Acasă » OPINII-ANALIZĂ » Raspunsul unor judecatori la replica judecatorului Danilet: rolul judecatorului este sa apere drepturile si libertatile cetateanului

Raspunsul unor judecatori la replica judecatorului Danilet: rolul judecatorului este sa apere drepturile si libertatile cetateanului

Șapte judecători de la mai multe instanțe din țară au scris următorul răspuns la replica judecătorului Cristi Danileț față de scrisoarea magistratului Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea:

Stimate domnule judecator Cristi Danilet,

Am citit “Răspuns la scrisoarea unei judecatoare de la CA Oradea”, pe care l-ati postat pe data de 5 octombrie 2017 pe blog-ul personal, si am constatat suprinse cat de diferit intelegem fiecare menirea unui judecator.

Raspunsul in cauza a fost dat unei scrisori deschise adresate judecatorilor de catre judecatoarea Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea, in care a punctat o serie de probleme din sistemul judiciar pe care aceasta le-a constatat.

Dincolo de tonul arogant si autosuficient al articolului dumneavoastra, precum si de faptul ca, prin abordarea pur formala si zeflemista fata de chestiuni atat de importante din justitie, confirmati multe dintre problemele punctate de doamna judecator Florica Roman, sunt cateva chestiuni punctuale la care dorim sa raspundem.

Intai pentru ca, judecatori fiind, nu dorim in nici un caz sa ne identificam cu modelul de judecator pe care l-ati creionat si cu care va identificati.

In al doilea rand, articolul cuprinde o serie de afirmatii false si bagatelizari ale unor chestiuni importante din justitie care trebuie lamurite.

  1. Ati spus: “noi nu servim cetățenii, ci deservim legea”

Ca judecatori am depus un juramant, care incepe asa: “Jur să respect Constitutia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei”.

Persoana, cetateanul cu drepturile sale inalienabile, este in centrul dreptului, iar ca judecatori aceste drepturi ale persoanei am jurat sa le aparam. Repetam, sa le aparam!

Intr-un stat de drept, Constitutia si legile au in centrul lor omul si in folosul acestuia au fost create toate institutiile statului; ansamblul de reguli, limitarile drepturilor si libertatilor fiecaruia vin toate sa raspunda acestui deziderat: protejarea in mod egal a fiecarui individ din societate.

Legea nu vine in contra cetatenilor, ci trebuie sa fie in serviciul lor. Acest simplu fapt deosebeste un regim totalitar de o democratie cu stat de drept. In primul caz legea este instrument de represiune contra cetateanului, in al doilea caz legea este un instrument de protectie a drepturilor si libertatii cetateanului.

Cand, pretinzand ca servesti legea, desconsideri cetateanul, devii tu insuti, judecatorul, un instrument al statului totalitar.

  1. Eu nu servesc pe nimeni, ci deservesc legea. Și nu sunt plătit de oameni, ci din bugetul statului la care și eu contribui. Dacă mă uit pe card și constat că primesc bani de la vreun cetățean generos anunț DNA.”

Ipocrizie pura. Bugetul public este sustinut de cei care produc in societate. Cetatenii renunta la o parte din ce au produs pentru a da statului, care apoi sa poata sustine o serie de servicii publice, care includ si salariile din sectorul bugetar. Motivul pentru care cetatenii platesc taxele si impozitele este exact acela de a beneficia de servicii publice, intre care si justitia. Ca atare, bugetul statului nu este doar o chestiune abstracta, ci e rezultatul efortului cetatenilor platitori de taxe si impozite. Intr-adevar, si judecatorii contribuie la bugetul de stat, insa contribuie tot din banii primiti de la stat. Si primesc acesti bani tocmai pentru a APARA drepturile si libertatile cetatenilor.

Exact din acelasi rationament, al protejarii drepturilor, judecatorii primesc si pensie, care nu este un privilegiu al judecatorului, tocmai pentru ca aceasta este legata si ea de independenta judecatorului, ca si garantie a acesteia.

Tocmai din acest motiv, asa cum a spus si CCR, pensia judecatorilor nu poate fi diminuata, deoarece este legata de statutul acestora. Iar aceasta independenta a judecatorului, in baza caruia dumneavoastra primiti un salariu substantial si veti primi o pensie pe masura, nu deriva dintr-un drept personal al dumneavoastra, ci din dreptul cetatenilor de a beneficia de un proces echitabil, pe care independenta judecatorului il garanteaza. Pentru acest motiv ar trebui sa aratati mai mult respect fata de acesti cetateni care va platesc salariul si, probabil, va vor plati si pensia.

  1. Știu pe unii magistrați de azi care provin din magistrații dinainte de 1989 când făceau ce le spunea partidul.”

Nu cu mult timp in urma, faceati un laudatio unui magistrat, la finalul unei cariere de “35 de ani în slujba justiţiei – procuror între anii 1980-1994, judecător între anii 1994-2016”.

Cu siguranta ati observat, si la aceea data, ca o perioada in slujba justitiei a fost “dinainte de 1989 când făceau ce le spunea partidul”, cum ati punctat foarte precis acum. Asta nu v-a impiedecat sa declarati ca “Doamna Livia Stanciu se bucură de toată admiraţia mea; merită felicitări sincere pentru extraordinara sa carieră”. https://cristidanilet.wordpress.com/2016/06/16/dupa-o-viata-de-magistrat-livia-stanciu-se-pensioneaza-laudatio/

  1. „Mai știu pe câțiva care acum se dau independenți, dar în urmă cu ceva ani umblau prin birourile colegilor să le spună ce soluții să dea.”

Domnule Danilet, sa intelegem ca aveti cunostinta de savarsirea unor infractiuni de catre magistrati – trafic de influenta – pe care nu le-ati denuntat? Sau e vorba pur si simplu de macularea unor colegi, a justitiei in ansamblu, prin aruncarea unor acuze grave, pe care nu le puteti insa proba?

  1. „«Este justitia in care, pentru fapte penale minore, cetateni sunt condamnati la ani grei de puscarie». Dar chiar nu e deloc adevărat.”

Ba este chiar foarte adevarat. Prevederea din noul cod penal impune un spor obligatoriu de pedeapsa, ajungandu-se in consecinta – pana la recenta decizie din mai 2017 a CCR – ca unele pedepse sa depaseasca 20 de ani de inchisoare, chiar daca faptele in sine nu prezentau un pericol social pe masura.

Mai mult, datele statistice oferite de Consiliul Europei arata ca Romania urmeaza mai degraba modelul Rusiei in politicile penale, decat al tarilor cu democratie consolidata.

In Romania, de exemplu, in 2015, 74% dintre pedepse au fost intre 3 si 20 de ani. In Rusia, tot in 2015, 76,9% dintre pedepse au fost intre 3 si 20 de ani. In Olanda, de partea cealalta, doar 30% dintre pedepse au fost intre 3 si 20 de ani.

In ceea ce priveste pedepsele de la 1 la 3 ani, in 2015 in Romania rata acestora a fost de 20,3%, in Rusia de 19,1% iar in Olanda de 24,7%.

In ceea ce priveste pedepsele mai mici de 1 an, in 2015 in Romania rata acestora a fost de 2%, in Rusia de 2,3% iar in Olanda de 41,9%. Facem precizarea ca in Olanda, in 2015, 12,5% dintre pedepse au fost sub o luna.

Am luat ca exemplu de comparatie Olanda, deoarece aceasta tara a implementat politici penale mai rationale si moderne care au avut ca efect reducerea infractionalitatii si a numarului de detinuti.

Romania a urmat modelul Rusiei, implementand un sistem sanctionator represiv si distructiv, care nu doar ca e costisitor, dar e si ineficient. Supraaglomerarea cronica a penitenciarelor si rata mare de recidiva dovedesc pe deplin asta.

  1. „«Este justitia devenita camp tactic pentru SRI, aspect niciodata lamurit de catre CSM, garantul spune Constitutia al independentei justitieiBa am lămurit, și încă de două ori: SRI s-a preocupat de magistrații corupți. Și bine a făcut, că am mai curațat și noi. Mai avem.”

Nu ati lamurit nimic. Intai, in calitate de membru CSM, ati respins o cerere de aparare a independentei justitiei fata de imixtiunile SRI, bazandu-va pe o nota secreta trimisa de SRI. Hotararea CSM a fost o insiruire de sloganuri – sau mesaje, cum va place sa le spuneti – care nu au raspuns nici unuia dintre argumentele noastre. A fost culmea cinismului, sa judecati cereri de aparare a justitiei fata de influentele serviciilor secrete pe baza unor note secrete!

Constatam, apoi, ca nici pana in ziua de azi nu intelegeti notiunea de lege.

Legea – constitutionala, organica sau ordinara – nu prevede astfel de competente in sarcina SRI. Asa ca, daca SRI s-a preocupat de magistratii corupti, aveti datoria sa spuneti exact in ce a constat aceasta “preocupare”, cum s-a materializat concret – prin pattern-urile generalului Dumbrava, prin participarea la sedinte comune cu procurorii, prin echipele mixte, prin urmarirea dosarului pana la ramanerea definitiva a hotararii? – si, mai ales, in ce temei legal a facut-o.

Apoi, din nou. Daca aveti cunostinta de acte de coruptie in justitie, aveti datoria de a le denunta. Concret, la DNA. Altfel, nu faceti decat sa dovediti ca va incalcati propriile standarde de etica pe care pretindeti ca le respectati.

  1. „«Urmarirea penala se face in baza unor Protocoale secrete si de catre echipe mixte compuse din procurori si agenti ai SRI care, prin lege, au interzis inca din 1992 sa faca acte de urmarire penala». Eu spun că ne uităm prea mult la mocirla.tv.”

Noi spunem ca raspunsul acesta reflecta perfect modul in care ati inteles, membru CSM fiind, sa abordati o problema grava a justitiei. Ironia si bagatelizarea nu tin loc de argument.

Existenta protocoalelor secrete dintre SRI si Parchetul General este un fapt deja recunoscut la nivel oficial, continutul lor fiind insa in continuare secret, fapt ce contravine regulilor de baza ale statului de drept. Adica ale statului in care toti, inclusiv institutiile, se supun legii, iar legile sunt publice si accesibile.

Iar daca tot spuneti ca “deserviti legea”, deserviti si aceste protocoale secrete cu SRI?

Referitor la echipele secrete mixte, compuse din procurori si agenti SRI, a vorbit chiar directorul SRI. Existenta acestora a fost recunoscuta inclusiv de catre CSAT in raspuns oficial dat UNJR. Despre modul lor de operare gasiti cateva detalii in rapoartele de activitate ale SRI. Fireste, pentru asta ar fi trebuit sa va preocupe cu adevarat independenta justitiei, chestiune mult mai dificila decat aceea de a transmite “mesaje” golite de substanta vis a vis de aceasta.

  1. „«Este justitia in care nu vorbim NICIODATA oficial despre erorile judiciare, despre abuzuri si efectul acestora asupra oamenilorDespre erori judiciare vorbim în fiecare cale de atac. Mă înșel, cumva?!

Evident ca va inselati. Daca fiecare cale de atac admisa ar echivala cu dovedirea unei erori judiciare, aceasta ar insemna asumarea raspunderii statului, si, in subsidiar, a judecatorului, pentru aceste erori, conform legii. Doar ca in caile de atac nu este vorba despre erori judiciare. Sau dumneavoastra nu ati avut niciodata, de-a lungul carierei, vreo hotatare desfiintata in caile de atac?

Exact modul acesta de ridiculizare ingamfata a unei chestiuni atat de serioase, cum sunt erorile judiciare, au condus la situatia actuala in care increderea in justitie e in picaj constant.

Erorile judiciare nu sunt chestiuni abstracte, ci vieti de oameni distruse, oameni care – ei si familiile lor – va platesc salariul. Pentru dreptul acestora la un proces echitabil, drept care le-a fost incalcat, ar trebui sa aveti preocupare pentru aceste erori, care exista in toate sistemele de justitie, pentru ca si judecatorii sunt oameni si pot gresi. Diferenta este ca in tari cu democratie consolidata aceste erori se trateaza cu toata seriozitatea, pentru ca numarul acestora sa fie cat mai mic, in timp ce in Romania a devenit subiect de bagatela.

  1. „«Este justitia in care autorizarea pe banda a mandatelor de supraveghere tehnica de catre judecatorii de drepturi si libertati, prin care se violeaza dreptul la viata privata al cetatenilor, a devenit un fapt curent, o banalitate». Judecătorii sunt ei înșiși garanți ai drepturilor și libertăților. Sunt multe infracțiuni care pot fi probate mai ales prin mijloace speciale, cum ar fi interceptările și înregistrările, ori filajele. La cât de mult s-a diversificat lumea infractorilor, dați-ne voie să folosim mijloacele puse la dispoziție de cod. Iar cine are ceva de reproșat, nu are decât să dea în judecată statul român pentru violarea vieții private. Cât timp ea nu e făcută cu rea credință, nu se pune în discuție răspunderea judecătorului.”

Cu adevarat, judecatorii sunt ei insisi garanti ai drepturilor si libertatilor, insa, la cum o spuneti, reduceti din nou acest fapt la un slogan. Or, faptul ca proclamam cu autosuficienta un lucru, nu inseamna ca asa si este in realitate.

CEDO a subliniat de mult ca prevederile din Conventie presupun o protectie efectiva, nu formala, a drepturilor si libertatilor fundamentale. Asadar, sa vorbim concret, nu la nivel ideatic. Or, in concret, Inalta Curte de Casatie si Justitiei admite cererile de mandate de supraveghere in proportie de 99,98%, iar alte sase curti de apel in proportie de 100%. Asta in conditiile in care CEDO a hotarat deja, in cazul Moldovei, ca un procent de admitere de 97% inseamna un esec al protectiei dreptului la viata privata. În fapt, instanţa europeană a constatat că judecătorii din Moldova au admis aproape automat orice solicitare a parchetelor, ceea ce indică, în realitate, lipsa oricărei garanţii contra arbitrariului. Adica exact ca la noi.

  1. “«Este justitia in care cei ce vorbesc in numele nostru, din varful sistemului judiciar, vorbesc mai intotdeauna in slogane, insa niciodata din perspectiva omului care isi cauta dreptatea in instanteEi, s-au mai schimbat lucrurile, cam din 2011. Și nu sunt slogane, ci mesaje.”

Tocmai ati demonstrat, prin replica publicata, contrariul. Da, vorbiti in slogane, nu mai vedeti fondul, ci doar forma principiilor pe care neobosit le clamati.

Tot articolul dumneavoastra este in acelasi spirit. Al ironiei, autosuficientei si lipsei de respect fata cetatenii ale caror drepturi trebuie sa le aparati. Nu doar punctele deja aratate mai sus sunt in acest ton, ci si celelalte.

Este incontestabil ca au fost scurgeri de informatii din dosare penale, dupa cum incontestabil este ca nu s-a facut niciodata o verificare efectiva pe aceasta probleme, asa cum ar trebui. Este incontestabil ca urmarirea penala este nepublica, dar asta nu impiedica parchetele sa dea comunicate lungi, cu detalii precise si acuzatii vizand persoane nominalizate, inca din primele etape ale cercetarii, fapt ce contravine flagrant directivelor europene in materie. Si exemplele ar putea continua, pentru ca nu ati facut altceva decat sa confirmati, cu cinism, cat de refractari sunt judecatorii la critica si cat de putin dispusi suntem, noi judecatorii, sa ne facem un atat de necesar examen auto-critic.

In final, o singura remarca. Faptul ca ati ales sa il negati pe Dumnezeu este alegerea dumneavoastra. De aici, insa, pana la a persifla pe cineva aflat in fata dumneavoastra, in sala de judecata, pentru ca foloseste o formula nevinovata de buna crestere – “va rog” -, pentru ca vi se pare ca duce cu gandul la credinta, este cale lunga. Cam tot atat de lunga cat este cea de la etica si deontologia profesionala, pe care cu staruinta le invocati, la elementarul bun simt.

Judecator Dana Girbovan, Curtea de Apel Cluj

Judecator Natalia Roman, Tribunalul Specializat Mures

Judecator Adina Lupea, Curtea de Apel Cluj

Judecator Gabriela Matyus, Judecatoria Jibou

Judecator Adina Ghiţă, Tribunalul Bucureşti

Judecator Lacramioara Axinte, Tribunalul Botosani

Judecator Adriana Stoicescu, Tribunalul Timis

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!