fbpx
Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Daune morale pentru bunica care și-a pierdut nepotul în accident rutier provocat de fiul ei

Daune morale pentru bunica care și-a pierdut nepotul în accident rutier provocat de fiul ei

Clujust vă prezintă o speță interesantă în ce privește acordarea de daune morale plătite de firma de asigurări ca urmare a unui accident rutier. Bunica unui copil de trei ani decedat într-un accident de la Iclod a primit daune morale de 100.000 de lei. Generali România Asigurare Reasigurare s-a împotrivit pe motiv că tocmai fiul bătrânei (tatăl copilului) a provocat accidentul, adormind la volan. Tatăl a supraviețuit și a fost intervenient forțat în procesul de daune.

Șoferul vinovat a fost condamnat la închisoare cu suspendare. Prin sentința penala nr. 479/2018, pronunțată de Judecătoria Gherla, la data de 18 mai 2018, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului P.D.B. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În considerentele sentinței penale menționate s-a reținut că inculpatul, în data de 25 septembrie 2015, în timp ce conducea autovehiculul marca Ford Focus, pe DN 1C – E 576, pe raza comunei Iclod, în localitate, deplasându-se pe direcția Cluj-Napoca – Gherla, a cauzat, din culpă, decesul victimelor P P.B (copilul) și P C I (soția șoferului), ca urmare a unui accident de circulație produs în condițiile descrise în rechizitoriu: ”pierderea controlului asupra direcției autovehiculului, pe fondul intrării în stare de somn, pătrunderea în șanțul ce mărginește sensul opus și coliziunea frontală cu un cap de pod, în contextul în care victima P. P. B nu era fixat într-un scaun pentru copii”.

A urmat procesul privind daunele cerute de bunica copilului (mama șoferului), care a cerut daune de 500.000 euro. Tribunalul i-a acrodat daune morale de 100.000 de lei și daune materiale de 17.400 lei.

Societatea Generali a atacat sentința invocând: ”Un element important care ar fi trebuit să îndrume instanța de judecată către respingerea daunelor morale este faptul că autorul accidentului și intimata locuiesc și se gospodăresc împreună.”

Poziția firmei de asigurări prezentată la Curtea de Apel Cluj este.. ”filozofică”: ”Revine astfel, în sarcina judecătorului să caute în dosar repere obiective, și debarasat de aceasta filosofie amintită anterior, a „omului modern” și a indemnizației cu orice preț, trebuie să aprecieze dacă se impun acordarea daunelor morale”

Instanța Curții de Apel a respins apelul Generali România împotriva sentinței Tribunalului Cluj. Mai jos puteți citi motivarea.

DECIZIA CIVILĂ NR. 47/A/2019 – Curtea de Apel Cluj

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:

În motivarea apelului s-a arătat că în demersul de acordare a daunelor morale, pe fondul cauzei, anumite particularități ale cauzei nu au fost analizate, motiv pentru care s-au acordat daune morale în cuantum de 100.000 lei. Un element important care ar fi trebuit să îndrume instanța de judecată către respingerea daunelor morale este faptul că autorul accidentului și intimata locuiesc și se gospodăresc împreună. Acest aspect a rezultat din interogatoriul administrat intimatei pe fondul cauzei, și a condus la concluzia conform căreia de despăgubirile ce le va primi intimata-reclamant ă va beneficia și autorul accidentului, or acest lucru înfrânge principiile acordării daunelor morale. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că autorul evenimentului rutier este chiar fiul intimatei – reclamante, a subliniat ideea că acesta va beneficia de pe urma despăgubirilor primite de mama sa, iar pe de altă parte, legăturile de rudenie dintre mamă și fiu ar trebuie să constituie o legătură care să nu aibă echivalent în bani, altfel spus o mamă ar trebui să nu fie capabilă să solicite despăgubiri de la propriul fiu.

Curtea constată că acest motiv de apel este nefundat deoarece este necontestată existența prejudiciului moral , având în vedere relațiile de familie apropiate dintre recl amantă și victima accidentului, deoarece reclamanta se afla în relații apropiate cu nepotul ei, de care s-a ocupat încă de la nașterea acestuia, locuind în același imobil.

În condițiile existenței prejudiciului se impune și acordarea de despăgubiri pentru repararea acestuia.

Existența relației de rudenie și locuirea împreună cu autorul accidentului nu exclude existența prejudiciului și nu constituie în sine un motiv pentru neacordarea despăgubirilor.

Destinația pe care o va da reclamanta sumelor primite sunt simple speculații ale apelantei, și nu interesează în analiza acordării acestor sume, deoarece singurele criterii ce sunt analizate de instanță în acordarea daunelor morale sunt acelea ce pot duce la repararea prejudiciului.

Reclamanta nu solicită despăgubiri de la propriul său fiu, ci de la societatea de asigurări, iar existența relației de rudenie între autorul accidentului și persoana prejudiciată nu este un impediment în funcționarea contractului de asigurare.

Apelanta arată că în societatea de astăzi, cetățeanul, actor al solidarității sociale, devine animat de o filozofie a indemnizației, comportându-se cu ușurință ca victimă altuia, căutând în riscurile și nedreptățile vieții o sursă de finanțare și retribuție. Revine astfel, în sarcina judecătorului să caute în dosar repere obiective, și debarasat de aceasta filosofie amintită anterior, a „omului modern” și a indemnizației cu orice preț, trebuie să aprecieze dacă se impun acordarea daunelor morale și în caz afirmativ care este cuantumul acestor daune morale. Or, în acest demers de stabilire dacă intimata- reclamantă este îndreptățită la primirea daunelor morale, consideră că este lipsit de relevanță faptul că apelanta a propus achitarea daunelor materiale, întrucât există o diferență netă între aceste categorii de daune. Astfel, daunele materiale fiind o consecință directă a evenimentului rutier, apelanta ar fi achitat aceste despăgubiri persoanei care prezintă documentele justificative indicate de normele în vigoare, însă în privința daunelor morale, având în vedere legătura de rudenie între intimata-reclamantă și intimatul-intervenient forțat, consideră că intimata reclamanta nu este în măsură să primească daune morale .

Nici acest motiv de apel nu este fondat deoarece prima de asigurare, ca și cost al încheierii contractului de asigurare, stă la baza însăși contractului de asigurare, în temeiul cărui contract apelanta a încasat sumele ce se constituie în prime de asigurare pentru eventualul risc asigurat.

Or dacă la încasarea sumelor ce se constituie în prime de asigurare o atare posibilitate de plată indemnizație este acceptată de către apelantă, atunci și la producerea riscului asigurat, care este cauza încheierii contractului de asigurare, această consecință a plății primei de asigurare și a indemnizației trebuie să fie acceptată, iar indemnizația trebuie acordată nu cu orice preț, ci ca urmare a producerii riscului asigurat.

Cât privește repere le obiective în acordarea daunelor morale și cuantumul acestor daune morale , Curtea reține, ca și instanța de fond, că nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate .

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, și o mare doză de apreciere și aproximare, fapt explicabil în raport de natura nepatrimonială a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Mai trebuie arătat că daunele morale nu au fost acordate doar în baza propu nerii apelantei de achitare a daunelor materiale ci și în baza constatării proprii a instanței a existenței prejudiciului moral.

Apelanta mai arată că daunele morale constituie consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu un conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale și se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. În legătură cu natura daunelor morale, așa cum se desprinde din literatura juridică și din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea d e orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.

Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Acest motiv de apel conține mai mult aprecieri generale și a primit răspuns mai sus, deoarece nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate . În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, și o mare doză de apreciere și aproximare, fapt explicabil în raport de natura nepatrimonială a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc .

În condițiile în care criteriile de determinare a întinderii prejudiciului moral și a cuantumului daunelor morale nu sunt prevăzute legal, rămânând la latitudinea instanței să identifice modalitatea adecvată de alinare a suferințelor psihice cauzate de pierderea definitivă unei persoane dragi, cu respectarea principiului echității și cu asigurarea unui caracter rezonabil al daunelor morale acordate.

Din perspectivă jurisprudențială, apelanta consideră că trebuie reținut că atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislația națională, ci au avut în vedere și o judecată în echitate prin raportare și la consecințele negative suferite de reclamanți, ca victime a evenimentului rutier asigurat. Toate aceste aspecte, circumstanțiate situației particulare deduse judecății, trebuie expuse în raționamentul logico-juridic al soluției pronunțate în ce privește determinarea despăgubirilor, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciului suferit de reclamanți. În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care pierderile suferite se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiu) proporționalității daunei cu despăgubirea acordată. Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuia să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de terța persoană păgubită, determinate de gravitatea prejudiciului suferit în contextul situației sale concrete, deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Pentru a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzată în prejudiciul suferit șt consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite.

Nici acest motiv de apel nu este fondat, pe lângă aspectele prea general tratate, deoarece instanța de fond a expus raționamentul său atunci când a constatat existența prejudiciului moral și a stabilit cuantumul daunelor pentru repararea acestuia, și a avut în vedere toate criteriile expuse de apelantă.

Repararea prejudiciului moral se poate face prin acordarea de despăgubiri, aceasta fiind o modalitate de reparare măcar parțială a unui prejudiciu moral, care nu poate fi reparat tot în acel fel, anume moral, sau cu privire la suferințele psihice care sunt ireversibile și greu de cuantificat într-o sumă de bani.

Acordarea sumei de 100.000 lei în favoarea reclamantei are un caracter rezonabil, cu mențiunea că în mod evident nu poate compensa pierderea nepotului , suma fiind totuși suficientă în măsura posibilă a aprecierii și aproximării, iar acest cuantum nu se poate aprecia că ar duce la o îmbogățire fără justă cauză.

Din acest motiv, al caracterului rezonabil și echitabil al sumelor acordate cu titlul de daune morale, Curtea consideră că nu se impune nici reducerea cuantumului respectivelor sume.

În temeiul prevederilor art. 480 Cod procedură civilă cât și al art. 466 și urm. Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de Generali România Asigurare Reasigurare S.A. împotriva sentinței civile nr. 460 din 17.10.2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr…., pe care o menține.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina