fbpx
Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Decizie definitivă: PUG-ul municipiului Cluj-Napoca a instituit o limitare a dreptului de proprietate fără fundament legal si contrar art. 44 din Constituție

Decizie definitivă: PUG-ul municipiului Cluj-Napoca a instituit o limitare a dreptului de proprietate fără fundament legal si contrar art. 44 din Constituție

Decizie definitivă a magistraților clujeni: Planul Urbanistic General (PUG) al municipiului Cluj-Napoca a instituit o limitare a dreptului de proprietate fără fundament legal si contrar articolului 44 din Constituție

Printr-o decizie definitivă recentă, magistrații Curții de Apel Cluj au respins recursul formulat de Consiliul Local Cluj-Napoca împotriva unei sentințe a Tribunalului Cluj, prin care s-a anulat partiala HCL prin care s-a aprobat documentatia PUG, in sensul reincadrarii functionale a imobilelor reclamantului. CL a fost obliat la 4500 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului.

Prin PUG, terenul reclamantului fusese trecut în categoria spațiilor verzi. Potrivit instanțelor, operațiunea s-a făcut în mode nelegal.

Avocatul Răzvan Bălosu, care a obținut această sentință definitivă, a explicat pentru EvZ.ro că prin mutarea, în noul PUG, a unor terenuri în categoria de ”spații verzi”, orice altă funcțiune urbanistică va fi exlusă. Noi am cerut să se revină la situația de dinaintea adoptării noului PUG, deoarece nu este legal ca cineva să dispună pentru proprietatea ta, fără ca tu, ca proprietar, să nu beneficiezi de o despăgubire la justa valoarea a zonei. Primăria Cluj Napoca avea obligația să amenajeze un număr de metri pătrați de spații verzi și atunci ce s-a gândit: să realizeze acest lucru pe proprietățile private ale oamenilor. În timpul procesului, reprezentanții Primăriei Cluj au recunoscut că nu au în intenție să amenajeze locuri de joacă sau parcuri în viitorul apropiat pe aceste terenuri, a explicat avocatul Bălosu.

Mai jos puteți citi motivarea instanței, în care se arată cum Consiliul Local a încălcat Constituția.

Sentința civilă nr. 2909/2018 de la Tribunalul Cluj

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele :

Conform destinației din C.F. …… Cluj-Napoca,, (…..), imobilul proprietatea reclamantului are destinația de „ teren fânaț ”, iar ca urmare a adoptării noului PUG al municipiului Cluj-Napoca, prin HCL 493/2014 și aprobarea documentației PUG 2014, regimul urbanistic al imobilelor proprietatea sa s-a modificat , în sensul că acestea sunt încadrate în mod complet în UTR –Vp zona verde –păduri în intravilan subzona SVpf/ps subzona de pășuni/fanețe în interiorul zonelor împădurite și UTR-Ve.

În ceea ce privește încadrarea funcțională în zona Vp-zona verde-păduri în intravilan , conform RLU aceasta include terenuri împădurite situate în intravilan, introduse prin documentații de urbanism înainte de revizuirea Codului Silvic în anul 2008 , iar zona de încadrare funcțională Ve- include zona verde de protecție a apelor sau cu rol de culoar ecologic .

Imobilele teren proprietatea reclamantului nu au fost și nu sunt terenuri împădurite , după cum nici nu sunt străbătute de vreun curs de apă , aspect care rezultă din adresa emisă de Direcția Silvică Cluj, Ocolul Silvic Cluj sub nr. xxxxx/24.04.2017 ( f 7) din cuprinsul căreia reiese că imobilele proprietatea sa nu se află în fondul forestier național și nu au fost cuprinse în amenajamentele silvice la 01.01.1990, precum și recunoașterea făcută de autoritatea publică locală prin răspunsul la plângerea prealabilă ( f 8-9) prin care se arată că într-adevăr s-a figurat greșit pe planșa PUG cursul de apă constând într-un pârâu din zonă , prin urmare nu există nicio justificare obiectivă pentru care terenurile cu nr.  cad 1374-xxxxx , precum și o parte a terenurile cu nr. cad xxxxx să fie inclusă într-o zonă de protecție a apelor.

În aceste condiții, sunt încălcate și prevederile exprese ale Legii 350/2001 în privința scopului instituirii UTR( unitate teritorială de referință) : „ care este caracterizată prin omogenitate funcțională și morfologică din punct de vedere urbanistic și arhitectural, având ca scop  reglementarea urbanistică omogenă. UTR se delimitează , după caz, în funcție de relief și peisaj cu caracteristici similare ,evoluție istorică unitară într-o anumită perioadă, sistem parcelar și mod de construire omogen, folosințe de aceeași natură a terenurilor și construcțiilor, regim juridic al imobilelor similar  „. Or, încadrarea unilaterală dată de pârâți a UTR care vizează imobilul reclamantului duce la încălcarea reglementărilor și a realității urbanistice existente, fără a ține cont de evoluția unitară, astfel cum tocmai legea o prevede ca obligație în sarcina acestora .

Instanța apreciază că această schimbare a destinației a terenului reclamantului care îi afectează în mod iremediabil exploatarea dreptului lui de proprietate, fără a exista acordul acestuia, fără o decizie de expropriere, fără o justă și prealabilă despăgubire reprezintă un abuz din partea pârâților .

Aceasta în condițiile în care proprietatea sa, are din perspectiva autorității publice locale , o singură destinație  și anume „ pădure cu rol de agrement”, fără însă ca pentru acest lucru, reclamantul să își fi dat acordul sau să fi primit în prealabil o justă și echitabilă despăgubire .

Concluziile care se desprind din documentaț ia PUG  în privința spațiilor verzi  ignoră și practic anihilează dreptul de proprietate privată, reieșind că la nivelul municipiului Cluj-Napoca există o deficiență de spații verzi , raportat la numărul de locuitori , nu există imobile în proprietatea publică care să poată fi transformate în spații verzi , iar soluția de remediere a acestei probleme a fost aceea de a se crea spațiile verzi, respectiv parcuri cu caracter public pe imobile teren proprietate privată . Mai mult, reprezentanta pârâtului , în ședința publică din 05.10.2018, a recunoscut că pentru terenurile în litigiu nu sunt propuse și nu sunt alocate fonduri pentru a se constitui parcuri în acele zone .

Prin urmare , desenarea pe planșele PUG a configurației unui viitor parc public , nu poate duce la  grevarea proprietății private prin constituirea unei servituți de utilitate publică sub forma „rezervării”.

De asemenea, instanța apreciază că o atare procedură de încadrare arbitrară și neconformă cu situația de fapt și de drept a imobilului reclamantului îi încalcă în mod grav dreptul de proprietate privată, ca drept fundamental ce este reglementat și garantat de art. 44 Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Or, dreptul de proprietate implică cele trei atribute esențiale: posesia, folosința și dispoziția . Aceste trei elemente permit titularului dreptului să dispună după bunul său plac de imobilul pe care îl deține, fără nici un fel de condiționare. Instituirea unui astfel de UTR pentru imobilul reclamanților  blochează acest drept esențial și fundamental , cu atât mai mult cu cât  duce la încălcarea dreptului lor de proprietate prin interzicerea exploatării acestuia sub orice formă .

Astfel, potrivit  art. 44 din Constituția României dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire. Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor. Pentru lucrări de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Din acest text de lege rezultă în mod neechivoc că dreptul de proprietate este un drept fundamental al cetățenilor garantat si ocrotit de lege în mod egal indiferent de titularul său.

Dreptul de proprietate cunoaște într-adevăr o serie de limitări .Astfel este posibil ca o persoană să fie expropriată cu plata unei drepte și prealabile despăgubiri .Totodată proprietarul este obligat să respecte sarcinile privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și  celelalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

În speță nu a avut loc o expropriere așa cum arată chiar și reclamantul.

Pornind de la aceste premise rezultă că în aceste acte atacate în speță, cu privire la terenul reclamantului s-a instituit o limitare a dreptului de proprietate fără fundament legal si contrară art. 44 din Constituție .

În consecință în mod categoric modul în care s-a reglementat regimul urbanistic al terenului în discuție încălcă dreptul de proprietate instituind asupra acestuia limitări ce nu au un fundament legal și care contravin reglementărilor în materie existente .

Chiar dacă Legea 350/2001 îndreptățește pârâta să elaboreze planul urbanistic general , e chilibrul rezonabil între interesul general si interesul particular urmărit de un plan urbanistic general poate fi asigurat doar în limitele legii . Altfel spus acest plan urbanistic general poate reglementa doar aspecte ce țin de urbanism neputând conține reglementări noi în materia dreptului de proprietate altele decât cele din dreptul comun sau special din această materie

Din interpretarea coroborată a tuturor dispozițiilor Legii 554/2004 rezultă în mod neechivoc că un act administrativ fie că este cu caracter normativ cum este cel din speță, fie este cu caracter individual poate fi atacat doar pentru motive de nelegalitate nu și pentru motive de oportunitate .Într-adevăr oportunitatea adoptării unui act administrativ excede cenzurii instanței de contencios administrativ . Cu toate acestea în măsura în care dreptul de apreciere al autorităților publice este exercitat astfel încât se încalcă drepturile si libertărțile cetătenilor ne aflăm în prezenta unui exces de putere definit de art. 2 lit n din Legea 554/2004 ,exces de putere care transferă această problemă în domeniul legalității actului administrativ și astfel respectivul aspect poate fi verificat de instanța de contencios administrativ în cadrul unei acțiuni în anulare .

În concret în speță dreptul pârâtei de a impune un set de noi reguli urbanistice tine de dreptul de apreciere al acestora si de oportunitatea actului administrativ neputând fi cenzurată de instanța de contencios administrativ . În condițiile în care însă afect area în concret a proprietății reclamantului s-a făcut prin încălcarea reglementărilor în m ateria dreptului de proprietate, fiind în fapt o expropriere formală, nu mai reprezintă doar o problemă de oport uni tate ci datorită încălcarii dreptului de proprietate privata o problemă de legalitate datorită excesului de putere săvârșit de pârâtă .

Anularea partială a PUG nu înseamnă că instanța a modificat sau că a intervenit în vreun fel în viziunea urbanistică a pârâtei ci doar că a verificat respectarea legii în materializarea acestei viziuni . Pârâta are deplina libertate de a-și întregi viziunea urbanistică cum dorește și după solutia pronunțată în speță cu respectarea însă a dispozițiilor legale în materia dreptului de proprietate .

În raport de toate argumentele sus menționate și textele de lege invocate , instanța va aprecia ca întemeiată acțiunea reclamantului , pârâta privându-l în mod abuziv , fără nicio compensație financiară, de prerogativele dreptului lui de proprietate asupra terenului descris anterior.

Așa fiind, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 va admite acțiunea formulată de reclamantul A.V și va dispune anularea parțială a HCL nr. 493/22.12.2014 prin care s-a aprobat documentația „ Actualizare PUG al mun. Cluj-napoca „ în sensul reîncadrării funcționale a imobilelor teren proprietatea reclamantului, înscrise în C.F. (……) în UTR-A zonă a terenurilor și unităților agricole situate în intravilan-pășuni, fânațe, terenuri arabile, pepiniere.

În temeiul art. 453 NCPC va obliga pârâta la 4500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând onorariu avocațial

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns