Doi specialiști de la DNA sunt făcuți praf de către judecătorul Lucian Buta de la Judecătoria Cluj-Napoca în motivarea sentinței prin care a fost achitat președintele Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan. Concluzia instanței este că CJ Vrancea a făcut o afacere bună cumpărând complexul Căprioara, care a dat și numele dosarului.

Judecătorul Lucian Buta, cunoscut ca fiind extrem de meticulos, și-a împărțit motivarea de 218 pagini în capitole și subcapitole, mare parte fiind reluat rechizitoriul.

La capitolul ”concluzii”, scrie astfel:

”Acuzarea s-a bazat pe cele două rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, pe raportul de control al Camerei de Conturi Vrancea, pe interpretări juridice eronate şi pe declaraţiile unor martori.

Rapoartele specialiştilor Laurenţiu Hanganu şi Tătaru Dumitru vehiculează o mare cantitate de informaţie incorect ierarhizată din punct de vedere juridic (în funcţie de elementele constitutive ale infracţiunilor imputate celor şase inculpaţi) sau pur şi simplu eronată. Constatările specialiştilor au depăşit masiv competenţele legale ale acestora şi sunt lipsite de semnificaţia juridică atribuită de procuror.

Interpretările juridice eronate din rechizitoriu sunt preluate din aceste rapoarte, care au fost întocmite de persoane lipsite cu desăvârşire de studii juridice. 

Raportul de control al Camerei de Conturi Vrancea a fost desfiinţat în mod irevocabil de instanţa administrativă.

Omisiunile din cursul urmăririi penale constând în neefectuarea unei expertize în specialitatea drumuri şi poduri şi în neevaluarea efectivă a Complexului Căprioara au condus la imposibilitatea economică a evaluării eventualului prejudiciu.

În aceste condiţii, faţă de principiul enunţat de art. 4 al 2 Cpp potrivit căruia „orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”, instanţa a constatat lipsa pagubei. Aceasta nu poate fi prezumată ori dedusă ci doar constatată obiectiv printr-o expertiză întocmită de experţi independenţi.”

La subcapitolul ”lipsa pagubei” din motivare se arată următoarele:

”La data de 05.09.2007 a fost încheiat în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare al Complexului Căprioara, dată la care acesta a intrat în proprietatea Consiliului Judeţean Vrancea operând transferul de proprietate de la Federalcoop (f. 309 vol. 4 dosar instanţă).

In aceste condiţii cum ar putea să constituie pagubă aducerea în patrimoniul CJ Vrancea a Complexului Căprioara, având în vedere că achiziţia s-a făcut la un preţ convenabil ? Adică cu 17, 850 miliarde lei, preţ cu 20% mai scăzut faţă de cel stabilit de către vânzător – 22, 460 miliarde lei.

La această întrebare specialistul Tătaru Dumitru nu dă un răspuns economic, care ar fi fost propriu pregătirii sale (f.338 vol 1 dos inst) şi conform atribuţiilor sale legale. Potrivit art. 113 al 2 Cpp 1969 „celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmărire penală sau de organ de control”.

Or, nu a fost respectat textul legal câtă vreme specialistul Tătaru Dumitru se pronunţă masiv asupra unor aspecte exclusiv juridice, care exced pregătirii sale: legalitatea solicitării de aprobare de către guvern a sumei de 3 miliarde din fondul de rezervă (f. 540 – 542 vol. 40 dup), legalitatea procesului – verbal de negociere şi a contractului de vânzare – cumpărare (f. 553 – 555 vol. 40 dup), legalitatea şedinţelor CJ Vrancea cu interpretări ale stenogramelor şi erori asupra cvorumului necesar (f. 547 – 558 vol. 40 dup), etc.

Revenind la presupusa pagubă ce s-ar fi produs prin achiziţionarea Complexului Căprioara se observă că în tot cuprinsul raportului de constatare întocmit de specialistul Tătaru Dumitru (f. 536 – 578 vol. 40 dup şi anexele din continuare) nu se indică o sumă care ar fi reprezentat – să spunem, urmărind logica acuzării – o eventuală diferenţă între preţul plătit de CJ Vrancea şi valoarea reală a complexului. Nici nu se putea indica o astfel de sumă pentru că specialistul Tătaru Dumitru nu a procedat la o evaluare propriu-zisă a complexului. Nu s-a deplasat la faţa locului pentru a inventaria hotelul, restaurantul, piscina, sala multifuncţională, racordul termic, cele două centrale termice şi alte numeroase componente ale complexului ori pentru a stabili gradul de uzură al acestuia. De fapt specialistul a omis să întreprindă tocmai ceea ce se referea strict la specializarea sa economică.

Analizând obiectivele fixate de procuror specialistului Tătaru Dumitru se constată că două dintre acestea se referă (deşi nu în mod suficient de direct) la eventuala pagubă produsă prin achiziţionarea complexului. Obiectivul B1 V nr. 1 e) – Dacă aceste fonduri (cele 3 miliarde obţinute pentru achiziţionarea complexului – nota instanţei), prin modul de alocare, au produs pagube în bugetul CJ şi în ce anume se materializează acestea (f. 536 vol. 40 dup) şi obiectivul B1 V nr. 1 f) – să se estimeze nivelul sumelor care trebuiau investite pentru reabilitarea Complexului Turistic Căprioara (f. 536 vol. 40 dup). Răspunsul la cele două obiective este acelaşi şi anume „răspunsul se găseşte în constatările înscrise la Obiectivele nr. 1 a), 1b), 1c), 1d)” (f. 562 vol. 40 dup). În continuare, urmărind constatările înscrise la obiectivele nr. 1 a), 1b), 1c), 1d) (f. 540 – 560 vol. 40 dup) instanţa constată că acestea reprezintă in quasitotalitatea lor aspecte juridice şi interpretări ale probatoriului, care exced competenţei legale şi pregătirii specialistului. Pe de altă parte, nu se lămureşte din punct de vedere economic în ce constă paguba şi nu se explică în ce se materializează aceasta.

Situaţia este similară cu cea a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică financiară întocmit de specialistul Laurenţiu Hanganu pe care s-a sprijinit acuzarea pentru a dovedi aşa zisul prejudiciu de la pct. A şi B din rechizitoriu. Aşa cum specialistul Laurenţiu Hanganu nu a calculat efectiv presupusul prejudiciul rezultat din lucrările de pietruire, iar în lipsa unei expertize în construcţii drumuri şi poduri nici nu putea face a acest calcul, nici specialistul Tătaru Dumitru nu a determinat economic presupusa pagubă, iar în lipsa unei evaluări efective a Complexului Căprioara nici nu putea face a acest calcul. Ambii specialişti „au determinat prejudiciul” în urma unor constatări juridice ce depăşesc limitele competenţelor lor legale.

Este greu de înţeles raţiunea pentru care, încălcând prev. art. 113 al 2 Cpp, organele de urmărire penală au procedat mai întâi la delegarea către alte persoane a unor atribuţii de organ de urmărire penală sau de organ de control pentru ca ulterior să le preia gata exercitate de persoane care pur şi simplu nu au calitatea pretinsă de lege şi anume aceea de „specialişti cu înaltă calificare” (cum obligă art. 11 al 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002) sau nici măcar aceea de „specialişti” (cum obligă art. 112 Cpp 1969), în raport cu materia în care se pronunţă.

Potrivit adresei de la f. 338 – 339 vol. I dos inst specialistul Tătaru Dumitru are studii superioare economice şi a urmat „cursuri de specializare (achiziţii publice, relaţii publice, informatică, accesare fonduri europene, management) organizate de INA, SC ECDL Romania SA, etc)”. INA este abrevierea denumirii Institutului Naţional de Administraţie care este organizat în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar SC ECDL România SA este o societate comercială abilitată să efectueze cursuri pentru „permisul european de conducere a computerului”. Deci domnul Tătaru Dumitru are o anumită specializare în domeniul economic însă nu are niciun fel de studii juridice. Cu toate acestea, în proporţie de peste 95%, raportul de constatare se referă la aspecte de natură juridică.

Constatările din raport au fost preluate de către procuror (f.103, 104 R). În mod evident dacă specialistul nu a fost în măsură să determine din punct de vedere economic presupusa pagubă, nici procurorul nu a fost în măsură să facă acest lucru. Deci paguba, care este un element de natură materială şi patrimonială, nu a fost determinată nici măcar de către acuzare. În schimb atât în raport cât şi în rechizitoriu se fac consideraţii ample cu privire la un aspect care, în lipsa pagubei, nu interesează din punct de vedere penal: oportunitatea investiţiei.

Procurorul preia constatările şi concluziile specialistului Tătaru Dumitru potrivit cărora achiziţia ar fi fost inoportună, iar de „utilizarea ineficientă a fondurilor este responsabil preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea (vezi fila 563, vol. 40)”. Specialistul Tătaru Dumitru şi-a motivat utilizarea ineficientă a fondurilor cu următoarele: complexul costa în total 17,85 miliarde lei, era nefuncţional, necesita cheltuieli cu paza, avea grad ridicat de uzură (f. 563 vol. 40 dup). Deşi s-a făcut referire la raportul de evaluare întocmit la cererea vânzătorului, aceasta s-a făcut numai pentru a motiva aşa-zisa utilizare ineficientă a fondurilor.

Nu a fost tratat corespunzător un aspect esenţial: preţul. Preţul de la care evaluatorul a recomandat valoarea de pornire a licitaţiei a fost de 22.050.000 mii lei (22, 050 miliarde lei). De menţionat că raportul de evaluare întocmit de SC Coopproiect Bucureşti (f. 20 – 66 vol. 40 dup) a fost elaborat de un colectiv format din 5 specialişti care, spre deosebire de specialistul DNA, s-au deplasat la faţa locului. Primind concluziile evaluatorului, Centrocoop a stabilit ca preţul de vânzare să fie de 22,460 miliarde lei. În cele din urmă complexul a fost achiziţionat de CJ Vrancea cu 17,85 miliarde lei, adică la un preţ cu 20% mai scăzut faţă de preţul stabilit de vânzător.

Prin urmare preţul a fost avantajos. Cel mai probabil la stabilirea acestuia au fost avute în vedere gradul de uzură, cei 2 ani scurşi de la momentul evaluării şi nefuncţionalitatea complexului, elemente care, alături de lipsa altor ofertanţi semnificativi, au contribuit la scăderea preţului. Sigilarea şi paza complexului nu au necesitat cheltuieli sau au necesitat cheltuieli minime.

În concluzie prin achiziţionarea Complexului Căprioara CJ Vrancea a dobândit la un preţ avantajos un activ patrimonial care după identificarea surselor de finanţare poate intra în circuitul public. În aceste condiţii şi susţinerile referitoare la utilizarea ineficientă a fondurilor/oportunitatea investiţiei sunt lipsite de temei.”, se arată în motivare.

Comments

comentarii