O femeie originară din Cluj, care lucrează în Italia de mai mulți ani, a fost păcălită de avocatul angajat pentru a-i recupera banii dați pe un apartament care nu s-a mai construit. Avocatul îi spunea la telefon că procesul e pe rol, în timp ce acesta căzuse la înțelegere cu debitorii și primise banii în calitate de așa zis mandatar al clientei sale. Avocatul a recunoscut starea de fapt reţinută în sarcina sa, însă nu este de acord cu încadrarea juridică a faptei.

Clujust.ro vă prezintă în ce a constat fapta avocatului Cosmin Filip (foto) din Baroul Cluj, declarat vinovat de o instanță a Curții de Apel Cluj pentru înșelăciune, care a amânat însă aplicarea pedepsei pe o perioadă de doi ani. Amânarea aplicării pedepsei a fost instituită prin Noul cod penal.

Extras din rechizitoriu (anonimizat)

”În data de 19.03.2009 a fost încheiat între C. Nicolae şi F. Liviu. pe de o parte, în calitate de promitenţi vânzători şi C.Carmen Berta, în calitate de promitent cumpărător, pe de altă parte, antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect un apartament situat într-un imobil care urma să fie construit de către promitenţii cumpărători în Cluj-Napoca, termenul de finalizare fiind stabilit pentru luna septembrie 2009. Preţul de vânzare a fost stabilit la 70.000 euro, sumă din care C.C.B. a achitat la data semnării antecontractului suma de 20.000 euro, în data de 4 mai 2009 a mai achitat 30.000 euro, urmând ca diferenţa de 20.000 euro să o plătească la momentul semnării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.

Întrucât apartamentul nu a fost finalizat până la termenul stabilit în antecontract, persoana vătămată C.C.B. a hotărât să acţioneze în vederea rezoluţionării antecontractului şi recuperării sumei de bani plătite drept avans, astfel că a luat legătura cu inculpatul Filip Cosmin Ioan – avocat în cadrul Baroului Cluj, cu care a semnat două contracte de asistenţă juridică. Primul contract a fost semnat în data de 25.01.2010 şi a avut ca obiect redactarea unei notificări către debitorii C.N. şi F.L. pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale, iar cel de al doilea contract, încheiat la data de 19.02.2010, a avut ca obiect redactarea acţiunii prin care se solicita rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare şi restituirea sumei de bani achitate cu titlu de avans.

Inculpatul a redactat şi a depus la Judecătoria Cluj-Napoca acţiunea civilă convenită, care a fost înregistrată cu nr. 7529/211/2010. În contractele de asistenţă juridică nu a fost inserată nicio clauză prin care persoana vătămată C.C.B. să-l fi împuternicit pe avocatul F.C.I. ca, în situaţia în care instanţa i-ar fi dat câştig de cauză, avocatul să încaseze de la debitori sumele de bani, în numele clientei sale. De asemenea, avocatul nu a fost mandatat să încheie vreo tranzacţie sau înţelegere cu debitorii C.N. şi F.L.. Nu au existat nici acorduri verbale între persoana vătămată C. şi inculpatul F. în sensul celor menţionate anterior.

Astfel, fără acordul persoanei vătămate C.C.B., inculpatul F.C.I. şi-a atribuit calitatea mincinoasă de mandatar al acesteia, împuternicit să încaseze sume de bani în numele clientei sale şi a încheiat, în data de 10.03.2011, cu debitorii C.N. şi F.L. o înţelegere sub forma unui proces-verbal, prin care cei din urmă s-au arătat de acord cu admiterea acţiunii în rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare şi sau obligat să plătească persoanei vătămate C.C.B. următoarele sume: 50.000 euro (avansul din preţul de vânzare-cumpărare), 2.500 euro (dobânda), 7.046 lei (restituirea taxei judiciare de timbru) şi 1.971 euro (cheltuieli de judecată). La data încheierii acordului, C.N. şi F.L. au achitat inculpatului sumele de 5.000 euro, 7.046 lei şi 1.971 euro, urmând ca diferenţa de 45.000 euro + 2.500 euro să fie achitaţi până la data de 01.08.2011.

Procesul-verbal încheiat la data de 10.03.2011 a fost depus la dosarul nr. 7529/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţa a luat act de înţelegerea părţilor şi, prin sentinţa civilă nr. 4000/2011 din 14.03.2011, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta C.C.B., a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzarecumpărare încheiat la data de 19.03.2010 şi obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 50.000 euro, la plata dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Până la data de 18.09.2012, în mai multe tranşe, fiind induse în eroare de către inculpatul F.C.I., care şi-a atribuit calitatea mincinoasă de mandatar împuternicit să încaseze în numele clientei sale sumele de bani, persoanele vătămate C.N. şi F.L. au achitat inculpatului toate sumele de bani, conform acordului din data de 10.03.2011, aşa cum reiese din procesele-verbale încheiate în perioada 16 decembrie 2011 – 18 septembrie 2012.

Inculpatul nu a informat-o pe clienta sa C.C.B. nici cu privire la încheierea acordului cu debitorii şi nici cu privire la sentinţa civilă nr. 4000/2011. Dimpotrivă, în perioada martie 2011 – aprilie 2014, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, a indus-o în eroare pe C.C.B., domiciliată în ….Italia, căreia, contrar realităţii, i-a comunicat în mod repetat, în cursul convorbirilor telefonice lunare, că dosarul nu fusese soluţionat şi banii nu fuseseră recuperaţi.

Bănuind că ceva nu este în regulă, persoana vătămată C.C.B. a sosit în România în luna aprilie 2014 şi în data de 02.04.2014 s-a prezentat inopinat la biroul inculpatului F.C.I.. Luat prin surprindere, inculpatul s-a văzut nevoit să-i comunice clientei sale că recuperase întreaga sumă de bani şi o folosise în interes personal, prezentându-i persoanei vătămate sentinţa Judecătoriei Cluj-Napoca. Cu acea ocazie, inculpatul F. C. a avut iniţiativa de a întocmi un angajament de plată, prin care s-a obligat să-i restituie întreaga sumă persoanei vătămate C., într-un termen rezonabil, nu mai târziu de 31.05.2014, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Aflând despre sentinţa civilă nr. 4000/2011, persoana vătămată C.C.B. a procedat de îndată la punerea în executare a acesteia, astfel că persoanele vătămate C.N. şi F.L. s-a văzut puse în situaţia de a fi executate silit pentru aceleaşi sume de bani pentru care efectuaseră plata benevol.

Persoanele vătămate C.C.B., C.N. şi F.L. au expus starea de fapt aşa cum a fost reţinută anterior.

C.C.B., care locuieşte în Italia de mai mulţi ani, a declarat că a ţinut legătura telefonic cu avocatul ei F.C.I., vorbea cu el lunar şi de fiecare dată avocatul îi transmitea că procesul este pe rol, că nu exista încă o hotărâre judecătorească; acelaşi lucru i l-a comunicat inculpatul şi atunci când persoana vătămată C. a venit în vizită în România (în primăvara anului 2011 şi în luna martie 2012). Începând cu luna decembrie 2013 inculpatul nu i-a mai răspuns la telefon, persoana vătămată C. s-a îngrijorat în privinţa banilor ei, astfel că la sfârşitul lunii martie 2014 a sosit în România, ocazie cu care a aflat ce se întâmplase.

C.N. a declarat că la data semnării înţelegerii cu inculpatul F.C.I. în privinţa restituirii banilor (10.03.2011), l-a întrebat pe inculpat în ce calitate urma să primească sumele de bani, acesta i-a arătat un contract de asistenţă juridică pretins a fi fost încheiat cu clienta sa, iar într-una dintre clauze se menţiona că avocatul are dreptul să încaseze bani în numele clientei.

C.N. a solicitat cu acea ocazie ca inculpatul să-i înmâneze o copie a contractului de asistenţă juridică, dar a fost refuzat pe motivul confidenţialităţii. Fiindu-i prezentate cele două contracte de asistenţă juridică încheiate între F.C.I. şi C.C.B., C.N. a declarat că în niciunul dintre cele două contracte nu se regăseşte clauza pe care a citit-o atunci când avocatul i-a prezentat contractul, în data de 10.03.2011. Tot atunci, C.N. a solicitat ca inculpatul să-i indice un număr de cont în care să vireze banii datoraţi creditoarei C., dar inculpatul i-a spus că îi va da chitanţă pentru fiecare sumă de bani şi că nu e necesar să vireze banii în nici un cont.

F.L. a precizat că el a fost cel care i-a predat inculpatului Filip sumele de bani, inculpatul formându-i convingerea, atât lui, cât şi lui C.N., că fusese mandatat să încaseze bani în numele clientei sale.

Iniţial, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere (f. 18-19), dar ulterior, cu toate că nu a dorit să dea o declaraţie detaliată, a recunoscut învinuirea care i se aduce, din perspectiva stării de fapt reţinute, considerând însă ca fiind corectă încadrarea juridică de abuz de încredere şi nu cea de înşelăciune.

Având în vedere cele prezentate mai sus, concluzionăm că inculpatul F.C.I., în scopul obţinerii pentru sine a unui folos patrimonial injust, s-a interpus în mod fraudulos în relaţia dintre creditoarea C.C.B. şi debitorii C.N. şi F.L., i-a indus pe toţi în eroare şi a obţinut sumele de 54.471 lei şi 7.046 lei, pe care şi le-a însuşit şi le-a folosit în interes personal.

(….)

Inculpatul are vârsta de 36 de ani şi este avocat în cadrul Baroului Cluj (în prezent este suspendat). Inculpatul recunoaşte starea de fapt reţinută în sarcina sa, însă nu e de acord cu încadrarea juridică a faptei.

Cu ocazia audierii sale, faţă de asumarea faptei imputate, inculpatul a solicitat încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Încheierea unui astfel de acord presupune însă, conform art. 479 C.p.p., acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, or inculpatul nu s-a arătat de acord cu reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de înşelăciune. În plus, inculpatul nu are posibilitatea financiară de a acoperi prejudiciul cauzat persoanelor vătămate.”

Comments

comentarii