.

Afirmaţiile  Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, şi ale deputatului Radu Zlati, aduc inevitabil, atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi implicit a independenţei şi reputaţiei magistraţilor.

Justiţia, în statul de drept, este socotită o putere pe lângă celelalte puteri ale statului (art. 21 şi 124 din Constituţia României).

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenţa unor anumite garanţii faţă de celelalte puteri ale statului, pentru a se evita politizarea şi pentru a  crea independenţa şi imparţialitatea magistratului.

Când din anumite motive, funcţia şi rolul puterii judecătoreşti sunt diminuate, statul pierde calitatea de stat de drept, cu toate consecinţele şi implicaţiile socio-economice ce decurg din aceasta.

Din această perspectivă, dorind să promoveze independenţa sistemului judiciar, prin Recomandarea (2010)12 privind  independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, Comitetul de Miniştri al statelor membre a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu.

Una dintre acestea vizează obligaţia statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova şi proteja independenţa judecătorilor.

Documentul prevede că, sensul de „independenţa judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime.

În conţinutul acestui principiu s-a statuat printre altele că „nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independenţa sistemului judiciar”.

În raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „principiile independenţei şi imparţialităţii sunt pietrele de fundament ale motivării şi legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat” – (pct. 75).

Pe de altă parte, în „Principiile fundamentale referitoare la independenţa magistratului”, adoptate la Milano în anul 1985 şi confirmate de Adunarea Generală a O.N.U. din acelaşi an, rezultă că „independenţa magistraturii trebuie garantată de către stat şi enunţată în Constituţie sau altă lege naţională, iar toate instituţiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte” (pct.1).

Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, adoptată la Congresul VIII al O.N.U., la pct. 4 prevede că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.   

În Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniştri al statelor membre privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiţie penală, adoptată la data de 06 octombrie 2000 la cea de-a 724-a reuniune a delegaţiilor miniştrilor, la pct. 11 din capitolul „Relaţia dintre procurorii publici şi puterea executivă şi legislativă” se prevede că „statele trebuie să ia măsurile adecvate pentru a se asigura că procurorii publici îşi pot efectua îndatoririle şi responsabilităţile profesionale fără intervenţie nejustificată sau expunere la responsabilitatea civilă, penală sau de alt tip”.

De asemenea, apreciem ca nefondate afirmaţiile Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, şi ale deputatului Radu Zlati cu referire la numirea Procurorului general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnul Tiberiu Mihail Niţu, care s-ar fi realizat prin încălcarea procedurilor legale în vigoare, în sensul că un rol determinant l-ar fi avut Prim ministrul României, Victor Viorel Ponta.

În acest sens, menţionăm faptul că, numirea Procurorului general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut loc conform procedurii desfăşurate în baza Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a  Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

„ Procurorul general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”

Potrivit prevederilor art.40 lit. g Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii ,,propun Preşedintelui României numirea în funcţie şi revocarea din funcţie a preşedintelui, vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

De asemenea, potrivit art. 40 lit. h din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii ,,avizează propunerea ministrului justiţiei de numire şi revocare a procurorului general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a adjuncţilor acestora, a procurorilor şefi secţie din aceste parchete, precum şi a procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a adjunctului acestuia”.

După propunerea formulată de ministrul justiţiei interimar, Victor Viorel Ponta, de numire în funcţia de Procuror general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a domnului Tiberiu Mihail Niţu,  în baza dispoziţiilor legale menţionate anterior, prin Hotărârea nr. 193 din 09.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nr. 105/02.04.2013 a Secţiei pentru procurori s-au stabilit procedura, precum şi criteriile de evaluare în vederea emiterii avizului pentru numirea procurorilor în condiţiile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată.

În urma acestei proceduri şi a interviului susţinut, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 167 din 9 mai 2013 a avizat favorabil propunerea ministrului justiţiei de numire în funcţia de procuror general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a domnului Tiberiu Mihail Niţu, iar prin Decretul Preşedintelui României nr. 480/2013 din 15 mai 2013 a fost numit în funcţia mai sus menţionată.

Derulându-se astfel procedura prevăzută de dispoziţiile legale anterior menţionate, nu se poate reţine vreo încălcare a acestora de către domnul Victor Viorel Ponta, în calitate de ministru interimar al justiţiei, la acel moment, în numirea în funcţia de  procuror general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a domnului Tiberiu Mihail Niţu, ci doar îndeplinirea unei atribuţii ce-i revenea în calitatea precizată.

De asemenea, apreciem ca neprincipiale afirmaţiile Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, şi ale deputatului Radu Zlati care acreditează faptul că procurorul general  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi exercită atribuţiile în mod discreţionar, favorizându-l pe Prim ministrul României, Victor Viorel Ponta, prin soluţiile dispuse de procurorii din subordinea sa, fiind aservit politic acestuia din urmă.

Alegaţiile de genul „procurorul pus de către Tiberiu Niţu să scoată castanele din foc pentru premierul urmărit penal Victor Viorel Ponta produce un abuz în faţa legiiCred că este momentul ca Tiberiu Niţu să părăsească funcţia în care a fost numit din moment ce ţine să o trateze ca pe o sinecură politică din care trebuie să-şi mulţumească binefăcătorul… preaplecat slujbaș …” sunt de natură a aduce atingere independenţei justiţiei, prin maniera improprie de exprimare adoptată într-un discurs public de un preşedinte de consiliu judeţean şi un deputat din Parlamentul României.

Dreptul la libertatea de exprimare nu este unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri, în ipoteza în care folosirea libertăţii de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării  autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în afacerea „Braford contra Danemarcei” a decis că „interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora”.  De asemenea, în cauza „Pager şi Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”.

Pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile, magistraţii au nevoie de încrederea opiniei publice, iar această încredere ar putea fi afectată de afirmaţiile care pun la îndoială capacitatea profesională, integritatea şi imparţialitatea procurorilor şi judecătorilor.

Susţinerile publice reliefate în cele ce preced ale Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, şi ale deputatului Radu Zlati, induce în rândul opiniei publice ideea că activitatea magistraţilor nu se desfăşoară în limitele cadrului legal, subminând, astfel, autoritatea judecătorească şi aducând atingere independenţei sistemului judiciar.

Mai mult, prin afirmaţiile expuse anterior au fost depăşite limitele admisibile ale libertăţii de exprimare, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile articolului 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Afirmaţiile Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, şi ale deputatului Radu Zlati emanate în spaţiul public, nu au fundament şi constituie, în fapt, o caracterizare tendenţioasă atât a activităţii procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cât şi a domnului Tiberiu Mihail Niţu în calitate de conducător al acestei unităţi, de natură a pune în discuţie deontologia profesională a judecătorilor şi procurorilor, încercând să se acrediteze ideea că  activitatea magistraţilor implicaţi în procesul judiciar se desfăşoară cu încălcarea principiului consacrat de art.2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia procesul penal se desfăşoară conform dispoziţiilor prevăzute de lege.

De subliniat că impactul declaraţiilor Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, şi ale deputatului Radu Zlati, persoane de notorietate publică, este cu atât mai puternic, prin prisma funcţiilor deţinute.

Cele două persoane, ţinând cont de funcţiile deţinute, au obligaţia de a furniza o bază factuală precisă şi fiabilă, proporţională cu natura şi forţa afirmaţiilor lor, îndatorire pe care însă nu au îndeplinit-o. De asemenea, modalitatea inadecvată de exprimare, creează un dubiu greu de înlăturat cu privire la independenţa magistraţilor, cu consecinţa afectării imaginii sistemului de justiţie.

Astfel, limita limbajului politic a fost, în mod cert, depăşită atunci când sugerează ideea săvârşirii de către magistraţi a unor fapte de natura celor de mai sus-menţionate, prin modul în care aceştia înţeleg să-şi desfăşoare activitatea la comanda unor persoane din afara sistemului judiciar, urmărind un scop politic.”

Raportul complet al Inspecției Judiciare

Comments

comentarii

Lasă un răspuns