Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Fostul vicepreședinte CA Cluj a propus eliminarea căii de atac în dosare privind anumite amenzi

Fostul vicepreședinte CA Cluj a propus eliminarea căii de atac în dosare privind anumite amenzi

Judecătorul Axente –Irinel Andrei a trimis la CSM, la sfârșitul lunii iunie, când era vicepreședintele Curții de Apel Cluj, o serie de propuneri interesante, care abia săptămâna asta au ajuns să fie discutate în plen. O parte au fost însușite de CSM, iar o parte, nu. Le redăm în continuare pe cele din urmă, căci pot fi în continuare dezbătute și propuse legislativului.

Magistratul Axente-Irinel Andrei a identificat următoarele posibilități de degrevare a instanțelor, prin reducerea numărului de dosare, în materie contravențională:

”A) Astfel, în raport cu dispozițiile art.9 alin.3 din O.G 2/2001, în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin (2) lit a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

(4) La primul termen de judecată, instanţa, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.

(5) În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

(6) Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este supusă numai apelului.

Textul normativ enunțat generează un număr extrem de mare de litigii pe rolul instanțelor judecătorești de prim grad, dosare care nu răspuns unei necesități sociale reale. În realitate, procedura este folosită de către autoritățile locale pentru a înceta demersurile de executare silită care se dovedesc lipsite de finalitate. Regretabil, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este de cele mai mlte ori dificil sau chiar imposibil de pus în executare.

Dosarele cu acest obiect reprezintă în cazul unor judecătorii mai mult de 20% din volumul total de dosare, iar soluționarea lor presupune un efort susținut, financiar și uman (inclusiv participarea procurorului), fără ca rezultatul să aibă vreun impact social pe măsură. Dimpotrivă, este vorba mai degrabă de un formalism cu finalitate pur birocratică.

Numărul de dosare poate fi redus prin adoptarea unei soluții legislative prin care competența transformării amenzii contravenționale în muncă în folosul comunității să fie transferată primarului unității administrativ-teritoriale, care se va pronunța printr-un act administrativ susceptibil de a fi atacat în instanță de către cei nemulțumiți. Oricum, interesul practic în a ataca acest act administrativ în instanță ar fi redus. din cauza posibilităților concrete minime pe care autoritățile locale le au pentru a pune în executare sancțiunea muncii în folosul comunității.

B) În ceea ce privește materia contravențională, o reducere a numărului de dosare în căile de atac poate fi obținută și prin abrogarea posibilității de a declara apel în dosarele având ca obiect plângere contravențională, cu referire la anumite tipuri de contravenții.

Legiuitorul a mai încercat o astfel de abordare în materia contravențiilor rutiere, însă soluția adoptată nu a fost cea mai fericită și în final a fost cenzurată de către Curtea Constituțională. S-a ajuns la acest final nedorit pentru că în materia contravențiilor rutiere apelul a fost abrogat global, inclusiv în cazul contravențiilor cu amenzi consistente și sancțiuni complementare cu efect major asupra pentru contravenient.

În cuprinsul motivelor care susțin Decizia nr.500/2012 a Curții Constituționale este criticată soluția legiuitorului cu privire la contravențiile rutiere, fără, însă, a fi exclusă ”de plano” posibilitatea abrogării apelului în materie contravențională, indiferent de tipul sancțiunii susceptibil a fi aplicate.

Se reține, astfel, în considerentele Decizie nr.500/2012 a Curții Constituționale, textual:  ”Statul are obligaţia de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare. Lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie ca primă instanţă în materia circulaţiei pe drumurile publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancţiunilor principale şi complementare, precum şi a măsurilor tehnico-administrative, reglementate de art. 95-97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic. Accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006.

Totodată, în materia circulaţiei pe drumurile publice, Curtea observă că sancţiunile principale şi complementare, precum şi măsurile tehnico-administrative au un caracter punitiv şi preventiv vizând ocrotirea unei valori sociale importante, respectiv siguranţa pe drumurile publice, astfel încât lipsa unei căi de atac aduce atingere – în substanţa sa – dreptului de acces liber la justiţie, astfel cum este consacrat în art. 21 din Legea fundamentală.

În plus, eliminarea singurei căi de atac în materia contravenţiilor la circulaţia pe drumurile publice ar echivala cu golirea de conţinut a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie potrivit cu care „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

Este de necontestat că legiuitorul poate limita numărul căilor de atac, însă, prin norma legală criticată, se elimină singura cale de atac şi anume recursul.

Curtea constată aşadar că eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunţate de judecătorie în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice aduce atingere art. 129 din Constituţie raportat la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul la apărare, reprezentând în acelaşi timp o încălcare a cerinţelor unui proces echitabil. În plus, prin conduita procesuală diferită a instanţelor de judecată, în sensul în care unele administrează probatoriul în cauze, pe când altele nu intră în cercetarea fondului, se aduce atingere şi art. 124 alin. (2) din Constituţie privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. Totodată, prin prisma argumentelor anterior reţinute, Curtea observă că sunt încălcate şi prevederile art. 53 alin. (2) teza finală din Legea fundamentală.”

În mod evident, motivele Curții vizează situația particulară a contravențiilor rutiere care, într-adevăr, au o gravitate și se referă la un domeniu cu un interes public ridicat. Eroarea legiuitorului a fost aceea de a abroga apelul în cazul tuturor contravențiilor reglementate de un anumit act normativ (Codul rutier), indiferent de sancțiunea principală sau complementară susceptibilă de a fi aplicată și fără a distinge între contravenții diverse, în funcție de valoarea socială ocrotită, direct proporțională cu sancțiunea aplicabilă.

Nu poate fi ignorată, însă, realitatea contravențiilor care ocrotesc valori sociale mult reduse în raport cu siguranța rutieră în trafic. Și pot fi cu ușurință identificate astfel de exemple de contravenții, precum: lipsa biletului valabil pe transportul în comun, depășirea timpului legal de parcare, nerespectarea igienei unor animale de companie în spațiul public, neîngrijirea corespunzătoare a unor spații comune, etc. Fără a le nega importanța, astfel de contravenții, reglementate prin acte normative emise la nivel național sau de către autoritățile publice locale nu ocrotesc valori sociale de mare impact, așa cum este cazul siguranței rutiere ci, dimpotrivă, valori de importanță mai reduse, iar în cazul acestora, amenda contravențională nu este însoțită, nici chiar la nivel teoretic, de vreo sancțiune complementară.

Din această perspectivă, consider că nu ar veni în contradicție cu practica Curții Constituționale anterior enunțată o soluție prin care să fie abrogat apelul în materie contravențională, în cazul contravențiilor sancționate exclusiv cu amenda, într-un cuantum abstract redus, proporțional cu valoarea socială ocrotită, fără posibililitatea de a fi aplicată o sancțiune complementară. Un posibil exemplu în acest sens ar consta în reglementarea abrogării apelului în cazul contravențiilor sancționate exclusiv cu amenda în cuantum maxim de 1000 lei (plafonul este orientativ și enunțat ca exemplu de legiferare), indiferent de actul normativ care reglementează această contravenție.

În opinia mea, impactul concret ar fi unul deloc de neglijat și ar conta în degrevarea, anuală, a tribunalelor de câteva zeci de mii de dosare în apel, la nivel național.

În speranța unei abordări constructive a propunerilor formulate și având convingerea că veți înțelege interesul real al acestui demers, circumscris nevoii și posibilității concrete de eficientizare a resurselor de care astăzi dispunem, prin aplicarea unor soluții legislative, logice, simple și la îndemână, pe care le-am evocat exemplificativ, fără a avea intenția unei prezentări exhaustive.”

Poziția CSM, adoptată în ședința din 19 septembrie

Plenul Consiliului Superior al Magistraturi nu şi-a însuşit următoarele propuneri, întrucât s-a apreciat că aceste propuneri ridică probleme de constituţionalitate, respectiv cele:

– privind transferarea în favoarea primarului unităţii administrativ- teritoriale a competenţei de soluţionare a sesizărilor de înlocuire a amenzii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;

– privind eliminarea căii de atac a apelului în unele cauze având ca obiect plângere contravenţională.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina