Avocat Silvia Uscov: Apel la rațiune

Mai avem mult până departe, dar primii pași au fost realizați odată cu primul grup comun pentru profesiile juridice, avocați, procurori, judecători, notari, consilieri juridici, executori judecătorești etc.

Bineînțeles, cei mai mulți și cei mai activi sunt avocații, procurorii și judecătorii, între care, până la acest moment au mai fost câteva proiecte în care s-au întâlnit, cum ar fi dezbateri și conferințe profesionale sau la nivel individual existența unor prietenii, dar în rest s-a creat un zid la umbra căruia fiecare dintre profesii a ridicat un munte de prejudecăți în legătură cu cealaltă/celelalte.

De la pregătirea profesională necorespunzătoare până la o conduită morală care nu ar face cinste sistemului de justiție, de la lipsa grijilor ca urmare a unui salariu și pensii asigurate de sistemul de stat până la cenzurarea onorariilor, acesta este spectrul în care s-au purtat discuții, unele dintre ele cu bună-credință, chiar dacă incisive, altele trecând peste anumite limite, dar față de care s-a încercat reamintirea faptului că scopul comun este asigurarea unui climat bun astfel încât, indirect, să existe beneficii aduse actului de justiție.

Am fost prima persoană care a comentat postarea dlui procuror, ce a făcut obiectul a numeroase controverse în ultimele zile, explicându-i anumite concepte din organizarea profesiei de avocat, precum și proiectele UNBR aflate în lucru, pe care cel mai probabil nu le cunoștea în detaliu, iar cu privire la ultimul punct, „terminarea cu cea mai degradantă formă de practicare a profesiei juridice – avocatul din oficiu”, înțelegând la rându-mi că ar vrea să desființeze instituția în sine, i-am comunicat că, astfel, am fi primul stat din lumea civilizată care nu ar asigura dreptul la apărare pentru persoanele care nu își permit contractarea serviciilor unui avocat și faptul că mizez pe buna sa credință în sensul că sper că nu a încercat să aducă o jignire indirectă corpului avocaților care asigură asistență judiciară gratuită (din oficiu).

În urma intervenției unuia dintre moderatori, dl procuror și-a precizat afirmațiile în sensul că demnitatea este afectată atunci când, printre altele, onorariile depind de finalizarea dosarului, adică încasarea lui efectivă are loc peste mai mulți ani de zile de la prestarea serviciilor avocațiale după ce se parcurg niște formalități excesive (se asigură apărarea, se aduce referatul, apoi avocatul trebuie să se intereseze permanent de finalizarea dosarului, acela fiind momentul când poate să și încaseze onorariul aferent).

Că precizarea a venit după mai multe reacții virulente ale colegilor avocați, că acestea chiar au fost motivele inițiale pentru care dl procuror a apreciat că exercitarea profesiei ca avocat din oficiu este degradantă, nu avem de unde să știm cu exactitate resorturile interne, dar în drept avem un principiu, că buna-credință se prezumă așa că atunci când devii din avocat, la rândul tău, „procuror de facto”, trebuie să aduci dovezi în răsturnarea prezumției respective și apoi să îl condamni la oprobriu public.

Pot spune că am întâlnit în activitatea profesională, la diverse conferințe sau chiar am apărat procurori, persoane foarte bine pregătite profesional, care își exercitau cu probitate și onoare profesia așa că ar fi nedrept ca, pentru câteva cazuri ce nu fac cinste profesiei de magistrat-procuror, să aruncăm o anatemă peste o categorie profesională. E adevărat că reacțiile s-au concentrat pe postarea unui singur procuror, dar opinia publică înțelege că „așa sunt procurorii” in corpore.

Nu aș fi intervenit prin această replică pentru că știu că subiectele de presă se îngroapă prin tăcere sau ignorarea lor, dar îmi e teamă că se dă drumul la un bulgăre de zăpadă, care, în final, ne va prinde pe toți sub el. În plus, contextualizarea anumitor afirmații este importantă mai ales pentru opinia publică ce a citit diverse reacții ale colegilor avocați și ale unor doamne judecător. Mă bucur, însă, faptul că a existat o solidarizare față de instituția avocatului din oficiu din partea tuturor, înțelegându-se importanța acestuia.

Dar, revenind la precizarea ulterioară a dlui procuror, dacă acesta a fost motivul pentru care a pus în discuție demnitatea cu care un avocat din oficiu își exercită profesia, conform celor mai sus menționate, atunci aș mai adăuga că da, avocatul din oficiu nu este respectat în sistemul judiciar. Deși nu am exercitat vreodată profesia în această modalitate, am colegi avocați cu care am discutat problema și chiar de curând s-au exprimat nemulțumiri cu privire la modalitatea de remunerare a avocatului din oficiu. Ba chiar venisem cu o propunere în sensul ca statul să asigure justițiabilului o anumită sumă de bani pentru contractarea serviciilor oricărui avocat de pe Tabloul Avocaților, nu a avocaților dintr-o anumită listă. Spre exemplu, pentru un anumit tip de cauze onorariul acordat de stat este în cuantum de 1.500 lei pentru asistență și reprezentare juridică în fața primei instanțe, justițiabilul identifică avocatul ale cărui servicii dorește să le contracteze, onorariul solicitat de avocat poate fi și de 2.000 lei, din care 1.500 lei îi va primi din partea statului și diferența de 500 lei din partea justițiabilului, adică o formă de subvenționare a acestei activități. Bineînțeles, chiar și această formulă prezintă o mulțime de neajunsuri, dar simplul fapt că ajungem să discutăm această problemă, pentru mine este un lucru mulțumitor, sperând într-o soluție echitabilă în final.

În concluzie, nu pot să mai adaug decât că dacă vrei să fii respectat, fii respectabil și avocatul trebuie să privească în mod rațional și obiectiv lucrurile, departe de prima emoție pe care un interlocutor incisiv, poate din cauza deformării profesionale ce acționează zilnic asupra propriilor percepții, o stârnește.

Av. Silvia Uscov – Baroul București

Comments

comentarii