fbpx
Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Decizie CCR cu impact în colaborarea ANAF-parchete, publicată în Monitorul Oficial

Decizie CCR cu impact în colaborarea ANAF-parchete, publicată în Monitorul Oficial

O decizie CCR, prin care au fost declarate neconstituționale prevederi referitoare la colaborarea ANAF-parchete din Codul de procedură fiscală, a fost publicată recent în Monitorul Oficial. Motivarea deciziei arată de ce procesele-verbale întocmite de organele fiscale înainte de începerea urmăririi penale nu pot fi calificate ca mijloace de probă.

Decizia nr.72 din 29 ianuarie 2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2331 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.332 din 2 mai 2019.

Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art.233/1 alin.(2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale.

De asemenea, judecătorii constituționali au constatat că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.233/1 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională.

Articolul 233^1  – Colaborarea cu organele de urmărire penală

(1) În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite.

(3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale.

(4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite.

(5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)-(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110.

Extras din motivarea deciziei CCR:

”Astfel, în timp ce prin art.90 alin.2 din Codul de procedură penală din 1968 coroborat cu dispozițiile art.214 alin. 1 lit.a) și alin.5 din același act normativ, procesele-verbale încheiate de organele de constatare, inclusiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, erau mijloace de probă, Codul de procedură penală prevede că procesul-verbal încheiat de organul de constatare nu mai este mijloc de probă, ci doar act de sesizare a organelor de urmărire penală. În consecință, Curtea constată că, spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, noul Cod de procedură penală nu mai reglementează caracterul de mijloc de probă al procesului-verbal încheiat de organul de constatare [art.90 alin.2 și art. 214 alin.5 din Codul de procedură penală din 1968] și, prin urmare, într-un cadru extraprocesual, deși organul de constatare poate întocmi un proces-verbal de constatare, acesta nu poate constitui în același timp și mijloc de probă în procesul penal. De aceea, procesul-verbal întocmit de organele fiscale conform art. 233/1 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 nu poate fi act de constatare în raport cu art.172 alin.(9) din Codul de procedură penală, ci doar act de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul art.61 alin.(5) din Codul de procedură penală.

De asemenea, Curtea reține că noul Cod de procedură penală a eliminat instituția actelor premergătoare începerii urmăririi penale (art.224 din Codul de procedură penală din 1968), astfel încât nici organul de urmărire penală nu mai poate întocmi un proces-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare și care ar putea constitui mijloc de probă. De aceea, procesul-verbal întocmit de organele fiscale conform art.2331 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, deși compatibil cu Codul de procedură penală din 1968, nu poate fi folosit în prezent ca proces-verbal de finalizare a actelor premergătoare, din moment ce acestea nu mai sunt reglementate de noul Cod de procedură penală, ci poate constitui numai act de sesizare a organelor de urmărire penală în conformitate cu art.61 alin.(5) din Codul de procedură penală.

Concluzionând, Curtea constată că în concepția noului Cod de procedură penală administrarea probelor se realizează, în mod exclusiv, în cursul procesului penal, actele întocmite înainte de începerea procesului penal neputând avea calitatea de mijloc de probă. În aceste condiții, Curtea reține că procesul- verbal reglementat de art.233/1 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, fiind întocmit de organele fiscale anterior începerii urmăririi penale, nu poate fi calificat, sub imperiului actualului Cod de procedură penală, ca mijloc de probă.

În schimb, potrivit Codului de procedură penală, organul de urmărire penală are competența ca, ulterior începerii urmăririi penale, să dispună efectuarea unei verificări fiscale conform art. 233/1 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, finalizată prin întocmirea unui proces-verbal, sau a unei constatări conform art.172 alin.(9) din Codul de procedură penală, finalizată cu un raport de constatare, caz în care procesul-verbal, respectiv raportul de constatare constituie mijloace de probă conform art.97 alin.(2) lit.e) din Codul de procedură penală.”

Decizia completă

Comments

comentarii

Lasă un răspuns