Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Decizia definitivă privind abuzul comis de primar și CL Cluj-Napoca la emiterea de autorizații de construire

Decizia definitivă privind abuzul comis de primar și CL Cluj-Napoca la emiterea de autorizații de construire

Clujust.ro vă prezintă motivarea deciziei definitive a Curții de Apel Cluj, pronunțate în 26 mai, prin care a fost menținută sentința Tribunalului Cluj de eliminare a unor prevederi din Regulamentul Local de Urbanism. În sentință se arăta că primarul și Consiliul Local Cluj-Napoca au comis un abuz și au încălcat grav Constituția când au condiționat eliberarea unei autorizației de construire de transferul cu titlu gratuit în proprietate publică a unei părți din teren.

DECIZIA CIVILĂ NR. 1492/2017 – Curtea de Apel Cluj

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3504/18 noiembrie 2016  pronunțată de tribunalul Cluj în dosar nr. 2729/117/2016, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții M.M.A și M.M. I împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. S-a dispus anularea parțială a HCL nr.493/22.12.2014 prin care s-a aprobat documentația „Actualizare plan Urbanistic General al mun. Cluj-Napoca”, în sensul: modificării documentației aferente PUG mun. Cluj-Napoca, în ceea ce privește suprafața de teren proprietatea lor, în sensul eliminării din documentația PUG a mențiunii existenței unei servituți de utilitate publică care grevează imobilul proprietatea reclamanților înscris în Cf … Cluj-Napoca sub cad.xxxxxx în suprafață de 5576 mp.; eliminării din Regulamentul local de Urbanism aferent documentației „Actualizare plan Urbanistic General al mun. Cluj-Napoca”, a art.25 alin.1, alin.3 și alin.4 și a art.27 alin.4; anularea parțială a HCL nr.118/1.04.2015 prin care s-a modificat Regulamentul Local de Urbanism, în sensul eliminării din conținutul art.1 a modificării prevăzute pentru art.31 alin. ; obligarea pârâtului de rândul 1 la emiterea AC pentru 2 case unifamiliale și împrejmuire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, Str…..51-52, înscris în CF xxxxxx Cluj-Napoca sub cad.xxxxxx în suprafață de 5576 mp., solicitată în baza documentației înregistrate sub nr.xxxxxx/21.12.2015.; au fost obligați pârâții la 4.150 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca, reprezentați prin primar, Emil Boc, în temeiul art. 490 Cod pr. civila și art. 20 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în termen legal, solicitând în temeiul art. 488, pct. 8 transpunerea dosarului cauzei la instanța competenta, admiterea recursului declarat și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Cu privire la motivarea instanței de fond cuprinsă în hotărârea recurată în speța învederează instanței de judecata următoarele:

Sub aspectul cauzei licite sau ilicite a actului administrativ/actelor administrative a căror anulare parțiala s-a dispus in speța arătam instanței de recurs faptul ca in speța, contrar celor susținute de către instanța de fond, nu este încălcat dreptul de proprietate privata si prevederile art. 44 din Constituție.

Potrivit prevederilor art. 44 din Constituție, dreptul de proprietate nu are caracter absolut, conținutul si limitele sale fiind stabilite de lege, iar, pe de alta parte, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

Contrar celor susținute in cuprinsul hotărârii, in speța nu este vorba de o ingerința a autorității publice locale in exercitarea dreptului de proprietate si nu se pune problema restrângerii exercițiului acestuia. Dreptul de proprietate, ca orice alt drept, trebuie exercitat cu buna credința si in acord cu interesul general al societății sau al unei comunități determinate.

Reglementările de urbanism se stabilesc in conformitate cu legislația specifica, in speța Legea nr. 350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanismul si alte acte normative in domeniu care urmăresc tocmai obținerea unui echilibru rezonabil intre interesele particulare ale titularilor dreptului de proprietate si interesul public, ce consta inclusiv in asigurarea, consolidarea si dezvoltarea infrastructurii urbane la cerințele traficului, situație ce se regăsește in speța.

Instanța în mod total greșit retine faptul că „din conținutul adresei nr. xxxxx/432/01.02.2016 nu rezultă temeiul juridic de instituire a utilității publice și nu există o decizie a Consiliului Județean în acest sens.

în primul rând ca, în analizarea temeiului juridic al propunerii de instituire a unei servituți de utilitate publica instanța se raportează la o adresa emisa de către instituția noastră si nu la acte normative, ceea ce este total inadmisibil.

Pe de alta parte, în hotărâre nu se specifica și cu atât mai puțin justifica, niciun motiv de nelegalitate a actelor administrative a căror anulare in parte se dispune.

Ori, instanța de judecată trebuie sa indice in mod concret care acte normative au fost încălcate prin adoptarea celor doua HCL-uri.

Singurul motiv pentru care instanța considera ca documentele administrative în speța sunt nelegale este încălcarea dreptului de proprietate privata a cărui ocrotire este prevăzuta in Constituție, ori, in speța avem de-a face chiar cu o excepție prevăzuta in legea fundamentala, respectiv „cauza de utilitate publica”.

în situația dedusa judecații încă nu a fost demarata procedura prevăzuta de către Legea 255/2010, insa acest fapt nu poate afecta însăși legalitatea prevederilor noului PUG, a regulamentului de urbanism aferent si al HCL nr. 118/2015.

Așadar, legalitatea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat trebuie cercetata raportat la normele legale specifice, ceea ce in cauza, in mod evident nu s-a făcut.

Servitutea de utilitate publica in cauza este prevăzuta ca atare în noul PUG și documentațiile aferente acestuia, care trebuie sa respecte legislația in domeniul amenajării teritoriului si urbanismului.

Instanța nu a indicat care act normativ în materie de amenajare a teritoriului si urbanism este încălcat, astfel ca motivarea acesteia nu poate fi primita, sentința fiind nelegală.

Apoi, asupra oportunității stabilirii în concret a traseelor utilităților publice fin speța servitute de utilitate publica) instanța de judecata nu este competenta a se pronunța si, cu toate acestea, în mod nelegal, a făcut-o prin pronunțarea sentinței recurate în cauza.

În cauză este necontestat că urmare a adoptării HCL de aprobare a noului PUG servitutea de utilitate publica propusa prin documentațiile de urbanism se suprapune cu suprafața de teren deținută de către reclamanți.

Aceasta împrejurare nu are însă semnificația propusă de către instanța de fond, anume încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților.

În acest sens arată că potrivit art. 46 Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului  și urbanismul, PUG reprezintă principalul instrument de planificare operațională, cu caracter director și strategic, constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare.

Așadar, PUG cuprinde reglementări pe termen scurt inclusiv cu privire la: „[…]b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;c) zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație;d) delimitarea zonelor afectate de servituți publice;[…]”, iar pe termen mediu și lung, cu privire la:a) evoluția în perspectiva a localității;b) direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu;e) lista principalelor proiecte de dezvoltare și restructurare;g) delimitarea zonelor în care se preconizează operațiuni urbanistice de regenerare urbană.”

Din cuprinsul prevederilor legale mai sus citate rezultă fără echivoc faptul că stabilirea modului de utilizare și a destinației terenurilor de pe raza unității administrativ-teritorială este prerogativa autorităților administrației publice locale, cărora le revine și obligația de a gestiona dezvoltarea municipiului în concordanță cu interesul public și cu principiul dezvoltării durabile.

Reiterează instanței de recurs faptul ca PUG 2014 a fost elaborat și aprobat în baza unor analize de specialitate și studii de fundamentare premergătoare PUG, care scot în evidență principalele trăsături ale stadiului actual al dezvoltării, definind în același timp puncte de plecare pentru planificarea următoarei decade. în cadrul memoriului general, parte din documentația de actualizare a Planului Urbanistic General se arată că acesta asigură cadrul de planificare și reglementare necesar gestiunii urbane din punct de vedere spațial a municipiului Cluj-Napoca. Dezvoltarea urbană a ultimilor 10 ani a adus o importantă creștere a volumului construit în municipiu, cea mai mare sarcină a autorității publice fiind aceea de a coordona modul în care zonele nou constituite ale orașului vor putea deveni părți ale acestuia la un nivel de calitate satisfăcător.

Pentru atingerea scopului menționat Planul Urbanistic General si Regulamentul Local de urbanism aferent oferă nu numai parametri minimi calitativi pentru dezvoltare, ci si metodologia unor operațiuni urbane pentru transformarea teritoriilor prin urbanizare și restructurare.

În acord cu prevederile Legii nr. 350/2001, documentul preia prevederile planificărilor de rang superior: Planul de Amenajare a Teritoriului Național, Planul de Amenajare a Teritoriului Județean și urmează principiile unei dezvoltări durabile, după cum sunt formulate în legislație precum și în documentele și acordurile internaționale privitoare la planificarea urbană.

PUG are la bază strategia de dezvoltare a orașului, in versiunile elaborate in anul 2007 și 2013-2014.

Odată prevederile PUG aprobate, acestea sunt preluate și detaliate în documentații de urbanism elaborate pentru părți componente ale teritoriului cuprins în PUG (PUZ-uri și PUD-uri).Rezultă, în raport de reglementarea legală anterior menționată, că PUG si Regulamentul aferent nu sunt susceptibile prin ele însele a prejudicia dreptul de proprietate al persoanelor asupra terenurilor ce fac parte din zona vizata de documentația de urbanism. Aceasta întrucât PUG reprezintă o viziune urbanistica, ce transpune la nivelul localităților urbane și rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean.

Aspectul reținut de instanța fondului în sensul ca înscrierea lucrării (organizarea rețelei stradale) în PUG ar proba o vătămare a dreptului de proprietate al reclamanților, nu este de natura a justifica soluția de anulare in parte a HCL 493/2014, a Regulamentului Local de urbanism si respectiv a HCL nr. 118/2015.

În acest sens, se constată că, potrivit art. 8 din Legea 33/1994, declararea utilității publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localități sau zone unde se intenționează executarea ei.

Daca s-ar primi raționamentul expus in cuprinsul hotărârii contestate in speța, anume că planul urbanistic ar fi susceptibil de anulare pe considerentul că afectează proprietăți particulare, practic nu s-ar mai putea efectua nicio expropriere pentru utilitate publică, de vreme ce declararea utilității publice este condiționata de înscrierea în prealabil a lucrării în planurile urbanistice .

Nu mai puțin, art. 1 al Legii 33/1994, stabilește fără echivoc faptul că exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.

În măsura în care autoritatea competenta va decide exproprierea terenului construcției reclamantei, aceasta va beneficia de o reparație corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale anterior citate.

Așadar, un plan urbanistic aprobat printr-o hotărâre de Consiliu Local nu poate in nicio situație afecta un drept de proprietate.

O practică judiciară precum cea din speța dedusa judecații ar putea literalmente lipsi de efect, prin soluții judiciare de „anulare în parte”, planurile urbanistice ale localităților.

Consideram ca nivelul de analiză și de expertiză in materie de urbanism nu poate ține de competenta puterii judecătorești, întrucât la elaborarea acestuia au participat persoane/comisii cu expertiza in acest domeniu specific.

De asemenea, în opinia recurenților, un plan urbanistic nu poate fi anulat în parte. „Anularea în parte” echivalează în astfel de dispozitive nu cu suprimarea și invalidarea unei prevederi juridice (articol anume) din hotărârea de Consiliu Local atacată, ci cu însăși reconfigurarea administrativă și urbanistică.

Nu intră în competențele instanței de contencios administrativ să sancționeze prin dispozitivul unor hotărâri substanța unor planuri urbanistice cu caracter director.

O documentație de urbanism (plan director), nu numai că nu poate fi prin ea însăși ilegală atunci când regândește aspectul unui cartier, dar nu poate fi nici redesenată în instanță plecând de la considerente unilaterale, ce ar ține de protecția juridică a unei proprietăți private sau alteia, la cererea unui reclamant dispus să acționeze în judecată prin prisma strictă a interesului propriu.

Singură, autoritatea administrativă poate exprima si adopta soluții de configurare urbanistică care vor schimba înfățișarea urbei, în condițiile legii, iar legea urbanismului oferă remedii specifice pentru acomodarea unor situații speciale (constrângeri asupra proprietăților) prin intermediul Planurilor Urbanistice de Detaliu.

În nici o circumstanță instanța judiciară nu poate cenzura, altfel decât depășindu-și competența și încălcând principiul separației puterilor în stat, rațiunile de oportunitate și urbanism – ordine publică și drept administrativ – ce stau la baza unui PUG legal adoptat.

Presupunând însă că astfel de soluții de anulare a PUG ar rămâne irevocabile , oare ce procedură ar trebui urmată de către autoritatea administrativa în încercarea de conformare cu dispozitivul. Cum ar putea adapta arhitecții rețelele stradale neavându-se în vedere niciun fel de avize de trafic, de sistematizare, nici un fel de rațiuni de aliniament stradal… etc.

În atare situație ar fi afectat însuși peisajul urban si s-ar face imposibilă dezvoltarea urbană, iar principiile „gestionării spațiale a teritoriului țării”, enunțate explicit în articolele introductive ale Legii 350/2001 ar rămâne complet fără aplicabilitate.

În concluzia celor mai sus expuse,  arată ca instanța nu poate redesena sau invalida nici în tot, dar cu atât mai puțin „în parte” un PUG, conform unei părți interesate care se considera nemulțumită și virtual afectată de propunerile urbanistice avansate de arhitecți și adoptate ca atare de autoritatea administrativă locală. In nici un caz nu se poate adopta aceasta soluție, plecând de la considerente de ocrotire a proprietății private. Cenzura judiciara a legalității unui HCL de aprobare a PUG nu poate merge atât de departe încât să altereze substanța unui plan urbanistic.

O simplă analiza a dispozițiilor generale ale Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul e de natură a pune de îndată în contrast cadrul generalist, integrator, coeziv, și de perspectivă ce guvernează această specialitate, cu cadrul judiciar, subiectiv și atehnic.

Cauza actului administrativ, astfel cum este definit in literatura de specialitate, este o sinteză a scopului și motivelor acestuia, respectiv ansamblul circumstanțelor obiective si subiective care determină emiterea si fundamentarea unui act administrativ, analiza cauzei fiind pusă în relație cu oportunitatea adoptării actului de către autoritatea publică, iar controlul exercitat de instanță poate cenzura conduita administrației sub aspectul exercițiului puterii discreționare de care dispune (O. Podani).

Prevederea ,in noul PUG, a existentei unei servituți de utilitate publica, așa cum a menționat deja, s-a făcut cu respectarea normelor legale din materia urbanismului și în considerarea interesului public, cu respectarea competențelor și atribuțiilor exclusive stabilite de legiuitor în sarcina autorităților administrației publice locale.

În sensul celor de mai sus învederam instanței de judecata ca, potrivit Legii 215/2001, a administrației publice locale, in exercitarea atribuțiilor ce revin Consiliului Local potrivit prevederilor art. 36, in speța „ avizează sau aproba, in condițiile legii.

Pe de alta parte, Legea 350/2001 nu conține prevederi potrivit cărora este necesar acordul in vederea instituirii unei servituți de utilitate publica.

Cu toate acestea, pe parcursul procedurii de elaborare a documentației PUG au fost organizate consultări cu cetățenii si cu factorii interesați, dezbateri publice sectoriale in conformitate cu Ordinul nr. 2701/2010 al Ministerului Dezvoltării regionale si Turismului, respectiv in conformitate cu prevederile Legii 52/2003. Solicitări/propuneri ale cetățenilor referitoare la prevederile noului PUG au fost transmise proiectantului încă începând cu 24.02.2010. Așadar, Planul Urbanistic General a fost supus consultării publice, a fost postat pe site-ul primăriei in data de 09.01.2012 si a fost actualizat succesiv pana in decembrie 2014. In aceste condiții, reclamanții au avut posibilitatea de a cunoaște întocmai modul de reglementare urbanistica a zonei in care dețin terenul.

Referitor la susținerile instanței de fond potrivit cărora, în vederea obținerii AC solicitate trebuie să se țină cont de data eliberării certificatului de urbanism nr. 55/2015, precum și de conținutul acestuia învederează instanței de recurs faptul ca acestea sunt nefondate raportat la prevederile art. 2 din Legea 50/1991, actualizata. Autorizațiile de construire se emit in baza documentațiilor de urbanism in vigoare la data emiterii acestora, și nu la data emiterii certificatului de urbanism. De asemenea, certificatul de urbanism a expirat la data de 07.01.2016, astfel ca, in lipsa unui certificat de urbanism valabil nu se poate emite autorizație de urbanism. Mai mult, certificatul de urbanism este un act de informare care nu produce efecte juridice proprii .Aceste aspecte le-au învederat si instanței de fond, însă, aceasta, în mod nelegal nu a ținut seama de cele menționate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții solicită să fie avute în vedere și următoarele aspecte:

În ceea ce privește imobilul……… nu a declanșat procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publică, această investiție nefiind considerată prioritară la nivelul orașului la această dată.

Astfel cum a menționat, Planul Urbanistic General (și regulamentul aferent acestuia) este o documentație de urbanism premergătoare investițiilor, ce urmărește implementarea unui concept de trafic integrat, parte a unei strategii de dezvoltare pe termen lung și presupune o abordare a problemelor într-o perspectivă de timp mai largă, care depășește cei 10 ani de valabilitate a documentației.

Întrucât lucrările de lărgire a străzilor, deschiderea de străzi noi sau prelungirea unor străzi existente sunt considerate obiective de utilitate publică, conform ordinului MLPAT nr.21/N/2000, suprafețele de teren necesare pentru realizarea acestor măsuri vor trece în domeniul public.

Conform PUG, momentul trecerii acestor suprafețe în domeniul^public se realizează fie înainte de emiterea Autorizației de Construire (cf. al.4 art. 25 din partea a II-a a Regulamentului Local de Urbanism), fie în momentul în care Municipalitatea demarează investiția declanșând procedura de expropriere.

În zonele de extinderi ale orașului, cum este și cazul străzii Antonio Gaudi, există opțiuni din partea populației pentru construire, deși calitatea vieții nu atinge nivelul deziderat prin politicile comunitare europene la care România se raliază.   Lărgirea străzii Antonio Gaudi, reglementată prin PUG, are în vedere introducerea de piste pentru biciclete, parcări de-a lungul străzii, plantații în aliniament.

Dacă se dorește devansarea programului integrat de dezvoltare a Municipiului, prin construire în zone care nu sunt prioritare în momentul de față, proprietarii de terenuri au posibilitatea să construiască cu condiția menționată în alin 4, Art.25 din partea a II-a a Regulamentului.

În cazul în care proprietarul nu este de acord să transfere cu titlu gratuit terenul afectat de servitutea de utilitate publică, acesta va aștepta până la momentul în care realizarea străzii Antonio Gaudi la dimensiunile reglementate prin PUG va fi cuprinsă în planul de investiții al Municipalității.

Rețeaua de trafic este una dintre investițiile majore prevăzute de strategia de dezvoltare a municipiului, strategie ce promovează principiul dezvoltării „de la centru spre periferie”.

Referitor la instituirea servituții de utilitate publică pe terenul………este adevărat că utilitatea publică nu este în prezent declarată conform art. 7 din Legea nr. 33/1994, dar este înscrisă în planul urbanistic, aprobat conform legii, pentru zone unde se intenționează executarea ei, de asemenea in conformitate cu art. 8 din aceeași lege.

Referitor la speța dedusa judecații dorim să cităm si punctul de vedere al Tribunalului Cluj, pronunțat în Dosarul nr. …….., prin Sentința civilă nr. 1388/2016, menținută definitivă și executorie prin Decizia civilă nr. 1641/2016 a Curții de Apel Cluj.

„Planul urbanistic general nu este susceptibil prin el însuși a prejudicia dreptul de proprietate al persoanelor asupra terenurilor ce fac parte din zona vizată de documentația de urbanism. Singură, autoritatea administrativă, poate exprima și adopta soluții de configurare urbanistică, care vor schimba înfățișarea urbei, in condițiile legii, iar legea urbanismului oferă remedii specifice pentru acomodarea unor situații speciale (constrângeri asupra proprietăților). … Viziunea urbanistică avută în vedere la aprobarea unui PUG aparține autorității publice locale, în baza strategiei de dezvoltare a localității, care … reprezintă o chestiune de oportunitate.”

Iar în decizia Curții de Apel Cluj se apreciază: „Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, conferă autorităților administrației publice locale competențe de a adopta acte administrative cu caracter normativ și individual privind stabilirea regimului urbanistic al localităților … sens în care pot stabili regimul juridic de folosire a bunurilor proprietate privată.”

Mai menționează faptul că, în urma constatării unor deficiențe apărute în perioada implementării documentației în practica administrativă precum și admiterii de către Consiliul local a unor plângeri prealabile, urmează să revizuiască documentația PUG. În acest sens este redactat și predat pentru verificare Regulamentul Local de Urbanism revizuit.

Conform Actului adițional nr. 4 la contractul de proiectare și a Art. 2 din HCL nr. 493/2014, instituția noastră a solicitat punctul de vedere al șefului de proiect PUG, pe care îl citează:

„Având în vedere speța în cauză și cele similare, o soluție ar putea fi ca suprafețele marcate azi în plan ca servituți de utilitate publică să fie denumite suprafețe destinate obiectivelor de utilitate publică, pentru care primăria poate declara utilitatea publică atunci când dorește să realizeze investițiile. Aceasta formulă pare sa fie compatibilă cu textul sentinței. De altfel, în propunerea de modificare a RLU, art. 25 e pus de acord din punct de vedere procedural cu această formulă:

„ARTICOLUL 25: Lucrări de utilitate publică:1. Autorizarea executării altor construcții pe terenuri care au fost rezervate în planuri de amenajare a teritoriului sau în Planul Urbanistic General pentru realizarea de lucrări de utilitate publică, este interzisă. Prin lucrări de utilitate publică se înțeleg acele lucrări care sunt definite astfel prin art. 6 din legea 33/1994.2. Autorizarea executării lucrărilor de utilitate publică se face pe baza documentației de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobată conform legii.3. Străzile și căile de acces care sunt prevăzute astfel în documentațiile de urbanism vor fi deschise circulației și accesului publicului indiferent de regimul de proprietate asupra terenului, acestea fiind afectate de o servitute publică.4. Străzile și căile de acces existente, aflate în proprietate privată, vor putea fi preluate de către Primărie și introduse în domeniul public numai în cazul în care acestea sunt conforme cu documentațiile de urbanism prin care au fost reglementate. Preluarea presupune în prealabil unificarea cadastrală, într-un singur imobil, a întregii suprafețe de teren aferente acestora.5. Suprafețele de teren grevate prin documentațiile urbanistice aprobate de o servitute de utilitate publică vor fi dezmembrate din parcelele inițiale și înscrise în Cartea Funciară cu destinația prevăzută în cadrul acestor documentații înainte de emiterea Autorizației de Construire.6. În cazul în care o parcelă este parțial grevată de o servitute de utilitate publică, iar porțiunea de teren afectată e dezmembrată conform alineatului precedent, suprafața de referință pentru calculul POT și CUT va fi cea restantă, efectiv destinată construirii.7. Alternativ, la cererea proprietarilor, suprafața afectată de servitutea de utilitate publică va putea trece cu titlu gratuit în proprietate publică, caz în care suprafața de referință pentru calculul POT și CUT va fi suprafața totală a parcelei inițiale + 0,5 x suprafața trecută în proprietate publică. Prevederea e aplicabila numai în Unitățile Teritoriale de Referință pentru care acest fapt e menționat în mod expres în RLU aferent acestora.8. Pentru imobilele existente grevate de o servitute de utilitate publică, până la aplicarea acesteia, pot fi autorizate lucrări care nu conduc la amplificarea volumului construcțiilor, cum ar fi cele de întreținere curentă, modificări interioare sau schimbări de destinație, ca și lucrări cu caracter provizoriu precum firme, panouri de afișaj, reclame.9. Sunt drumuri și / sau căi de acces rezervate accesului privat doar acele suprafețe care îndeplinesc cumulativ cerința de a se afla în proprietatea exclusivă a uneia sau mai multor proprietari persoane private și de a fi prevăzute în mod expres ca atare în Planurile Urbanistice Zonale.”

În apărare, au formulat întâmpinare intimații reclamanți M.-M A. și M.-M. I la recursurile declarate în cauză de pârâți, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate; obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidenta Curtea apreciază că aceste sunt nefondate pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 44 din Constituția României dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.Pentru lucrări de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Din acest text de lege rezultă în mod neechivoc că dreptul de proprietate este un drept fundamental al cetățenilor garantat si ocrotit de lege în mod egal indiferent de titularul său.

Dreptul de proprietate cunoaște într-adevăr o serie de limitări .Astfel este posibil ca o persoană să fie expropriată cu plata unei drepte și prealabile despăgubiri .Totodată proprietarul este obligat să respecte sarcinile privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și  celelalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

În speță nu a avut loc o expropriere așa cum arată chiar și recurenții în cererea de recurs și în scriptul intitulat dezvoltare a motivelor de recurs .În ceea ce privește sarcinile care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului, Codul civil nu reglementează o servitute de trecere de utilitate publică sau o sarcină de trecere publică gratuită .Astfel Codul civil reglementează în art. 602-625 limitele legale ale dreptului de proprietate privată.Dintre acesta prezintă interes în speță dispozițiile art. 617-625 NCC care reglementează dreptul de trecere în anumite condiții care nu se regăsesc în speță unde nu se pune problema asigurării unui treceri datorită lipsei ieșirii la calea publică ci se ridică problema lărgirii străzii existente .

Ca atare în Codul Civil nu există o reglementare care să impună o limitare a dreptului de proprietate în situația în care autoritatea publică intenționează să lărgească o stradă existentă prin extinderea ei pe proprietatea privată cu care se învecinează .În plus recurenții pârâți nu au identificat un alt act normativ care să reglementeze o asemenea limitare a dreptului de proprietate .

În aceste condiții a lipsei unei prevederi legale care să reglementeze o limitare a dreptului de proprietate pentru lărgirea străzilor sau o servitute în ipoteza lărgirii drumului public existent dispozițiile atacate din cadrul Planului Urbanistic General și a Regulamentului local de Urbanism ce îl însoțeste sunt lipsite de o bază legală si contravin prevederilor din legea civilă mai sus indicate.

Pornind de la aceste premise rezultă că în aceste acte,atacate în speță, cu privire la terenul reclamanților s-a instituit o limitare a dreptului de proprietate fără fundament legal si contrară art. 44 din Constituție ,art. 602-625 NCC.

În concret terenul din speta a fost  rezervat prin Planul Urbanistic General si RLU aferent-art. 25  pentru realizarea de lucrări de utilitate publică astfel cum aceste lucrări sunt definite de art. 6 din Legea 33/1994 în concret pentru lărgirea străzii  A.Gaudi .O dată cu această rezervare s-a introdus interdictia de a se construi pe acest teren .Totodata s-a instituit o servitute publică aratându-se  că străzile și căile de acces care sunt prevăzute astfel în documentațiile de urbanism vor fi deschise circulației și accesului publicului indiferent de regimul de proprietate asupra terenului, acestea fiind afectate de o servitute publică.

Ca atare prin actele atacate în speță pe lângă reglementarea urbanistică propriu zisă și ca premisă a acesteia s-a stabilit pentru terenul reclamanților intimati și un regim juridic care este contrar legii civile  si prin care dreptul de proprietate este afectat prin restrângerea dreptului de dispoziție materială si implicit juridică ,prin instituirea unui drept de trecere pe zona destinată lărgirii străzii în favoarea  publicului .

Un asemenea regim juridic trebuia așa cum se prevede atât în art. 44 din Constitutie cât si în art. 603 NCC să fie reglementat prin lege sau  să fie o sarcina ce revine proprietarului conform obiceiului ori aceste două ipoteze nu sunt prezente în speță si nici măcar sustinute de către recurenții pârâți .

În consecință în mod categoric modul în care s-a reglementat regimul urbanistic al terenului în discuție încălcă dreptul de proprietate instituind asupra acestuia limitări ce nu au un fundament legal și care contravin reglementărilor în materie existente .

În aceste condiții actele atacate în cauză încălcă dispozițiile art. 44 din Constituție ,art. 555,556 din NCC ,art. 602-625 NCC(acestea fiind dispozițiile normative încălcate în speță ) impunându-se anularea acestora pentru încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților intimați .

Chiar dacă Legea 350/2001 îndreptățește recurenții pârâți să elaboreze planul urbanistic general care să cuprindă inclusiv potrivit art. 46 alin. 2 d) delimitarea zonelor afectate de servituți publice, aceste servituți publice nu pot fi altele decât cele prevăzute de lege respectiv de dreptul comun si alte reglementări în materia proprietătii .Altfel pus planul urbanistic general nu poate reglementa alte servituți publice decât cele prevăzute de legea civilă .O interpretarea contrară așa cum este cea susținută de recurenți ar însemna ca prin planurile urbanistice generale ale localității este posibilă stabilirea regimului juridic al dreptului de proprietate prin reglementarea unor servituți publice neprevăzute într-un act normativ ceea ce raportat la textele de lege sus indicate cuprinse în Constituție si în Codul Civil este exclus.

Echilibrul rezonabil între interesul general si interesul particular urmărit de un plan urbanistic general poate fi asigurat doar în limitele legii .Altfel spus acest plan urbanistic general poate reglementa doar aspecte ce țin de urbanism neputând conține reglementări noi în materia dreptului de proprietate altele decât cele din dreptul comun sau special din această materie  .În concret în măsura în care se dorește lărgirea străzii în discuție  regimul juridic al terenurilor limitrofe si afectate de această lărgire poate fi doar cel prevăzut de legea civilă.

În acest context al asigurării legalității măsurii de lărgire a străzii A. Gaudi  exproprierea terenurilor asigura respectarea legii civile .Raportat la această legalitate indicată de reclamanții intimati prima instanță a stabilit că în speță nu s-a demarat procedura de expropriere lipsind chiar și declararea utilității publice .Contrar susținerilor recurenților nu este posibilă realizarea documentațiilor de urbanism și după un interval de timp considerabil să se parcurgă procedura de expropriere .Atât Legea 33/1994 cât si Legea 255/2010 reglementează aceste două aspecte în mod simultan, actualizarea documentațiilor de urbanism ,elaborarea sau modificarea lor realizându-se ca o etapă în cadrul procedurii generale de expropriere .Relevante sub acest aspect sunt dispozițiile cuprinse în art. 10 din Legea 33/1994,art. 1,5,6,7,11,13,16 din Legea 255/2010.

În măsura în care există această perioada de timp considerabilă așa cum rezulta în speță din cererea de recurs și din actul intitulat dezvoltare a motivelor de recurs și în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze servituti de utilitate publică se ajunge în realitate la o expropriere în fapt a terenului proprietate privata afectat de lărgirea drumului public ,contrară prevederilor art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol al CEDO .

În ceea ce privește art. 8 din Legea 33/1994 sau celelalte prevederi din aceeași lege indicate expres în cererea de recurs într-adevăr ele stabilesc o succesiune a lucrărilor necesare a se ajunge finalmente la exproprierea propriu zisă, succesiune care presupune în primul rând adoptarea documentațiilor de urbanism dar din aceleași reglementări rezultă că această succesiune a operatiunilor este una continuă si nu așa cum se întâmplă în speță întinsă pe o perioada nedeterminată ,respectiv adoptarea în anul 2014 a documentației de urbansim și lipsa unui termen ferm pentru parcurgerera procedurii de expropriere propriu zisă .Astfel, recurentul a arătat în cererea de recurs ca nu are previzionată în prezent o dată la care va realiza procedura de expropriere .

Aceste concluzii se mențin indiferent de resorturile tehnice sau de alta natura ce stau la baza elaborării planului urbanistic general indicate în cererea de recurs .

Din interpretarea coroborată a tuturor dispozițiilor Legii 554/2004 rezultă în mod neechivoc că un act administrativ fie că este cu caracter normativ cum este cel din speță, fie este cu caracter individual poate fi atacat doar pentru motive de nelegalitate nu și pentru motive de oportunitate .Într-adevăr oportunitatea adoptării unui act administrativ excede cenzurii instanței de contencios administrativ .Cu toate acestea în măsura în care dreptul de apreciere al autorităților publice este exercitat astfel încât se încalcă drepturile si libertărțile cetătenilor ne aflăm în prezenta unui exces de putere definit de art. 2 lit n din Legea 554/2004 ,exces de putere care transferă această problemă în domeniul legalității actului administrativ și astfel respectivul aspect poate fi verificat de instanța de contencios administrativ în cadrul unei acțiuni în anulare .

În concret în speță dreptul recurentilor de a decide lărgirea străzii A. Gaudi la 16 m lățime și afectarea terenurilor proprietate privată limitrofe tine de dreptul de apreciere al acestora si de oportunitatea actului administrativ neputând fi cenzurată de instanța de contencios administrativ .În condițiile în care însă afectarea în concret a proprietăților limitrofe s-a făcut prin încălcarea reglementărilor în materia dreptului de proprietate  și a limitelor legale a acestui drept această problemă a lărgirii străzii A.Gaudi nu mai reprezintă doar o problemă de oportinutate ci datorită încălcarii dreptului de proprietate privata o problemă de legalitate datorită excesului de putere săvârșit de recurenți .

Anularea partială a PUG nu înseamnă că instanța a modificat sau că a intervenit în vreun fel în viziunea urbanistică a recurenților ci doar că a verificat respectarea legii în materializarea acestei viziuni .Recurenții au deplina libertate de a-și întregi viziunea urbanistică cum doresc și după solutia pronunțată în speță cu respectarea însă a dispozițiilor legale în materia dreptului de proprietate .

În plus în ceea ce privește petitul de obligare a recurenților la emiterea autorizației de construire acest petit se impunea a fi admis chiar dacă petitele de anulare a PUG si RLU s-ar fi respins .Astfel în speță pentru obținerea autorizației de construire reclamanții au obtinut un certificat de urbanism în data de 07.01.2015 prin care li se aducea la cunostintă regimul urbanistic al zonei prin aplicarea reglementărtilor cuprinse în PUG C___ N_____ 1999.Aceste certificat de urbanism a fost valabil pâna la data de 07.01.2016 așa cum se indică și în cererea de recurs .În perioada de valabilitate a acestui certificat de urbansim respectiv la data de 15.12.2015 reclamanții au depus documentația necesară obținerii autorizației de construire cu respectarea regimului urbanistic indicat în certificat ,aspect necontestat de recurenții pârâți.

Practic situația din speță este una tranzitorie determinată de împrejurarea că la momentul emiterii certificatului de urbanism noul PUG nu era încă în vigoare astfel că în acest certificat s-a indicat regimul urbanistic si cerințele necesar a fi îndeplinite din vechiul PUG .În această situație emiterea autorizatiei de construire este guvernată de dispozițiile vechiului PUG raportat la dispozițiile art. 2 din Legea 50/1991 care prevede că autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii și că procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire .

Mai mult în HCL Cluj-Napoca nr.118/2015 această situație tranzitorie este reglementată în același sens .Astfel în art. 31 alin. 8 din HCL  nr.118/2015 se arată că certificatele de urbanism emise anterior intrării în vigoare a prezentului Regulament produc efecte pe toată durata de valabilitate a acestora ceea ce înseamnă că regimul urbanistic pentru aceste situații este cel prevăzut în acest certificat de urbanism și nu în noul PUG .În esență se aplica PUG-ul în vigoare la data începerii procedurii de obtinere a autorizației de construire și nu PUG-ul intervenit în cursul derulării acestei proceduri .

Având în vedere aceste considerente Curtea în temeiul art. 488 pct. 8 ,art. 496 NCPC va respinge recursurile formulate ca nefondate și va menține sentința recurată ca fiind legală .

Intimatii au arătat ca vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUN.Cluj-Napoca, și CONSILIUL LOCAL AL MUN.CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței civile nr. 3504 din 18.11.2016 pronunțată în dosarul nr. 2729/117/2016 al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.05.2017.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!