Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Curtea Constituțională explică de ce nu trebuie să fie presemnalizate radarele

Curtea Constituțională explică de ce nu trebuie să fie presemnalizate radarele

Curtea Constituțională a României a explicat de ce nu trebuie să fie presemnalizate radarele în motivarea deciziei nr.684 din 6 noiembrie 2018, prin care a fost declarată neconstituțională modificarea adusă de parlamentari Codului Rutier privind presemnalizarea radarelor cu panouri pe șosele. ”Soluția legislativă (…) este de natură să creeze o stare de pericol pentru ordinea și siguranța publică”, precizează judecătorii constituționali.

Președintele României este cel care a atacat la Curtea Constituțională modificarea Codului Rutier. Vă prezentăm mai jos partea din motivare referitoare la montarea de panouri de presemnalizare a radarelor din autospeciale, fixe sau de tip pistol:

”Curtea constată că este întemeiată critica autorului obiecției de neconstituționalitate, potrivit căreia soluția legislativă privind obligativitatea presemnalizării prezenței, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere și a dispozitivelor radar tip pistol – care limitează activitățile poliției rutiere de aplicare a normelor legale privind viteza maximă admisă (pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus) la acțiuni presemnalizate – aduce atingere prevederilor constituționale ale art.1 alin.(5) – privind respectarea obligatorie a legilor și securitatea raporturilor juridice – și afectează protejarea dreptului la viață și la integritatea fizică și psihică, consacrat de dispozițiile art.22 alin.(1) din Constituție. În acest sens, Curtea apreciază că soluția legislativă criticată face ca aplicarea legislației rutiere – sub aspectul respectării limitelor vitezei de circulație pe drumurile publice -, pe de o parte, să se îndepărteze de la scopul ei, care vizează siguranţa traficului rutier și, în mod special, ocrotirea vieţii și a integrităţii corporale a persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, iar, pe de altă parte, să fie lipsită, în mare măsură, de componenta sancțiunii.

Curtea are în vedere faptul că presemnalizarea obligatorie a prezenței, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere, precum și a dispozitivelor radar tip pistol este de natură să ducă la o practică de respectare a dispozițiilor legale privind limitele de viteză numai în zonele presemnalizate ca atare. În afara acestor zone presemnalizate, organele abilitate ale statului sunt însă, în mare măsură, lipsite de posibilitatea de a proteja interesul general cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice, exercitarea prerogativelor privind constatarea și sancționarea încălcării normelor legale referitoare la limitele de viteză fiind mult limitată de impunerea unei totale vizibilități a activităților poliției rutiere de supraveghere a traficului rutier. Astfel, pe segmentele de drum public pe care nu sunt postate panouri de atenționare referitoare la prezența dispozitivelor radar menționate anterior, participanții la trafic pot depăși viteza legală, fără a se expune unui risc semnificativ ca respectivele contravenții să fie constatate cu ajutorul dispozitivelor destinate a fi utilizate în regim de deplasare a autovehiculelor pe care sunt instalate, în condițiile în care autovehiculele de patrulare, potrivit legii criticate, trebuie să prezinte înscrisurile și însemnele distinctive ale poliției rutiere.

Soluția legislativă mai sus menționată nu este aptă, în opinia Curții, să conducă la creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei rutiere, întrucât nu asigură conformarea conducătorilor de autovehicule la regimul legal de viteză prevăzut pentru întreg sectorul de drum respectiv. Dimpotrivă, obligativitatea atenționării conducătorilor de autovehicule cu privire la acțiunile poliției rutiere de supraveghere și de control privind respectarea dispozițiilor legale referitoare la limitele de viteză pe drumurile publice este de natură să ducă la creșterea agresivităţii rutiere pe segmentele de drum public pe care nu sunt postate panouri de atenționare cu privire la prezența dispozitivelor destinate măsurării vitezei precizate anterior, iar nu la diminuarea și stoparea acestei agresivități. Or, potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, dispozițiile acesteia au ca scop tocmai „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”. Totodată, dispozițiile art.2 din același act normativ stabilesc că „îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora”. Curtea reține, astfel, că scopul declarat al legislației rutiere privește întreaga rețea de drumuri publice din România, și nu doar acele segmente de drum public pe care s-ar instala respectivele panouri de presemnalizare, iar aducerea la îndeplinire a acestui scop este dată în competența organelor poliției rutiere.

Astfel, soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art.109 alin.(6)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, în forma modificată prin legea criticată, – privind presemnalizarea obligatorie a prezenței, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere, precum și a dispozitivelor radar tip pistol – se îndepărtează de la scopul reglementării în materia circulației pe drumurile publice, care vizează siguranţa traficului rutier, aspectul cel mai important constând, în mod evident, în ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Totodată, această soluție legislativă lipsește aplicarea legislației rutiere – sub aspectul asigurării respectării limitelor legale de viteză – de componenta coercitivă raportat la cea mai mare parte a rețelei de drumuri publice.

Pentru motivele mai sus arătate, Curtea constată că dispozițiile art.109 alin.(6)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, în forma modificată prin legea dedusă controlului de constituționalitate, aduc atingere și prevederilor constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii și a siguranței publice și la garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Ținând cont de scopul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 [art.1 alin.(2)], Curtea reține că soluția legislativă criticată, care limitează posibilitățile poliției rutiere de a supraveghea și de a impune respectarea de către participanții la trafic a dispozițiilor legale cu privire la limitele de viteză, este de natură să creeze o stare de pericol pentru ordinea și siguranța publică – sub aspectul siguranței circulației pe drumurile publice. Or, prevederile art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cărora „România este stat de drept […], în care drepturile și libertățile cetățenilor […] reprezintă valori supreme […] și sunt garantate”, impun legiuitorului obligația de a lua măsuri în vederea apărării ordinii și a siguranței publice – sub aspectul siguranței circulației pe drumurile publice -, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul reducerii fenomenului contravențional, inclusiv în ceea ce privește depășirea limitelor vitezei legale, cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen. Principiile statului de drept și regimului nostru constituțional presupun interpretarea sistematică a drepturilor cetăţenilor, ceea ce implică și obligația statului de a asigura ordinea și siguranța publică, inclusiv siguranța rutieră. Prevederile art.1 alin.(3) din Constituție impun, așadar, ca poliția rutieră să își îmbunătățească capacitatea de supraveghere și de control cu privire la traficul rutier, prin dezvoltarea sistemelor de constatare a contravențiilor referitoare la depăşirea vitezei maxime admise.

Curtea reține că, atunci când stabilește regulile referitoare la constatarea contravențiilor cu privire la faptele care încalcă dispozițiile legale privind limitele de viteză, legiuitorul trebuie să asigure un just echilibru între interesul individual al conducătorilor de autovehicule și interesul general al societății de a preveni atingerile ce pot fi aduse siguranței rutiere și de a-i identifica și trage la răspundere pe autorii contravențiilor, echilibru care este absolut necesar în scopul apărării valorilor constituționale. Apărarea prin mijloace de drept contravențional a valorilor constituţionale ţine de competenţa Parlamentului, dar intră în atribuţiile Curţii Constituţionale verificarea modului în care o soluție legislativă se răsfrânge asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetățenilor, în vederea respectării unui just echilibru în raport cu valoarea socială ocrotită.

Pe de altă parte, Curtea remarcă faptul că, la nivel european, în activitatea de aplicare a legislației rutiere, autoritățile folosesc – așa cum se arată în punctul de vedere al Guvernului transmis Senatului sub nr.11862/24.11.2017, cu privire la propunerea legislativă pentru modificarea art.109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 – atât mijloace tehnice montate pe autovehicule neinscripționate, cât și mijloace tehnice disimulate.

Totodată, Curtea observă, în alte state europene, reglementarea unei multitudini de dispozitive pentru controlul respectării regimului legal de viteză (inclusiv mijloace tehnice automate). Astfel, în Franța, radarele de viteză amplasate pe vehiculul poliției și radarele mobile nu sunt presemnalizate, ceea ce înseamnă că pentru dispozitivele de măsurare a vitezei destinate a fi utilizate în regim staţionar şi/sau în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare al poliției rutiere nu există obligativitatea presemnalizării. De asemenea, nici radarele atașate la semafor și nici radarele la trecere de nivel nu sunt presemnalizate. În schimb, radarele de viteză medie – ce calculează viteza medie între două puncte, pe o secțiune de drum care poate ajunge până la câțiva kilometri – sunt presemnalizate prin panouri de avertizare.

În aceeași ordine de idei, Curtea reține că există și state membre ale Uniunii Europene în care obligativitatea presemnalizării dispozitivelor destinate măsurării vitezei a fost eliminată, așa cum s-a întâmplat în Bulgaria, prin modificarea, în 2017, a legii traficului rutier.

Prin urmare, Curtea constată că prevederile art.1 alin.(3) și (5) și ale art.22 alin.(1) din Constituție sunt încălcate prin dispozițiile articolului unic [cu referire la art.109 alin.(6)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002] din Legea pentru modificarea art.109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care consacră soluția legislativă privind presemnalizarea obligatorie a prezenței, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere, precum și a dispozitivelor radar tip pistol – prin panouri de atenţionare, ce se asigură şi se montează de către administratorul drumului public, la solicitarea poliţiei rutiere -, sub sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi a sancţionării poliţistului, în condiţiile art.55 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina