Clujust.ro vă prezintă motivarea deciziei Curții de Apel Cluj de restituire a sumei plătite ca timbru de mediu din dosarul de la care a pornit cauza Budișan c. României de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în care timbrul de mediu a fost declarat incompatibil cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Înainte de hotărârea CJUE, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamantului pentru restituirea sumei plătite ca timbru de mediu la înmatricularea mașinii. În lumina considerentelor din hotărârea prin care timbrul de mediu a fost declarat contrar dreptului unional, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea din dosarul 9258/117/2013*. (Citește aici un interviu cu avocata care a sesizat CJUE)

Decizia Civilă nr. 1253/R/2016 –  Curtea de Apel Cluj

Prin sentinţa civilă nr. 3054 din data de 03.04.2014, pronunţată în dosarul nr. 9258/117/2013 al Tribunalului Cluj, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Budişan Vasile în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, având ca obiect restituire taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamantul Budişan Vasile solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la restituirea integrală a taxei reprezentând timbrul de mediu în cuantum de 5300 lei şi a dobânzii legale în sumă de 31,04 lei calculată conform OG nr.13/2011 de la data achitării taxei respectiv 17.06.2013 şi până la data înregistrării acţiunii, precum şi la plata dobânmzii legale care va continua să curgă până la data restituirii efective; iar în subsidiar solicită modificarea în totalitate a hotărârii atacate ca nelegală cu consecinţa admiterii acţiunii reclamantului împotriva pârâtei, cu obligarea pârâtei la restituirea integrală a taxei pentru emisii poluate în cuantum de 5300 lei şi a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru şi onorar avocaţial.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că Tribunalul Cluj a respins cererea de anulare a deciziei privind timbrul de mediu pentru autovehicule şi restituirea sumei achitate cu acest titlu, motivat de faptul că prevederile OUG nr. 9/2013 nu ar contraveni dispoziţiilor comunitare în materie.

Recurentul a apreciat că această taxă este percepută în mod ilegal, fără a exista un titlu de creanţă, astfel cum prevede art. 177, alin. l, lit.2 C. pr. fiscala. Ea contravine reglementărilor comunitare, reglementări care, odată cu aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, au prioritate faţă de dreptul naţional. Recurenta a reiterat faptul că există în continuare o discriminare vădită între modalitatea de aplicare a taxei la diferite autoturisme. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie Europeană cu privire la o taxă similară celei privind timbrul de mediu, în cauza C-437/12, stabilind că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe precum taxa privind timbrul de mediu (care poartă altă denumire în Olanda) dacă şi în măsura în care cuantumul acestei taxe aplicate vehiculelor de ocazie importate cu ocazia înmatriculării lor într-un stat membru depăşeşte valoarea reziduală cea mai mică a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în acelaşi stat membru.

Examinând recursul declarat în speţă prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie Curtea reţine următoarele:

În speţă, taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule pentru înmatricularea unui autovehicul achiziţionat din alt stat membru.

Prin hotărârea pronunţată de CJUE în cauza Budişan (C-586/14) raportat la prevederile OG 9/2013 s-a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că: nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru şi autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în acelaşi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă; se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

În considerentele acestei hotărâri se reţin următoarele :

Astfel cum s-a arătat la punctul 22 din prezenta hotărâre, articolul 4 litera c) din OUG nr. 9/2013 scuteşte de plata timbrului de mediu transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculelor rulate naţionale a căror înmatriculare în România a determinat deja plata taxei speciale, a taxei pe poluare sau a taxei pentru emisiile poluante, cu excepţia cazurilor, prevăzute la litera d) a acestui articol, în care o instanţă română a dispus restituirea taxei respective pentru un anumit vehicul.

Taxa specială trebuie considerată incompatibilă cu articolul 110 TFUE din moment ce prezenta caracteristici identice cu cele ale OUG nr. 50/2008, incompatibile cu acest articol (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C-76/14, EU:C:2015:216, punctul 45). Taxa pentru emisiile poluante percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în versiunea aplicabilă de la 1 ianuarie 2013 până la 15 martie 2013, este şi ea incompatibilă cu articolul 110 TFUE din cauza modalităţilor sale de percepere şi în special a faptului că nu era percepută decât pentru vehiculele rulate naţionale pentru care nu a fost achitată niciuna dintre taxele de înmatriculare a vehiculelor care fuseseră în vigoare anterior în România (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C-76/14, EU:C:2015:216, punctele 47-50).

Curtea a statuat deja că un regim de taxare care prevede că autovehiculele rulate care au fost supuse unor asemenea taxe incompatibile cu dreptul Uniunii vor fi scutite de o nouă taxă, în speţă timbrul de mediu, este incompatibil cu articolul 110 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C-76/14, EU:C:2015:216, punctele 47-51).

Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul. Atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într-un stat membru este ulterior vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piaţă include valoarea reziduală a acestei taxe. Dacă valoarea taxei aplicate la data înmatriculării unui autovehicul rulat importat de acelaşi tip, având aceleaşi caracteristici şi aceeaşi uzură depăşeşte valoarea reziduală menţionată, se încalcă articolul 110 TFUE (Hotărârea din 19 decembrie 2013, X, C-437/12, EU:C:2013:857, punctele 30 şi 31, precum şi jurisprudenţa citată)

În aceste condiţii, o taxă incompatibilă cu dreptul Uniunii, precum cele menţionate la punctul 35 din prezenta hotărâre, trebuie să fie restituită cu dobândă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 aprilie 2013, Irimie, C-565/11, EU:C:2013:250, punctele 20 şi 21, precum şi Hotărârea din 15 octombrie 2014, Nicula, C-331/13, EU:C:2014:2285, punctele 27 şi 28), iar valoarea sa trebuie, în consecinţă, considerată ca nemaifiind încorporată în valoarea de piaţă a autovehiculelor cărora li se aplică această taxă. Desigur, în cauza principală, articolul 4 litera d) din OUG nr. 9/2013 are în vedere situaţia în care, pentru un anumit vehicul, taxa de înmatriculare care îl grevează a fost restituită efectiv şi prevede că, în acest caz, transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculului respectiv determină plata timbrului de mediu.

Este necesar să se considere însă că valoarea reziduală a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii încetează să fie încorporată în valoarea de piaţă a unui vehicul din moment ce proprietarul acestui vehicul dispune, în temeiul acestui drept, de posibilitatea de a obţine restituirea acestei taxe, independent de faptul că ea a fost sau nu a fost efectiv restituită la data vânzării vehiculului menţionat.

Astfel, această simplă posibilitate este de natură să îi încurajeze pe proprietarii vehiculelor rulate româneşti vizate să propună pentru aceste vehicule, chiar dacă taxa vizată nu a fost încă restituită, un preţ de vânzare care să nu ţină seama de taxa respectivă. Or, în cazul în care taxa nu a fost încă restituită, cumpărătorii vehiculelor menţionate vor fi, în temeiul articolului 4 litera c) din OUG nr. 9/2013, scutiţi de timbrul de mediu. În schimb, vehiculele rulate importate dintr-un alt stat membru vor fi invariabil supuse timbrului de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 la înscrierea în România a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule. Astfel, o scutire precum cea rezultată din această dispoziţie este de natură să ofere un avantaj concurenţial vehiculelor rulate prezente deja pe piaţa românească şi, în consecinţă, să descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre.

Având în vedere cele mai sus expuse rezultă că similar taxei pe emisii poluante, timbrul de mediu şi reglementarea acestuia astfel cum este realizată prin O.G. 9/2013 încalcă datorită celor mai sus indicate prevederile art. 110 TFUE.

Curtea mai constată că se impune a se soluţiona cauza cu aplicarea normelor legale şi a principiilor de reparaţie a prejudiciului încercat de contribuabil consacrat în materia taxelor achitate cu încălcarea dreptului unional.

Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei achitate cu titlu de timbru de mediu. În vederea respectării dreptului de dispoziţie al părţilor, astfel cum este reglementat de art. 9 alin. 2 C. proc. civ., instanţa va obliga pârâtele la plata dobânzii civile, potrivit O.G. nr. 13/2011, începând de la data plăţii timbrului de mediu, până la data restituirii efective.

Totodată se impune acordarea cheltuieli de judecată la fond cât şi în recurs, în condiţiile în care taxa nu a fost restituită amiabil neputând fi vorba despre o lipsă de culpă a recurentei având în vedere că s-a refuzat să facă aplicarea prevederilor unionale.

Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 488 pct. 8, 498 N.C.P.C., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând cauza va admite acţiunea formulată de reclamantul Budişan Vasile în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Cluj; va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 5.300 lei achitată la data de 17 iunie 2013 cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule plus dobânda legală calculată de la data plăţii şi până la restituirea efectivă şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.250 lei, la fond şi în recurs.

Cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu, formulată de către pârâtă, este la rândul său întemeiată, întrucât a fost plătită de către reclamant în contul care se constituie un venit la bugetul Fondului pentru Mediu în vederea programelor pentru protecţia mediului.

Se va admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi în consecinţă va fi obligată chemata în garanţie Administraţia Fondului 4 pentru Mediu Bucureşti să restituie pârâtei sumele stabilite în sarcina acesteia cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, prin prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamantul BUDIŞAN VASILE împotriva sentinţei civile nr. 3054 din 3 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 9258/117/2013 pe care o casează în tot.

În rejudecare, admite acţiunea formulată de reclamantul Budişan VAsile în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5.300 lei achitată la data de 17 iunie 2013 cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule plus dobânda legală calculată de la data plăţii şi până la restituirea efectivă şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.250 lei, la fond şi în recurs.

Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi în consecinţă: Obligă chemata în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti să restituie pârâtei sumele stabilite în sarcina acesteia cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, prin prezenta hotărâre.

Decizia este definitivă.

Instanţa a fost constituită din: președinte Ioana Tripon, judecător Dana Cristina Gîrbovan, judecător Nicolae Marian și grefier Nicoleta Nicoară.

Comments

comentarii