Secția a II-a civilă de la Curtea de Apel Cluj a pronunțat prima decizie definivită de stabilizare a cursului CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit.

După câteva hotărâri în acest sens pronunțate la Tribunalul Specializat (fost Comercial) Cluj, a venit și prima decizie definitivă de înghețare a cursului leu-franc elvețian la Curtea de Apel Cluj. Magistrații Curții au admis apelul reclamantului împogtriva sentinței Tribunalului Specializat, care respinsese stabilizarea cursului. Reclamantul este student la drept în primul an la UBB Cluj, la forma de învățământ la distanță. Avocatul lui, Marius Floare, este asistent universitar la aceeași facultate.

Solutia pe scurt: ”Admite apelul declarat de reclamantul D.Z.L.A împotriva sentinţei civile nr. 3336/3.12.2015 pronunţată de Tribunalul specializat Cluj în dosar nr. 526/1285/2015 pe care o schimbă în parte în sensul că constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute în art. 12.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C 2204/2000/5591 din 29.10.2007, cu consecinţa stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 1,9924 LEI/1 CHF. Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Menţine de restul dispoziţiilor.

Respinge apelul declarat de pârâtul OTP Bank Romania SA în nume propriu şi ca reprezentant al OTP Financing Solutions BV împotriva sentinţei civile nr. 3336/3.12.2015 pronunţată de Tribunalul specializat Cluj în dos.nr. 526/1285/2015. Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 3600 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.. Definitivă şi executorie.”

A avut Protecția Consumatorilor de partea lui

Anterior, reclamantul s-a judecat cu banca în alt proces, alături de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor.

Printr-o sentință din 2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis in parte acțiunea formulată de  COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ și intervenientul în nume propriu Darida Zoard Levente Arpad în contradictoriu cu pârâta S.C. OTP Bank ROMANIA S.A si in consecință s-a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credin din 2007:  art.8.1, art. 9.1 lit. c), art. 9.2, art. 12.1 si art. 12.5;

De asemenea,  a fost obligată banca să achite în favoarea intervenientului Darida Zoard suma de 28.160 CHF, reprezentând dobândă percepută în temeiul clauzelor abuzive si 9.640 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.  S-a respins solicitarea Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Cluj privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute de art. 8.1 si 8.2 din contract. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 118/R/2015 a Tribunalului Cluj.

Potrivit acțiunii depuse la Tribunalul Specializat, ”în contractul de credit mai există si alte clauze de adeziune, făcând parte din conținutul normativ al actului juridic si nu din cel obligațional propriu-zis, care nu au fost negociate cu reclamatul si care, prin ele insele sau împreuna cu alte prevederi din contract sunt de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților.

Astfel, art. 7 din contract impune consumatorului sa accepte ca parte integranta din contractul de credit un grafic de rambursare care nu exista la acea data, fiind emis 4 zile mai târziu, in 2 noiembrie 2007 si să accepte modificarea unilaterala de către banca a acestui grafic de rambursare, conform prevederilor deja constatate irevocabila ca fiind abuzive din art. 8.1. Prin sentința civila nr. 10883/2014 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a constatat deja irevocabil caracterul abuziv al art. 12.1, conținutul art. 7 fiind înglobat in totalitate in art. 12.1 cu consecința caracterului sau abuziv.

Art. 9.3 din contract are la rândul sau un caracter abuziv deoarece impune consumatorului să accepte plata unor servicii bancare prestate de banca chiar fără solicitarea sa, la prețuri care nu îi sunt comunicate efectiv si care sunt stabilite si modificate unilateral de banca, impunând consumatorului să accepte ca parte integrantă din contractul de credit Condițiile Generale de Afaceri ale Băncii OTP, condiții care nu i-au fost prezentate la data semnării contractului de credit și care pot fi modificate unilateral de bancă, fără acordul său.

Art. 10.6 al. 2 din contractul de credit, referitor la garanțiile suplimentare  este de natură să creeze in favoarea băncii si in detrimentul consumatorului, o disproporție vădită între drepturile si obligațiile părților, permițând profesionistului să considere că împrumutatul nu-și îndeplinește corespunzător obligațiile privind constituirea de garanții, obligându-l unilateral să aducă alte garanții in maxim 30 de zile lucrătoare, astfel că, indiferent de momentul contractual, valoarea garanțiilor să depășească cu 33% valoarea inițială a creditului, chiar dacă acesta ar fi fost in mare parte rambursat. Având in vedere ca orice cheltuială de evaluare/reevaluare a garanțiilor este suportată de consumator, că dreptul băncii de a pretinde urgent (in 30 de zile lucrătoare) constituirea de noi garanții este e unilateral, discreționar si disproporționat, a apreciat că banca poate impune consumatorului oricând noi costuri pe parcursul derulării contractului si ii poate impune îndeplinirea de obligații adiționale sub sancțiunea de a fi în culpă contractuală.

Art. 12.2 din contract are un caracter abuziv in opina reclamantului deoarece permite băncii să stabilească singură și discreționar cursul valutar la care ii încasează consumatorului ratele, permițând profesionistului să aleagă varianta de schimb valutar cea mai profitabilă pentru bancă si cea mai păgubitoare pentru consumator.

Art. 12.4 din contract este o prevedere abuzivă „desăvârșită” îmbinând aspectele abuzive din clauzele anterioare privind dreptul discreționar al băncii de a impune consumatorului diverse costuri ulterioare, pe care acesta nu le-a cunoscut sau acceptat în prealabil, privind conversia valutară la cursuri discreționare ale băncii, costuri pentru operațiuni pe care banca le consideră necesare, fără vreun criteriu obiectiv de apreciere, chiar dacă împrumutatul nu le-a solicitat, banca atribuindu-și un mandat in alb, de a face sau a nu face orice operațiuni in numele si pe cheltuiala consumatorului.

Art. 18.1 din contract marchează încă o dată profundul dezechilibru între drepturile si obligațiile consumatorului, acesta putând primi orice notificare de la bancă prin mijloace absolut nesigure privind expedierea si recepționarea cum sunt scrisorile simple sau mesajele pe telefon (SMS) art. 18.2 prevăzând insă obligația consumatorului de a expedia băncii orice comunicare doar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau la registratura băncii. Având în vedere efectele dramatice pe care asemenea comunicări le pot avea asupra executării contractului, această clauză este și ea abuzivă.

Art. 19.2 al. 2 din contract are și el un caracter abuziv și dezechilibrat  impunând ca soluționarea judiciară a litigiilor să se facă în localitatea unde e sediul social al bănci, chiar dacă acel contract a fost încheiat la o sucursală din țară, urmărind să îngreuneze accesul consumatorului la instanțele de judecată prin impunerea deplasării în localitatea unde e sediul băncii. S-au indicat si dispozițiile art. 126 al. 2 NCPC si jurisprudența CJUE respectiv cauzele C-137/08, C-243/08, respectiv jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Și în ceea ce privește art. 26 din contract, acesta are si el un caracter abuziv și dezechilibrat deoarece impune consumatorului să accepte ca parte integrantă in contractul de credit Condițiile Generale de Afaceri ale Băncii OTP, care nu i-au fost prezentate, fiindu-i comunicate pentru prima oară abia în luna aprilie 2015, la 7 ani după încheierea contractului si in urma unei sesizări.”

Comments

comentarii