fbpx

Curtea Constituțională Federală a Germaniei protejează autonomia și independența individuală a persoanelor cu dizabilități

Dreptul constitutional de a nu fi dezavantajat din cauza unui handicap cântărește mai mult decât interesele medicilor de a preveni posibile infecții.

Următorul rezumat a fost pregătit de Curtea Constituțională Federală și a fost trimis spre publicare în baza de date CODICES menținută de Comisia de la Veneția. Rezumatele publicate de Comisia de la Veneția rezumă starea de fapt a cauzei și considerațiile juridice cheie ale deciziei.

ABSTRACT

Camera a doua a Senatului II

Ordin din 30 ianuarie 2020

2 BvR 1005/18

Note de bază (neoficiale):

  1. La interpretarea dispozițiilor relevante ale Legii generale privind egalitatea de tratament, trebuie să se țină seama de domeniul de aplicare al dreptului la egalitate și de faptul că acesta pătrunde în dreptul privat. Curtea Regională Superioară nu a făcut acest lucru la nivelul necesar, deoarece nu a constatat că interdicția aparent neutră de a intra cu câini într-o clinică o plasează pe reclamantă cel puțin într-un dezavantaj indirect.
  2. Curtea regională superioară a omis să ia în considerare faptul că interzicerea dezavantajării urmărește să permită persoanelor cu dizabilități să ducă o viață autonomă și autodeterminată. Tolerarea trecerii prin clinică cu un câine ghid, deși afectează în mod negativ interesele economice ale medicilor, o face într-o mică măsură. Însă, interzicerea accesului, o pune pe solicitantă într-un dezavantaj semnificativ, întrucât îi este imposibil să acceadă la sediul fizioterapeutului în mod independent și fără ajutor extern, ceea ce ar fi posibil pentru persoanele fără dizabilități.

Rezumat:

I.      Solicitanta a primit tratament de la un kinetoterapeut al cărui spațiu putea fi accesat prin intermediul unor scări confecționate din grilaje de oțel. Alternativ, accesul la nivelul unde se afla cabinetul kinetoterapeutului era asigurat și prin trecerea prin sediul unei clinici ortopedice. Ambele moduri de acces au fost semnalizate. Reclamanta trecuse prin clinică, cu câinele său ghid, în mai multe rânduri. De două ori, medicii clinicii i-au refuzat accesul în incintă împreună cu câinele său ghid și i-au cerut în schimb, să folosească scările metalice.

Reclamanta a introdus o cerere în fața Curții Regionale prin care a solicitat ca să fie obligată clinica ortopedică să-i tolereze accesul și trecerea prin clinică, împreună cu câinele său ghid. În susținerea cererii, reclamanta a menționat că datorită faptului că anterior câinele său își prinsese ghearele în grilajul scărilor metalice, folosirea ca alternativă a scărilor era exclusă, câinelui fiindu-i teamă să folosească scările. Cererea reclamantei a fost respinsă, iar Curtea Regională Superioară a respins ulterior recursul, ca nefondat și neîntemeiat.

II.    Curtea Constituțională Federală a admis plângerea constituțională constatând că este în mod evident întemeiată și a retrimis cauza Curții regionale superioare pentru o nouă judecată. Interdicția de a trece prin clinică este disproporționată, iar dezavantajul cauzat de aceasta este neconstituțional. Deciziile atacate încalcă dreptul reclamantei prevăzut în a doua teză a articolului 3.3 din Legea fundamentală.

În conformitate cu a doua teză a articolului 3.3 din Legea fundamentală, nicio persoană nu poate fi defavorizată din cauza dizabilității; dezavantajarea persoanelor cu dizabilități este permisă numai din motive imperioase. În special, măsurile care afectează poziția persoanelor din cauza dizabilității lor constituie un astfel de dezavantaj nepermis. Aceasta include, de asemenea, dezavantajele în cazul în care excluderea persoanelor cu dizabilități de la oportunitățile de participare și dezvoltare personală nu este intenționată și, în schimb, este o consecință incidentă a unei măsuri.

Interzicerea dezavantajării este un drept fundamental și o decizie obiectivă asupra valorilor în același timp. Împreună cu anumite libertăți, aceasta dă naștere responsabilității speciale a statului pentru persoanele cu dizabilități. În conformitate cu intenția legiuitorului constituțional, interzicerea dezavantajării persoanelor cu dizabilități face parte din ordinea obiectivă a valorilor constituționale și astfel influențează interpretarea dreptului privat. Dreptul la mobilitate personală prevăzut la articolul 20 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (denumită în continuare „Convenția”) trebuie, de asemenea, luat în considerare la interpretarea dispozițiilor de drept privat. Conform Convenției, statele trebuie să introducă măsuri eficiente pentru a asigura mobilitatea personală în mare măsură independentă a persoanelor cu dizabilități, de exemplu prin facilitarea accesului la animalele de serviciu.

Este incert dacă solicitanta a fost plasată într-un dezavantaj direct motivat de împrejurarea că există o legătură strânsă între o persoană nevăzătoare și câinele său călăuzitor. În orice caz, reclamanta a fost plasată într-un dezavantaj indirect.

Există un dezavantaj indirect, atunci când, reguli aparent neutre ar putea pune o persoană într-un anumit dezavantaj, în comparație cu alte personae, din cauza dizabilității sale, fără ca acel dezavantaj să fie justificat de motive obiective. Interdicția aparent neutră de a lua câini în clinică, o plasează pe solicitantă într-un dezavantaj deosebit din cauza deficienței sale de vedere. O împiedică să treacă independent prin incintă, fapt care nu pune nicio problemă persoanelor cu vedere.

Curtea Regională Superioară a constatat că reclamanta însăși nu a fost împiedicată să treacă prin clinică, ci doar a perceput că este împiedicată prin aceea că i s-a impus  interdicția de a-și lua câinele însoțitor cu ea. Curtea Regională Superioară nu a comparat reclamanta cu o persoană fără dizabilități, ci s-a așteptat ca aceasta să apeleze la asistență și să se bazeze astfel pe ceilalți. Procedând astfel, a ignorat faptul că, fără câinele ei ghid, solicitanta ar trebui să se încredințeze unui străin și, împotriva dorințelor sale, ar trebui să fie atinsă și ghidată sau împinsă într-un scaun cu rotile. Acest lucru este echivalent cu a fi patronat, deoarece împune o predare a controlului asupra spațiului său personal.

Luând în considerare a doua teză a articolului 3.3 din Legea fundamentală, dezavantajul nu este justificat în mod obiectiv de un scop legitim. Curtea Regională Superioară consideră că dezavantajul se bazează pe motive obiective, deoarece medicii au invocat „motive de igienă”. Cu toate acestea, nu face distincție între interdicția generală de a lua animale în clinică și aplicarea interdicției pentru reclamantă și câinele său ghid. De asemenea, ignoră faptul că solicitanta a trebuit să treacă doar printr-o zonă de așteptare în care oamenii pot intra folosind un scaun cu rotile sau purtând haine sau încălțăminte purtate de obicei în exterior. Astfel, este puțin probabil ca un câine care trece ocazional prin zona de așteptare să afecteze negativ igiena într-o măsură semnificativă. Având în vedere că solicitanta se bazează pe câinele său ghid și că alți pacienți pot percepe cu ușurință acest lucru, nu se poate înțelege cum acțiunile sale ar determina alți pacienți să suspecteze o lipsă de igienă.

Interdicția de a traversa clinica însoțită de câinele ghid nu este necesară pentru a preveni un risc neglijabil de infecție. Atunci când se examinează caracterul adecvat al interdicției, libertatea medicilor de a exercita o profesie și libertatea generală de acțiune trebuie puse în balanță cu dreptul reclamantei, de a nu fi dezavantajată din cauza handicapului său, protejat de a doua frază a articolului 3.3 din Legea fundamentală.

Interzicerea dezavantajării este incompatibilă cu excluderea persoanelor cu dizabilități, de la activități care nu prezintă nicio problemă persoanelor fără dizabilități, dacă nu există motive imperioase pentru o astfel de excludere. Această interpretare se bazează pe scopul de a proteja autonomia și independența individuală a persoanelor cu dizabilități, precum și de a asigura participarea deplină și efectivă și incluziunea lor în societate, care este exprimată în articolele 1, 3.a și 3.c din Convenție.

Obligarea solicitantei de a-și lăsa câinele însoțitor în afara clinicii și de a deveni dependentă de străini este incompatibilă cu acest scop și noțiunea de bază a ființelor umane autodeterminate. Prin urmare, dreptul reclamantei enunțat în a doua teză a articolului 3.3 din Legea fundamentală are o pondere mai mare decât interesele medicilor.

Traducerea este realizată de către redacție, varianta în limba engleză afișată pe site-ul Curții Constituționale Federale o găsiți atașat.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina