Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Cum a câștigat o mare companie din Cluj valoarea a zece tichete Rabla fără să ducă mașinile vechi la casat

Cum a câștigat o mare companie din Cluj valoarea a zece tichete Rabla fără să ducă mașinile vechi la casat

Greșeala unor funcționari a costat Statul 65.000 de lei, plătiți unei mari companii din Cluj, care s-a judecat cu Administrația Fondului pentru Mediu după ce aceasta i-a respins dintr-un motiv birocratic dosarul cu 10 mașini pentru programul Rabla de anul trecut. Societatea nu a mai predat mașinile, dar a câștigat valoarea primelor de casare.

Compania Electrogrup SA a depus anul trecut dosar pentru programul Rabla, însă cererea i-a fost respinsă pe motiv că nu este semnată de reprezentantul legal al societății. Funcționarii de la Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) au considerat că reprezentantul este Teofil Mureșan, iar cererea era semnată de un împuternicit al directorului general, Alin Moldovan. După cum veți vedea mai jos, Curtea de Apel Cluj a dat dreptate companiei în sensul că la acel moment era reprezentată de directorul Moldovan și, pentru că era depășit termenul limită pentru depunerea cererii de decontare, a dispus plata de daune materiale de 65.000 de lei de către AFM, adică valoarea a zece tichete rabla.

CURTEA DE APEL CLUJ – SECȚIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 137/2017

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:

Reclamanta a depus la data de 03.08.2016 la instituția pârâtă dosarul de acceptare în Programul de stimulare a înnoirii Parcului Auto Național pentru anul 2016, pentru un număr de 10 autovehicule.

Cererea de finanțare, având nr. 637/RJ/03.08.2016, a fost respinsă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu, publicată în data de 20.10.2016 pe site-ul autorității, reținându-se că cererea de finanțare nu este semnată de reprezentantul legal sau împuternicitul acestuia și  că nu s-a depus certificatul de cazier judiciar al reprezentantului legal. Pârâta a reținut că, potrivit certificatului constatator prezentat, domnul Mureșan Teofil Ovidiu, având calitatea de administrator și președinte al Consiliului de administrație, este reprezentantul legal al solicitantului. Având în vedere datele menționate în certificatul constatator, s-a reținut că mandatul de reprezentare în cadrul programului dat prin împuternicirea notarială, nu a fost emis de reprezentantul legal al societății.

Contestația reclamantei împotriva deciziei de respingere a cererii de finanțare a fost, de asemenea, respinsă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu, publicată pe site-ul autorității la data de 11.11.2016, reținându-se că potrivit Legii nr. 31/1990 reprezentantul legal al societății este președintele consiliului de administrație.

Reclamanta contestată prin acțiunea ce face obiectul dosarului de față soluția dată cererii de finanțare, susținând în esență nelegalitatea actelor administrativ contestate pentru lipsa motivării în fapt și în drept a acestora, precum și refuzul nejustificat de soluționarea cererii având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1, art. 143 alin. 4, art. 143 ind. 1 alin. 1 și art. 143 ind. 2 alin. 4 teza I din Legea nr. 31/1990 societatea este reprezentată legal de directorul general al acesteia, domnul Moldovan Alin Daniel care l-a împuternicit pe domnul M.C să întreprindă toate demersurile necesare în vederea acceptării dosarului.

Curtea, analizând cererea de finanțare depusă la dosar la f. 122, procura specială aflată la dosar la f. 125, certificatul constatator emis de O.N.R.C. din data de 28.07.2016 aflat la f. 158 din dosar și certificatul de cazier judiciar de la f. 164, constată că reclamanta a depus cererea de finanțare prin domnul M.C., în calitate de împuternicit al reprezentantului legal al societății, domnul Moldovan Alin Daniel, având calitatea de director general, conform procurii autentificate sub nr. 1448/14.07.2016. Reclamanta a depus și certificatul de cazier judiciar al domnului Moldovan Alin Daniel, emis la data de 26.07.2016.

În drept, Curtea reține că potrivit art. 137 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, forma în vigoare la data depunerii cererii de finanțare, „(1) Societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație.   (2) Societățile pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare sunt administrate de cel puțin 3 administratori.”

Potrivit art. 142 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 „(1) Consiliul de administrație este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor.    (2) Consiliul de administrație are următoarele competențe de bază, care nu pot fi delegate directorilor:    a) stabilirea direcțiilor principale de activitate și de dezvoltare ale societății;    b) stabilirea politicilor contabile și a sistemului de control financiar, precum și aprobarea planificării financiare;  c) numirea și revocarea directorilor și stabilirea remunerației lor;    d) supravegherea activității directorilor;     e) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acționarilor și implementarea hotărârilor acesteia;     f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței societății, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.”

Potrivit art. 143 alin. 1, 4 și 5 din Legea nr. 31/1990  „(1) Consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general.   (4) În cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare financiară, delegarea conducerii societății în conformitate cu alin. (1) este obligatorie.    (5) În înțelesul prezentei legi, director al societății pe acțiuni este numai acea persoană căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, în conformitate cu alin. (1). Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni.”

Potrivit art. 143 ind. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 „ (1) Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor.   (2) Modul de organizare a activității directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administrație.”

Potrivit art. 143 ind. 2 alin. 1, 4 și 5 din Legea nr. 31/1990 „(1) Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său.   (4) În cazul în care consiliul de administrație deleagă directorilor atribuțiile de conducere a societății în conformitate cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparține directorului general. Dispozițiile alin. (2)-(4) se aplică directorilor în mod corespunzător. Consiliul de administrație păstrează însă atribuția de reprezentare a societății în raporturile cu directorii.   (5) Consiliul de administrație înregistrează la registrul comerțului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menționând dacă ele acționează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerțului specimene de semnătură.”

Analizând dispozițiile legale mai sus amintite, Curtea reține că reclamanta în mod corect s-a prevalat de dispozițiile art. 143 ind. 2 alin. 4 teza I din Legea nr. 31/1990, și constată, totodată, văzând certificatul constatator emis de O.R.C., depus la dosarul administrativ, că în Registrul Comerțului era făcută mențiunea că dl. Moldovan Alin Daniel avea calitatea de directorul general și administrator al societății. Ca atare, pârâta în mod nelegal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 143 ind. 2 alin.1 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora în lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv președintele consiliului de administrație reprezintă societatea în raporturile cu terții și în justiție, câtă vreme din cuprinsul certificatului constatator depus la dosarul administrativ rezultă că domnul Moldovan Alin Daniel era directorul general al societății reclamante, societate pe acțiuni, ca atare erau aplicabile dispozițiile art. 143 ind. 2 alin. 1 și 4 coroborat cu art. 143 alin. 1 și 5 din Legea nr. 31/1990, din care rezultă că directorul general al societății pe acțiuni exercită conducerea societății și, pe cale de consecință, are puterea de  a reprezenta societatea în raporturile cu terții și în justiție, putere prevăzută de art. 143 ind. 2 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 în competența consiliului de administrație, prin președinte. În aceste condiții, față de calitatea reclamantei, societate pe acțiuni, și mențiunea existentă în certificatul constatator  că unul dintre administratori este directorul general al societății, din dispozițiile coroborate ale art. 143 ind. 1 alin. 1 și 4 și art. 143 alin. 1 și 5 din aceeași lege, rezultă că doar această persoană are puterea de a reprezenta societatea.

Ca atare, Curtea apreciază că procura specială a fost în mod corect dată de directorul general al societății, în calitate de reprezentant legal al acesteia, și în mod similar, corect, certificatul de cazier judiciar a fost emis cu privire la directorul general al societății.

În aceste condiții, reținând că în mod nelegal a fost respinsă de către pârâtă cererea de finanțare depusă de către reclamantă, Curtea va admite capătul principal de cerere, dispunând anularea în parte a deciziilor prin care s-a respins cererea de finanțare și respectiv contestația reclamantei.

În ceea ce privește petitul accesoriu, Curtea reține că reclamanta a solicitat, în principal, repunerea în termenul legal pentru continuarea procedurii în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului Auto Național pentru anul 2016, petit care nu a fost motivat în fapt și în drept, iar în subsidiar s-a solicitat acordarea de daune materiale în cuantum de 65.000 lei, reprezentând contravaloarea primelor de casare la care ar fi fost îndreptățită în cazul acceptării dosarului.

Curtea reține că potrivit Grilei de evaluare a conformității documentelor și eligibilității proprietarului operator economic cu personalitate juridică aflată la fila 115 din dosar, reclamanta îndeplinea toate criteriile de eligibilitate pentru a fi acceptată în cadrul programului, cu excepția criteriilor pentru care s-a respins cererea de finanțare, soluție considerată de către instanță ca fiind nelegală, pentru considerentele deja expuse.

Văzând dispozițiile art. 12 alin. 9 și 10 și art. 13 din Ordinul nr. 954/2016, Curtea reține că următoarea etapă în cadrul programului, după validarea dosarelor, o constituie încheierea contractului de finanțare nerambursabilă în temeiul căruia Autoritatea asigură producătorului validat decontarea primelor de casare acordate beneficiarilor în cadrul programului.

Având în vedere că potrivit art.13 alin. 6 și art. 18 alin. 9 din același act normativ contractul de finanțare nerambursabilă este valabil până la data de 31.05.2017, iar data limită pentru depunerea ultimei cereri de decontare a fost 27.12.2016, Curtea va respinge petitul de repunere în termenul legal pentru continuarea procedurilor în cadrul programului, acesta fiind finalizat. În baza art. 8 alin. 1 teza a II-a și art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va obliga, însă, autoritatea pârâtă la repararea pagubei materiale cauzate reclamantei prin emiterea actelor administrative contestate, constând în contravaloarea a zece prime de casare pentru autovehiculele care au făcut obiectul cererii de finanțare, în valoare de 65.000 lei.

În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei, Curtea o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 400 lei,  reprezentând timbrajul aferent petitelor admise din cererea de chemare în judecată.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!