Instanța Judecătoriei Cluj-Napoca a anulat amenda aplicată de poliție unui bătrân de 78 de ani, care și-a făcut vecina ”proastă și handicapată”. Conflictul a pornit de la motivul clasic la români: gardul dintre proprietăți. Judecătorul a ținut cont de vârsta petentului și de faptul că este la prima abatere de acest gen.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1452/2016 – Judecătoria Cluj-Napoca

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr… din data de 23.10.2015, petentul C.E. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991. În sarcina petentului s-a reținut că la data de 07.10.2015, în Cluj-Napoca, str….. a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitei C. G M spunându-i că este o „proastă și handicapată” și înjurând-o de Dumnezeu și de mamă. Cuvintele jignitoare au fost adresate pe fondul unui conflict legat de gardul dintre proprietățile petentului și ale numitei C. G M.

În drept, potrivit art. 2 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;

În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea, depusă la Judecătoria Cluj-Napoca în data de 16.11.2015, a fost formulată în termenul legal, iar instanța,în temeiul art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.

Examinând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.

Petentul nu a adus nicio critică de nelegalitate a procesului-verbal, ci a invocat apărări cu privire la temeinicia acestuia, arătând că cele cuprinse în actul de sancționare nu corespund realității, el neadresând cuvinte jignitoare numitei C. G M .

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei),natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).

Contravențiile privind nerespectarea regulilor de conviețuire socială prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.

Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Însă prezumția de legalitate și temeinicie cu care este cotat un proces verbal de contravenție operează numai în condițiile în care organul îndrituit cu constatarea faptelor contravenționale a perceput nemijlocit, prin propriile simțuri, fapta de natură contravențională.

Fapta reținută în sarcina petentului nu a fost constată cu propriile simțuri de către agentul constatator, acesta din urmă procedând la administrarea de probe, în urmă administrării acestora reieșind că petentul a adresat cuvinte și expresii jignitoare vecinei sale.

Instanța reține din declarația martorei P. A, care a fost prezentă la momentul la care petentul i-a solicitat numitei C.G să își stingă focul aprins lângă gard, că acesta i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare vecinei sale. Totodată, din declarația martorului reiese că atunci când petentul i-a solicitat vecinei sale să stingă focul, aceasta i-a răspuns să își vadă de treaba lui pentru că la ea în curte face ce vrea și atunci petentul a început să o jignească pe aceasta.

Deși petentul a arătat că cele consemnate în actul atacat nu sunt conforme cu realitatea, acesta nu a administrat nicio probă în dovedirea susținerilor sale.

Prin urmare, reiese că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, cele consemnate în actul de sancționare fiind susținute de probele administrate în cauză.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța hotărăște și asupra sancțiunii aplicate care, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 trebuie să fie aplicată proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța nu dorește să diminueze importanța fundamentală a normelor prin care se asigură existența unui climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, însă raportat la datele concrete din speța de față, sancțiunea avertismentului se dovedește a fi suficientă la acest moment pentru a atrage atenția petentului asupra conduitei civice pe care trebuie să o adopte pe viitor. Instanța reține că, așa cum reiese din declarația petentului și din procesul-verbal de contravenție, petentul se află în conflict cu vecina sa, C. G M, conflict generat de neînțelegerile cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile celor doi. În ziua incidentului, deși petentul i-a solicitat frumos numitei C G să își stingă focul, aceasta i-a răspuns că face ce vrea în grădina ei și să își vadă de treabă (aspecte ce reies și din declarația martorei P. A. Or, această atitudine a numitei C G., care chiar dacă nu este suficientă pentru a justifica fapta petentului, este totuși în măsura de a atenua gravitatea faptei. Având în vedere relația de vecinătate dintre cei doi, precum și starea de conflict dintre aceștia,se impunea o altă atitudine din partea numitei C G., care să aplaneze situația conflictuală dintre cei doi și nu să o amplifice.

Totodată, instanța reține că petentul este la prima abatere de acest gen, având în vedere că intimatul nu a făcut proba contrară, astfel că raportat și la vârsta acestuia (78 de ani), se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Pentru toate aceste motive, in baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța urmează sa admită în parte plângerea formulată de petentul C E. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor  nr…. din data de 23.10.2015 și în consecință, va înlocui cu avertisment sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei.

Va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Comments

comentarii