În motivarea deciziei ÎCCJ de achitare definitivă a avocatei Alina Gușatu din Mureș, judecătorii arată că martorul denunțător, de profesie lichidator, era consiliat ”strategic” (cu ghilimele este scris în decizie – n.red) de către procurorul DNA.
Extras din Decizia penală nr. 178 /A/2021: ”Înalta Curte reține că la data de 19.08.2015, inculpata Gușatu Alina i-a dat martorului Faur Tiberiu circa 2.000 lei, n considerarea discuţiei avută cu două luni nainte, cu mențiunea că nici cu ocazia acestei întâlniri, inculpata nu a solicitat martorului să-și încalce atribuțiile de serviciu în sensul reținut de organul de urmărire penală.
Subliniem totodată că, la acest moment, martorul denunțător a acționat ca agent al statului, dat fiind că se înregistrase denunțul său la organul de urmărire penală, încă din data de 30.06.2015.
În actul de sesizare al instanței s-a arătat că la data de 18.08.2015, orele 11:10:57, inculpata Guşatu Alina l-a contactat telefonic pe martorul Faur Tiberiu şi au stabilit să se întâlnească în ziua următoare, în jurul orei 09:00, înțelegere în baza căreia, la data de 19.08.2015, martorul Faur Tiberiu s-a deplasat la biroul inculpatei, din Târgu Mureş, strada Borsos Tamaş nr. 14, judeţul Mureş, unde aceasta i-a remis martorului suma de 2.000 lei, sumă care, la data de 25.08.2015, a fost predată, din proprie inițiativă de martorul Faur Tiberiu organului de urmărire penală.
Se va reține că nici la această dată inculpata Gușatu Alina nu a adresat martorului Faur Tiberiu vreo cerere n sensul ca acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu în sensul evidențiat de organul de urmărire penală, dimpotrivă au fost discuții strict profesionale relativ la procedura falimentului, fapt confirmat chiar de martorul Faur Tiberiu prin declarația dată în cursul urmăririi penale.
Astfel, martorul menționat a arătat că la data de 19.08.2015, în jurul orei 09:00, s-a deplasat la biroul avocatei Guşatu Alina cu care stabilise anterior, telefonic, o întâlnire loc unde aceasta i-a înmânat un plic în care i-a spus că se află suma de 2000 lei, conform înţelegerii, sumă de bani care a fost primită de martor, cu precizarea că suma de bani i-a fost remisă în plic, a numărat-o după care a reintrodus-o în plic și că, în continuare, au discutat despre procedura falimentului, iar la plecare martorul a luat plicul cu bani.
Înalta Curte remarcă însă că situația de fapt reținută de organul de urmărire penală cuprinde o eroare, în sensul că întâlnirea nu a avut loc la inițiativa inculpatei, ci a martorului Faur Tiberiu, aspect confirmat de acesta în chiar declarația dată în cursul urmăririi penale, nefiind prima dată când singurul martor al acuzării, infirmă situația de fapt stabilită de organul de urmărire penală.
Aspectul este important întrucât subliniază faptul că nu inculpata era cea interesată să se întâlnească cu martorul Faur Tiberiu, ci acesta din urmă era direct interesat să ia legătura cu inculpata, cu atât mai mult cu cât, martorul era consiliat ”strategic” de organul de urmărire penală, mai exact de procurorul de caz.
Înalta Curte subliniază că fără nici o intervenție din partea inculpatei, martorul Faur Tiberiu a întocmit raportul lunar de activitate nr. 3555/27.08.2015 publicat n BPI nr. 14486/31.08.2015, în care s-a indicat faptul ca s-a demarat procedura de selecţie a ofertelor din partea unor evaluatori în vederea realizării procedurii de evaluare bunuri, precum şi selecţia unor societăţi de arhivare în vederea demarării procedurii de arhivare a actelor societăţii și s-a prezentat situaţia litigiilor societăţii, fără să includă în acesta presupusele constatări personale privind nelegalitatea contractelor de cesiune și nici să solicite angajarea răspunderii personale și penale a administratorului statutar, astfel cum le-a menționat în declarația dată în cursul urmăririi penale.”
”O decizie absolut remarcabilă”
Avocatul Radu Chiriță, care a reprezentat inculpata alături de colega Bianca Pantea, a scris despre decizie astfel: ”La 25 iunie 2021, în dosarul 276/43/2017, ICCJ a pronunţat o decizie absolut remarcabilă.
Într-un dosar în care au fost formulate acuzaţii de corupţie, ICCJ a fost chemată să se pronunţe asupra următoarelor probleme de drept: Excluderea rezultatului supravegherii tehnice realizate cu participarea SRI; Excluderea interceptărilor realizate de denunţător; Drepturile celui acuzat la o dezbatere echitabilă asupra realităţii unor interceptări; Posibilitatea instanţei de a dispune excluderea unor probe după depăşirea fazei camerei preliminare; Statutul de colaborator de fapt al autorităţilor al unui martor.
Dosarul a avut ca obiect o presupusă infracţiune de dare mită, constând în promisiunea unor sume de bani de către inculpată, de profesie avocat, către un lichidator judiciar, denunţător în cauză, cu scopul de a lua unele decizii în procedura de lichidare a unei societăţi comerciale. Inculpata a admis remiterea unor sume de bani, însă a susţinut că nu i-a cerut niciodată nimic lichidatorului, remiterea lor având un scop caritabil, de a-l ajuta pe lichidator pentru rezolvarea unor probleme personale. ICCJ a dispus achitarea inculpatei în considerarea faptului că nu a existat nicio probă credibilă din care să rezulte că scopul remiterii banilor a fost legat de activitatea profesională a lichidatorului judiciar. Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorii instanţei supreme au rezolvat problemele de drept mai sus indicate.”