Avocatul și conferențiarul Ciprian Păun, specializat pe drept fiscal, a fost invitat de INPPA Centrul Teritorial Cluj să discute cu avocații despre impozitarea activității acestora în contextul noului cod fiscal și a normelor de aplicare. Păun a precizat că marea problemă este necorelarea legii avocaturii, ”o lege arhaică, ce trebuie schimbată”, cu noul cod fiscal.
Faptul că impozitarea îi roade pe avocați o dovedește timpul îndelungat pe care l-a ocupat acest subiect la o conferință recentă pe drept fiscal de la București, după cum a mărturisit și Ciprian Păun: ”Am avut onoarea să fiu invitat de către domnul profesor Radu Bufan la conferința ”Probleme dificile de drept fiscal” și vreau să vă spun că aproape patru ore am dezbătut numai problema impozitării avocaților până când am zis hai să trecem și la alte chestiuni mai importante din zona fiscalității”
Potrivit conferențiarului de la Facultatea de Științe Economice UBB Cluj, Noul cod fiscal poate fi analizat prin prisma jurisprudenței CJUE și CEDO: ”Acest act, fiind la început, încă nu are o jurisprudență. Putem să analizăm realitatea prevederilor legale și modul în care ele vor fi implementate prin prisma unei jurisprudențe mai mult sau mai puțin constantă a instanțelor naționale și, din păcate, o jurisprudență sumară și subțire a Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul impozitării activității avocaților, precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Am observat de curând că într-o serie de cauze, CEDO începe să ia în discuție elemente referitoare la fiscalizare, la modul în care transparența conturilor personale ale avocatului poate să aibă un impact în zona discuției asupra evaziunii fiscale imputată unui practician în domeniul dreptului. Deci, există în acest moment un context favorabil discuției despre impozitarea avocaților, atât la nivel național, cât și european.”
Noutăți cu privire la cheltuielile deductibile
Ciprian Păun a precizat ce aduce nou Codul fical cu privire la activitatea avocațială: ”Concluzia analizei, încă de la început, este următoarea: Nu s-a schimbat radical modul de impozitare a prestațiilor avocaților. S-au reglementat în noua definiție legală și în noile norme metodologice o serie de chestiuni faptice care sub imperiul vechiului cod fiscal nu aveau acoperire, nu erau dezvoltate legal și au avut o intepretare jurisprudențială. Cu toate acestea, eu zic că elementul fundamental care diferențiază noua reglementare din codul fiscal față de vechea reglementare din codul fiscal este faptul că la normele metodologice, în special în zona cheltuielilor deductibile, se introduce principiul enumerării exemplificative a cheltuielilor care pot să fie deduse de către un avocat, în special în domeniul activităților prestate de avocați.
Dacă înainte aveam un catalog limitativ și aveam mari discuții și mari probleme cu inspectorii fiscali ce se aflau în procedurile de control, astăzi putem să justificăm că o anumită cheltuială este până la urmă o cheltuială realizată în scopul producerii de venituri și atunci nu mai avem catalogul închis al normelor de aplicare sub imperiul fostului cod fiscal și avem un caracter enunțiativ și exemplificativ al tipurilor de cheltuieli care pot să fie luate în considerare când discutăm de deductibilitatea unor sume aferente activității de avocat.”
Conferențiarul Păun a fost printre cei doi avocați din Cluj care au fost, inițial, în comisia de elaborare a codului fiscal: ”Am avut onoarea să fac parte din prima echipă care a discutat despre elaborarea codului fiscal și a codului de procedură fiscală. Ulterior am reprezentat clienți care au câștigat procese importante împotriva ANAF și din această perspectivă am fost scos, împreună cu un coleg din Cluj, din aceste comisii și a rămas o echipă restrânsă formată din prezentanți ai Ministerului de Finanțe și ai câtorva firme de avocatură din București.”
O problemă ridicată a fost ce sunt avocații din punct de vedere fiscal? ”Principalele lucruri despre care am început să discutăm când s-a dorit rescrierea codului fiscal a fost să existe un capitol special pe impozitarea profesiilor liberale. Să existe o definire unitară la nivel de cod fiscal a ceea ce noi suntem. Noi suntem una dintre profesiile cu cele mai mari probleme de identitate. Niciodată nu știm ce suntem de fapt. Dacă luăm cabinet individual, o formulă simplă, ce este de fapt? Este o persoană fizică la momentul în care merge la Finanțe să depună declarațiile cu privire la veniturile realizate în anul anterior. Suntem persoane juridice dacă mergem la bancă, unde ne solicită ștampila și zice ”dumneavoastră sunteți persoană juridică, aveți CIF”. Eu îi spun că nu sunt persoană juridică. În cel mai bun caz sunteți PFA, ca să fie totul ok. Dacă sunteți plătitori de TVA și aveți codul de RO, trebuie să vă înscrieți în registrele operatorilor intracomunitari exact ca o persoană juridică și atunci pentru ei sunteți o persoană juridică. După cum vedeți, în funcție de capriciile legislative, profesia noastră oscilează între un sistem de impozitare aferent persoanelor juridice și unul afarent persoanelor fizice.
De cele mai multe ori, atunci când discutăm de deductibilități, suntem asimilați persoanelor fizice. Însă pe zona de venituri suntem asimilați persoanelor juridice, iar la cheltuieli celor fizice. Asta este o mare problemă! Pentru că avem cheltuieli de genul formarea profesională. Aceasta, din punctul meu de vedere, interpretând restrictiv și în spiritul liniilor directoare ale ANAF, nu ne este acordată nouă avocaților. Adică dacă ai un cabinet de avocatură la care lucrează, în regim de stagiatură sau colaboratori, zece persoane, o activitate de formare profesională pentru aceste persoane nu este considerată o cheltuială deductibilă. Dacă privim la sursa acestor cheltuieli de formare profesională și scopul acestora vom vedea că se suprapun până la identitate cu scopul și sursa celor de la persoanele juridice. Deci este absolut un abuz când se întâmplă un asemenea refuz de deducere a cheltuielilor. Dar ca să citez un clasic în viață, pe care cu siguranță l-ați întâlnit, de gen inspector fiscal, îmi spune: ”Domnule avocat, dacă n-am bază legală. Eu v-aș ajuta, dar vine Curtea de Conturi și-mi spune cum ai putut să treci cu vederea peste chestia asta”, a precizat Ciprian Păun.
Teoria deductibilității costumelor și ochelarilor
Discuția despre cheltuielile deductibile a continuat cu sacouri și ochelari: ”Au fost discuții și ați avut și dumneavoastră întrebări dacă achiziția unui costum poate să fie considerată o cheltuială deductibilă. Cu sacourile discuția este foarte amplă și au existat mai multe soluții în spețe. Întrebarea este următoarea: Câte sacouri, costume sau taioare avem dreptul să achiziționăm într-un an pentru a fi deductibile? Răspunsul pe care l-am primit în mai multe proceduri de inspecție fiscală a fost, invariabil în Cluj, maxim unul! Ajung la București la un coleg care exagerase și-și luase 20, îmi spune o doamnă inspector: maxim două. Am întrebat și eu, dacă e mai mult de unul, de ce două și nu 20? Îmi răspunde o chestiune superbă: ”Că-i proporțional cu scopul urmărit. Un costum bun ține cam un an.”
Noi domnii suntem într-o fluctuație de greutate, iarna ne mai îngrășăm. Dacă un costum e 54 și unuil 52 e o problemă? Am primit răspuns: ”Din punctul nostru de vedere e o problemă pentru cheltuiala deductibilă. Avem noi niște norme ținute în sertar și maxim un astfel de costum e deductibil. Să aveți decența să depuneți doar unul”
Ciprian Păun a povestit că a avut, la conferințe anterioare pe drept fiscal, discuții aprinse cu directorul INPPA Cluj, Gidro Stanca, și cu avocatul Dan Șova despre faptul dacă este sau nu cheltuială deductibilă achiziția de ochelari de vedere.
”Am câștigat un proces în sensul acesta la Curtea de Apel Alba și înainte la Tribunalul Sibiu pentru un coleg avocat care a dorit să dea un exemplu. Domnia sa chiar nu putea să vadă fără ochelari. În fața instanțelor am demonstrat că respectiva cheltuială e deductibilă. Acum se pune următoarea problemă: Cât de scumpi pot să fie ochelarii? Din punctul meu de vedere, singurul instrument este analiza veniturilor pe care le obține acea entitate. Dacă are venituri de sute de mii de euro, atunci își permite o pereche de ochelari de 10.000 de euro. Dacă respectiva entitate are venituri minimale, atunci o astfel de cheltuială poate să pară voluptorie.”, a precizat conferențiarul.
Spețe cu avocați și deductibilitatea achiziționării de costume și ochelari vor fi prezentate la conferința Cluj Tax Forum în 19 februarie.
Legea avocaturii, ”o lege arhaică”
”Marea problemă pe care noi o avem în momentul de față este necorelarea legii avocaturii cu noul cod fiscal. Marea problemă pe care noi avocații o avem este că de foarte multe ori de uităm către alte profesii, de multe ori întemeiat și critic, alte profesii care încearcă să preia de la avocați o serie de competențe, dar în același timp nu ne uităm că avem o lege arhaică, ce trebuie schimbată. Am fost foarte supărat când mi s-a solicitat din partea UNBR un punct de vedere cu privire la modificarea codului fiscal, astfel încât prestațiile din activitatea de avocatură să fie scutite de TVA. Acesta era scopul urmărit de cei de la UNBR. Or, nu se poate, stimați colegi, atâta timp cât la nivel european există o directivă care stabilește foarte clar că această prestație generează TVA. Este absolut o muncă inutilă să facem o fundamentare pe această speță.
Dar eu am spus haideți să facem o fundamentare pe modificarea legii avocaturii și să nu facem un catalog de prestații, ci să lăsăm prestațiile noastre fundamentale, iar celelealte activități pe care le putem desfășura să fie trecute la un alt punct pe care după aceea să-l corelăm cu prevederi din codul fiscal, astfel încât să ajungă la o impozitare diferită. De exemplu activitățile fiduciare, o încercare a redactorilor codului civil din 2011 de a aduce trust-ul englezesc în legislația națională.”, a spus Păun.
Ceață la impozitarea sediilor de firme înscrise la cabinetul avocatului
Potrivit acestuia, ”există o ceață totală cu privire la impozitarea în cazul companiilor care au sediu declarat stabilit temporar la cabinet de avocatură și vând o asemenea domiciliere dacă respectiva domiciliere generează pentru proprietarul clădirii obligație de a-l declara ca și sediu nerezidențial. Foarte interesantă discuția din acest punct de vedere. Mulți proprietari de imobile nici nu știu că la sediu sunt firme. Ei au închiriat către un cabinet de avocatură sau o societate profesională de avocatură. SCA-ul domiciliază o sută de societăți acolo. Proprietarul merge la ghișeu, completează și spune ”la mine îs niște avocați, doamnă”. Și doamna de la ghișeu zice ”păi aia nu e activitate economică”. Bifează acolo că nu e, iar ulterior când vor schimba bazele de date primăriile cu registrul comerțului, se va vedea că acolo au sediu 100 de societăți. Ceea ce înseamnă că primăria va trebui să facă plângeri penale pentru fals și uz de fals.”
Dacă e doar sediul unui cabinet avocațial într-un imobil, Ciprian Păun a precizat: ”La conferința de la București au fost reprezentanți ai Ministerului Finanțelor și au spus că este în curs de clarificare acest aspect. Toate opiniile formulate în zona publică exced prevederilor din codul fiscal și din normele metodologice. Dacă le citiți, nu vă dați seama de nimic. Nici măcar dacă activitatea de avocatură este economică sau nu. Acum, primăriile spun ”da, sigur că e economică, fără niciun fel de problemă”, dar și că este comerciant. Ministerul va veni cu clarificări”
Discuțiile despre impozitarea activității avocaților au durat mai bine de două ore, cu toate că a fost a doua întâlnire cu Ciprian Păun, deoarece la prima nu au încăput în sala de la Baroul Cluj toți doritorii.