Shell va fi obligată să despăgubească niște fermieri nigerieni pentru daunele provocate de  filiala sa, fiind pentru prima oară când o multinațională este socotită responsabilă pentru acțiunile unei filiale străine.

În cele din urmă, după treisprezece ani de luptă juridică, Curtea de Apel de la Haga a pronunțat o hotărâre istorică: Shell Petroleum Development Company (SPDC), o filială nigeriană a multinației anglo-olandeze Shell, este responsabilă de poluarea cauzată de deversările de petrol din 2006 și 2007 pe terenurile a trei fermieri ogoni din Delta Nigerului și va fi obligată să îi despăgubească.

Nigeria este cea mai mare producătoare de petrol din Africa, iar Delta Nigerului este una dintre cele mai bogate și mai poluate zone de pe planetă.  Aici Shell a găsit cantități comercializabile de petrol lângă satul Oloibori în anul 1956, pe când Nigeria era încă o colonie engleză, pentru ca mai apoi, Delta Nigerului să devină cea mai valoroasă regiune petrolieră din toată Africa.

Shell Petroleum Development Company (SPDC) este cel mai mare operator petrolier din zonă, care produce 40% din producția de petrol a Nigeriei. În Nigeria industria petrolieră este condusă tip join ventures între guvernul nigerian și companiile petroliere.

 De ce este o hotărâre istorică:

Pentru că, pentru prima dată, o multinațională este socotită responsabilă pentru acțiunile unei filiale străine.

Hotărârea poate fi începutul unei noi ere împotriva impunității internaționale a Shell și a multinaționalelor extractoare de țiței, companii care vor trebui să își asume responsabilitatea legală pentru consecințele acțiunilor lor în întreaga lume.

Filiala nigeriană a Shell a fost scoasă ca fiind răspunzătoare pentru consecințele a două scurgeri de petrol în Nigeria, potrivit unei hotărâri a Curții de Apel de la Haga din 29 ianuarie 2021.

Patru fermieri nigerieni și Milieudefensie (Prietenii Pământului) solicită despăgubiri de la Shell pentru daunele pe care spun că le-au suferit ca urmare a scurgerilor de petrol din conductele subterane și a unui puț petrolier din Nigeria. Acestea sunt scurgeri de țevi în satele nigeriene Oruma și Goi și o scurgere de la un puț în satul Ikot Ada Udo în perioada 2004-2007. De asemenea, ei cer ca Shell să curățe mai bine contaminarea și să ia măsuri pentru a preveni reapariția unor astfel de evenimente.

Shell nu își asumă răspunderea.

Potrivit companiei Shell, deversările au fost cauzate de sabotaj și în acest caz nu există nicio răspundere în temeiul legislației nigeriene. Mai mult, în opinia companiei Shell, contaminarea a fost curățată suficient. Shell spune că curățarea se face indiferent de cauza scurgerilor.

Anterior, printr-o hotărâre provizorie, Curtea de Apel de la Haga a decis că instanța olandeză este competentă să judece pretențiile fermierilor și ale Milieudefensie (Prietenilor Pământului), multinaționala Shell ducând o serioasă luptă juridică pentru a demonstra că instanța olandeză nu are competența de a judeca chestiuni legate de faptele filialei sale din Nigeria.

Astfel, prin Hotărârea din 18 decembrie 2015 ,,se reiterează faptul că părțile sunt de acord că această cerere trebuie evaluată în temeiul legislației nigeriene, în măsura în care a fost introdusă împotriva societății-mamă stabilite în această țară. Legislația olandeză este aplicabilă ca lex fori în probleme procedurale. Trebuie remarcat faptul că aspectele de fond ale dreptului procesual, inclusiv problema sancțiunilor care pot fi impuse, sunt guvernate de lex causae (în acest caz, legea nigeriană). Așa cum se exprimă în prezent la articolul 10.13 din Codul civil olandez, același cod se aplică și cu privire la probe. Aceasta include reguli speciale pentru împărțirea sarcinii probei care se referă la un anumit raport juridic și care sunt destinate să determine în continuare drepturile subiective care decurg din acel raport juridic.”se arată în hotărâre.

Responsabil pentru daune

În două hotărâri definitive din data de 29 ianuarie 2021, instanța a evaluat cererile în mod substanțial în temeiul legislației nigeriene. Conform acestei legislații, o sarcină grea a probei revine părții care pretinde sabotarea conductelor (Shell în acest caz). Aceasta înseamnă că sabotajul trebuie demonstrat dincolo de orice îndoială rezonabilă. Shell nu a furnizat dovezi cu privirela sabotaj pentru conductele de la Oruma și Goi. Prin urmare, Shell Nigeria este responsabilă pentru daunele rezultate pentru scurgerile provocate prin aceste conducte. Valoarea compensației nu a fost încă stabilită, despăgubirile ce se cuvin fermierilor urmând a se hotărî într-o procedură de evaluare a daunelor.

Sistem de detectare a scurgerilor

În plus, instanța constată că Shell ar trebui să construiască un sistem de avertizare mai bun în conducta Oruma, astfel încât scurgerile viitoare de petrol să fie detectate mai devreme și, astfel, daunele (de mediu), să poată fi limitate. Această obligație este impusă atât Shell Nigeria, cât și companiei-mamă Shell.

Insuficientă decontaminare?

Nu s-a demonstrat că Shell Nigeria nu a curățat suficient solul din jurul Oruma și Goi. Dacă există încă contaminare reziduală, acesta este un aspect care poate fi inclus în procedura de evaluare a daunelor.

Sabotarea puțului de petrol

O a treia hotărâre judecătorească, din aceeași zi, se referă la puțul de petrol de la Ikot Ada Udo. În acest caz, a fost stabilit sabotajul. Acest lucru nu înseamnă că Shell nu poate fi trasă la răspundere pentru scurgerile de petrol, chestiunea rămânând deschisă. În primul rând, instanța dorește să se clarifice dacă poluarea mai trebuie curățată precum și cât de răspândită este poluarea. Pozițiile părților cu privire la această din urmă întrebare diferă foarte mult. Prin urmare, în acest caz va fi continuată judecata, stabilindu-se termen în luna martie 2021.

Reacția poporului Ogoni la Delta Nigerului

Celestine AkpoBari, lider și activist Ogoni a fost intervievat de Xavier Montanyà de la WilaWeb.

– Cât de importantă este această hotărâre judecătorească pentru Ogoni? Care a fost reacția oamenilor?

—Această hotărâre judecătorească este o validare a strigătului nostru și a campaniei noastre de acum mulți ani, denunțând că Shell ne-a distrus mediul dat de Dumnezeu, ne-a poluat râurile și cursurile de apă cu țiței și a ucis oamenii. Oamenii noștri sunt fericiți și o sărbătoresc totodată. Cu toate acestea, hotărârea nu ne va întoarce la toți marii ogoni care au murit din cauza afacerilor murdare ale companiei Shell, a tacticii de divizare și guvernare sau a posibilității de a face controale de rutină la instalațiile sale care poluează tot Ogoniland.

– După treisprezece ani de luptă juridică, este o sentință corectă sau ar trebui îmbunătățită?

—Una dintre tacticile murdare ale multinaționalei Shell este să facă tot posibilul pentru a întârzia justiția, cerând amânări lungi în speranța că bieții reclamanți vor obosi sau vor muri în așteptarea procesului. În acest caz, doi dintre reclamanții inițiali au murit, iar copiii lor au avut grijă de ei. Cred că ar trebui îmbunătățit sistemul.

– Este începutul sfârșitului impunității Shell?

-Desigur! Acesta este începutul sfârșitului său. În curând vor fi încă câteva procese împotriva companiei Shell. La 12 februarie, cazul Shell împotriva lui Edere Godwin Bebe Okpabi, a ajuns la Curtea Supremă din Londra. Mai multe comunități se pregătesc să dea în judecată compania.

–  Cum ați descrie aceste daune, oamenilor care nu au fost niciodată în Delta Nigerului?

“Răul pe care Shell i l-a făcut  Ogoniland este devastator și pervers.”

Xavier Montanyà precizează:,,Dacă studiați raportul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) despre Ogoniland, veți vedea dezastrul. Este incredibil. Unele dintre principalele concluzii ale acestui raport sunt foarte clare. Poluarea este răspândită în ținuturile Ogoni. Majoritatea oamenilor de aici au fost expuși la poluarea cronică a petrolului de la sfârșitul vieții. Apele de suprafață ale cursurilor Ogoniland au hidrocarburi. Poluarea cu petrol a ajuns la apele subterane în patruzeci și unu de locuri și într-una s-a constatat că apa subterană pentru alimentarea puțurilor locale avea un strat de petrol de până la opt centimetri. Solurile sunt contaminate cu hidrocarburi la o adâncime de cinci metri în patruzeci și nouă de locuri observate. Zonele de pescuit sunt distruse. Benzenul, un cancerigen cunoscut, se găsește în apa potabilă la un nivel de 900 de ori peste standardele OMS. Benzenul se găsește și în unele probe de aer. Hidrocarburile din apă sunt la niveluri de 1.000 de ori mai mari decât standardul de băut al Nigeriei. Shell nu a îndeplinit cerințele minime ale orientărilor și standardelor de mediu pentru industriile petroliere din Nigeria (EGASPIN). De asemenea, Shell nu îndeplinește standardele minime ale companiei.”

– În acești treisprezece ani, s-a schimbat în vreun fel atitudinea companiilor petroliere, în special a Shell?

—Nu, compania și aliații săi nu s-au schimbat deloc; dar da, s-a înrăutățit.

– Represiunea, sănătatea umană și devastarea mediului sunt și astăzi ca acum treisprezece ani?

„Lucrurile sunt mai rele acum”. Impunitatea crește în fiecare zi. Compania și filialele sale se gândesc doar la profituri, profituri și profituri.

– Ce ar trebui să se întâmple în viitor pentru binele oamenilor tăi?

—În viitor vom lupta împotriva unei legi odioase, legea privind utilizarea terenurilor, în spatele căreia se ascunde guvernul federal nigerian pentru a fura terenuri aparținând băștinașilor.

– Care sunt principalele tale cereri în acest moment?

– Ca Shell să curețe Delta Nigerului devastată și să plătească o compensație adecvată oamenilor săraci și neputincioși din punct de vedere economic ale căror mijloace de trai au fost distruse.

O ușă deschisă împotriva impunității

Sursa citată menționează: ,,Cazul care a fost rezolvat acum la Haga deschide o ușă legală pentru a pune capăt impunității multinaționalelor extractive din Delta Nigerului. Este un conflict grav care se petrece în lume de o jumătate de secol, în ciuda importanței sale. În cincizeci de ani, Delta Nigerului a cunoscut o deversare anuală echivalentă cu cea a Exxon Valdez de pe coasta Alaska în 1989. Devastarea este tragică și nepedepsită. Marile multinaționale practică un dublu standard. Justiția internațională o permite, cel puțin până acum. Dezinformarea este aliatul lor.

Potrivit plângerii depuse în 2008 de fermieri cu sprijinul Prietenilor Pământului Nigeria, petrolul crud s-a răspândit pe o suprafață echivalentă cu șaizeci de terenuri de fotbal. A ruinat mijloacele de trai ale fermierilor din cauza poluării terenurilor agricole, a râurilor și a bălților din care au obținut apă potabilă și pescuit. După cum se specifică în sentință, Shell a acționat ilegal permițând să se producă scurgeri de țiței și necurățând zona contaminată.”

Veșnica scuză pentru sabotaj

Reacția companiei Shell la decizia instanței a urmat tiparul obișnuit, dând vina pe locuitorii din deltă. „Sabotajul, buncărirea petrolului și rafinarea ilegală sunt o provocare majoră în Delta Nigerului”, a declarat multinaționala, spunând că, de exemplu, în 2019, 95% din deversări au fost cauzate de „fapte criminale” și că aceasta, indiferent de cauză, a curățat și reparat daunele.

Curtea precizează în hotărâre că Shell nu a furnizat dovezi ale acuzațiilor de sabotaj dincolo de „îndoielile rezonabile” și, prin urmare, accidentele se datorează unei întrețineri deficitare și a deficienței instalațiilor.

Goi, unul dintre satele cele mai afectate și aproape distruse de dezastrul deversării.

„În Goi a avut loc o deversare uriașă în 2005 din conducta Trans-Niger. În plus, țițeiul a ars și au ars copaci, mangrove, case și bărci iar apa și peștii au fost otrăviți. Shell a trebuit să lucreze treizeci și trei de luni pentru a curăța zona. Au trecut ani de la dezastru și efectele sunt încă vizibile. Goi este un oraș fantomă, cu pământ negru și apă moartă, care formează o spumă maro la atingerea țărmului, o masă noroioasă, întunecată, grasă, unde sunt încă cuie ca resturi de fosile bucăți de trunchiuri, rest de copaci morți, carbonizați . Este un peisaj liniștit, mort, fantomatic.”precizează același reporter care a vizitat locul.

Scuzele lui Shell

În acele zile, în Delta Nigerului, pe teren, am putut vedea că discuția dintre Shell și activiști și asociații civile despre originea deversărilor a fost foarte aprinsă. A existat un război politic, uneori violent, pentru a face cunoscut adevărul celor întâmplate. Au existat o multă corupție și un război murdar, violență împotriva companiei și violență împotriva oamenilor instigați de companie.

Un raport al Organizației Națiunilor Unite a fost anunțat în august 2010, afirmând că doar 10% din deversările din Ogoniland timp de patruzeci de ani au fost responsabilitatea Shell. Restul, 90%, s-au datorat sabotajului sau au fost rezultatul furtului de petrol. Scandalul a izbucnit imediat când a devenit cunoscut faptul că ancheta de trei ani a fost finanțată de Shell cu zece milioane de dolari.

Coordonatorul raportului, Mike Cowing, s-a apărat susținând că cifrele și datele pe care s-au bazat provin de la Ministerul Nigerian al Mediului și Departamentul Resurse Petroliere, ceea ce a provocat și mai multă indignare din cauza lipsei endemice de fiabilitate a acestor surse. Nnimmo Bassey, președinte al Friends of the Earth International și laureat al Premiului Nobel în 2010, a declarat: „Este uimitor faptul că Organizația Națiunilor Unite spune că 90% este cauzată de comunități. Raportul este plătit de Shell. Concluziile sunt personalizate pentru a satisface clientul. Investigăm deversările în mod regulat, iar concluziile noastre sunt diametral opuse ”.

Amnesty International, într-o anchetă din 2009, cu un an înainte de raportul plătit de Shell, a numit pagubele provocate Deltei drept „o tragedie a drepturilor omului” și a dat vina pe guvern și pe întreprinderi, în principal pe Shell, de ani de zile. Deși a recunoscut că furturile au provocat scurgeri, această organizație a susținut că amploarea problemei nu este clară. De asemenea, aceasta nu a fost de acord cu raportul Organizației Națiunilor Unite, afirmând că: „Între 1989 și 1994, Shell a estimat că doar 28% din țiței s-a datorat sabotajului. În 2007, estimarea Shell a crescut la 70%. Acum, 90%. Amnesty International i-a cerut în repetate rânduri companiei Shell să afirme pe ce dovezi se bazează. Shell nu a reușit să facă dovada. ”

Ce a decis instanța:

,,Instanța a decis, de asemenea, că SPDC – chiar dacă a implicat sabotaj – a comis un delict de neglijență împotriva lui Akpan prin asigurarea insuficientă a Ibibio-1 înainte de deversările din 2006 și 2007, astfel sabotajul urma să fie efectuat atunci într-un mod simplu. Prin urmare, SPDC a fost obligată să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate de deversări, mai precis daunele rezultate din poluarea solului și a iazurilor piscicole ale lui Akpan. În opinia instanței, iazurile terestre și piscicole în cauză au fost menționate în declarația celor șaisprezece șefi menționați la punctul 2.15. suficient de stabilite, cu atât mai mult cu cât Shell susținea că SPDC a reparat iazurile terestre și piscicole; atunci trebuie să fi știut ce sol poluat și bălți de pește au fost implicate, conform raționamentului. Că, potrivit Milieudefensie și colab., remedierea a fost insuficientă, instanța nu a considerat-o dovedită raportat la cele două certificate de curățare. Raportul Udo din mai 2008 nu a constituit o dovadă în acest sens în instanță, nu în ultimul rând pentru că remedierea a fost finalizată numai după acel raport și certificatele guvernului nigerian menționate mai sus datează din 2009 și 2010.

Punctele de vedere ale părților în apel diferă foarte mult în ceea ce privește, printre altele, subiectele din urmă – locația (zonele) zonei contaminate și problema dacă remedierea a fost adecvată. Este nevoie de mai multă claritate în acest sens. Întrebările de mai jos servesc acestui scop. În așteptarea unui răspuns, evaluarea ulterioară este amânată, inclusiv în ceea ce privește întrebarea dacă Shell poate fi tras la răspundere acum că sabotajul este considerat dovedit.”

Decizia Curții de Apel Haga poate fi atacată la Curtea Supremă de Justiție a Olandei.

Pentru cei interesați vom reproduce hotărârea Curții de Apel de la Haga (în traducere aproximativă cu ajutorul google translate) așa cum aceasta este postată pe portalul Curții de Apel Haga, olandezii dând dovadă de transparență totală.

hotarare fermieri vs shell haga

Comments

comentarii