Limita superioară a pedepsei de 5 ani închisoare îndeplinește una dintre condițiile conform căreia poate fi dispusă măsura arestului preventiv. Victima beneficiază de asistență juridică din oficiu dacă nu are posibilitatea angajării unui avocat ales.

Prin Legea nr. 183/2020 privind modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 758 din 19 august 2020. și care a intrat în vigoare de la 22 august 2020, s-au adus modificări importante în ceea ce privește violența în familie, respectiv Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014.

Cea mai importană prevedere este aceea prin care s-a precizat că asistența juridică a persoanei care solicită ordinul de protecție este obligatorie, ceea ce înseamnă că dacă persoana nu a avut posibilitatea angajării unui avocat ales, instanța este obligată să îi desemneze acesteia un avocat din oficiu care să îi asigure asitarea și /sau reprezentarea în fața instanței de judecată.

Până la intervenirea acestei modificări, doar persoana împotriva căreia se solicita emiterea unui ordin de protecție avea asigurată asitențea juridică din oficiu.

Obligativitatea desemnării unui avocat din oficiu victimei este prevăzută prin modificarea punctului II din Anexă, câmpul al doilea referitor la ,, asistența juridică ”, sub următoarea formă:

,,Dacă victima nu are avocat, i se va acorda asistență juridică din oficiu.”

Astfel, victima va fi asistată sau reprezentată în fața instanței, în procedura ce se desfășoară în camera de consiliu.

O altă prevedere importantă este și aceea prin care cuantumul pedepsei pentru nerespectarea ordinului de protecție emis de către instanța de judecată s-a majorat de la o lună la 1 an de închisoare, la 6 luni la 5 ani.

Art. 32 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice are în prezent, conform noilor modificări, următorul cuprins:

(1) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și b) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Reproducem prevederile  art 23 din Legea nr. 217/2003 care prevăd care dintre măsuri sunt pasibile de a fi sancționate în caz de nerespectare:

(1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

c^1) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 17;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

e^1) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

(1^1) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. e^1) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) a fost dispusă una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) lit. d) sau e);

b) atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanţă minimă faţă de victimă şi, după caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate îşi exprimă acordul de a purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligaţiei agresorului.

(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanţe psihoactive, instanţa poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:

a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie;

b) obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa familiei”

Comments

comentarii