Acasă » DIN ȚARĂ » Critici din RAPORTUL MCV: creșterea numărului cazurilor de corupție în rândul magistraților și prea multe pedepse cu suspendare în cazuri de corupție

Critici din RAPORTUL MCV: creșterea numărului cazurilor de corupție în rândul magistraților și prea multe pedepse cu suspendare în cazuri de corupție

Raportul Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) cu privire la România remarcă lupta împotriva corupției la nivel înalt, dar atrage atenția asupra faptului că majoritatea condamnărilor în cazurile de corupție sunt cu suspendare. De asemenea, raportul MCV notează că ”s-a remarcat o creștere a numărului cazurilor de corupție în rândul magistraților, aceasta fiind o formă extrem de corozivă de corupție”.

Am extras din raportul MCV capitolul ”Combaterea corupției” și măsurile recomandate de Comisie la capitolul ”Concluzii”. Mai jos puteți descărca raportul integral.

Combaterea corupției

Combaterea corupției la nivel înalt

În ultimele rapoarte MCV au putut fi constatate rezultate mai bune în ceea ce privește combaterea eficace a cazurilor de corupție la nivel înalt, o tendință care s-a confirmat în 2014. Acest lucru este valabil atât la nivelul urmăririi penale realizate de DNA, cât și în etapa judecării cauzei de către ICCJ. Acest lucru este, încă o dată, o indicație a faptului că problema corupției rămâne una majoră.

Activitatea DNA în 2014 a acoperit un spectru larg de cazuri de corupție la nivel înalt, de la toate nivelurile funcției publice și implicând persoane publice din diferite partide politice. Au fost trimiși în judecată și au făcut obiectul investigațiilor foști și actuali miniștri, parlamentari, primari, judecători și procurori cu funcții de conducere importante. Printre cazurile care au fost sesizate ICCJ s-au numărat condamnări definitive ale unui fost prim-ministru, ale unor foști miniștri, parlamentari, primari și magistrați. Au existat și alte cazuri importante, în care au fost implicate personalități influente din lumea afacerilor, asupra cărora s-a pronunțat Curtea de Apel.

Cu toate acestea, rămâne valabil faptul că, în majoritatea cazurilor, executarea pedepsei în cazurile de corupție este suspendată (deși acest lucru este mai puțin flagrant la nivelul ICCJ).

În cea mai mare parte a anului 2014, încercările DNA de a convinge Parlamentul să ridice imunitatea unor parlamentari pentru a permite inițierea de anchete și aplicarea măsurilor de detenție preventivă nu au dat niciun rezultat. Această tendință a fost inversată în ultima parte a anului 2014, când Parlamentul a ridicat imunitatea mai multor parlamentari anchetați de DNA într-un dosar important de corupție. Răspunsul Parlamentului la solicitările DNA pare arbitrar și lipsit de criterii obiective. În schimb, președintele României a răspuns pozitiv tuturor solicitărilor de ridicare a imunității unor miniștri. Nu au fost însă stabilite norme clare prin care să se aplice recomandarea MCV de a asigura aplicarea rapidă a normelor Constituției privind suspendarea miniștrilor în cazul începerii acțiunii penale împotriva acestora și suspendarea parlamentarilor în cazul pronunțării unor hotărâri negative în materie de integritate sau a unor hotărâri definitive pentru acte de corupție cu privire la aceștia.

Faptul că unii miniștri au rămas în funcție după ce împotriva loc începuse acțiunea penală, la fel cum s-a întâmplat și cu unii parlamentari împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri definitive pentru infracțiuni de corupție ridică semne de întrebare la un nivel mai general cu privire la atitudinea clasei politice din România față de corupție.

Respingerea Legii amnistiei de către Parlament în noiembrie 2014 a transmis un semnal pozitiv în ceea ce privește opoziția față de o lege care ar conduce la exonerarea unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție. Cu toate acestea, faptul că la numai o săptămână de la acest vot ideea unui nou proiect de lege privind amnistia colectivă a fost din nou vehiculată în Parlament sugerează că dezbaterea pe acest subiect nu a fost închisă.

S-a remarcat o creștere a numărului cazurilor de corupție în rândul magistraților, aceasta fiind o formă extrem de corozivă de corupție. Potrivit DNA, această cifră ridicată nu reflectă o creștere a numărului actelor de corupție în cadrul magistraturii, ci, mai degrabă, o creștere a numărului de sesizări din partea populației46. Astfel de cazuri sunt complexe și a fost instituită o nouă unitate în cadrul DNA, care a fost însărcinată cu investigarea acestor cazuri. 
În 2014, 23 de judecători (inclusiv 4 judecători de la ICCJ), precum și 6 procurori-șefi și 6 procurori au fost puși sub acuzare pentru acte de corupție.

Combaterea corupției la toate nivelurile

În ultimii ani, a fost dificil să se identifice în rapoartele MCV rezultate în ceea ce privește combaterea cazurilor de corupție la nivelul societății în general. Cu toate acestea, în 2014 au existat unele semne de evoluție în acest sens. Ministerul Public a luat o serie de măsuri concrete pentru a îmbunătăți rezultatele urmăririi penale în acest context. Direcția Generală Anticorupție (DGA), care acționează atât în sprijinul procuraturii (DNA și procurorul general), cât și ca organism anticorupție intern în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a continuat să joace un rol important — cu toate că planurile de extindere a competențelor sale pentru a include și alte ministere par să fi fost blocate. Cu toate acestea, numărul hotărârilor judecătorești în cazurile de corupție a scăzut în 2014, iar procentul de persoane condamnate a căror pedeapsă este suspendată (80 %) rămâne ridicat.

Strategia Națională Anticorupție 2012-2015 a devenit un cadru de lucru important pentru administrația publică. A doua rundă de evaluare, bazată pe o evaluare inter pares, a avut loc în 2014 la nivelul administrațiilor publice locale. Conceptul se bazează pe practicile GRECO și OCDE. Instituțiile incluse în strategia anticorupție se angajează să respecte un set de treisprezece măsuri preventive obligatorii din punct de vedere juridic și acceptă să facă obiectul unei evaluări inter pares. Această activitate este susținută, de asemenea, prin proiecte concrete cu caracter de prevenire, lansate de ONG-uri cu sprijinul fondurilor UE (în special în cadrul Ministerului Sănătății și al Ministerului Dezvoltării Regionale). Deși inițiativele în acest sens rămân fragmentate și nu sunt încă suficient de puternice pentru a deveni practică obișnuită în administrațiile publice, care se confruntă cu resurse limitate, există câteva exemple de reușită.

Evaluarea riscurilor și controalele interne sunt domenii-cheie de acțiune. Recent au ieșit la lumină cazuri de acordare de mită cu sume substanțiale, care ar fi putut fi identificate mai devreme, prin examinarea atentă a dosarelor, dar care nu puteau fi investigate în lipsa unei sesizări din partea populației. Având în vedere presiunea asupra finanțelor publice, ar fi de așteptat să fie vizate domenii de impozitare, precum și de cheltuieli care implică sume importante. S-ar putea desprinde învățăminte prețioase și în ceea ce privește persoanele care trebuie să facă declarații de avere și modul în care sunt verificate aceste declarații.

În ceea ce privește recuperarea creanțelor, în special recuperarea daunelor-interese, autoritățile române au recunoscut faptul că sistemul trebuie îmbunătățit. Chiar dacă una dintre dificultățile în acest domeniu este legată de necesitatea îmbunătățirii colectării datelor, totuși rata de recuperare înregistrată de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) în executarea hotărârilor judecătorești este estimată la numai 5-15 % din activele care fac obiectul unei hotărâri judecătorești. Ca urmare a acestei situații, sancțiunile aplicate au un caracter mai puțin disuasiv, iar victima (care este adesea statul, în cazurile de corupție) nu-și recuperează pierderea suferită, ceea ce oferă încă un exemplu de neexecutare a hotărârilor judecătorești. Decizia Ministerului Justiției de a înființa o nouă agenție care să se ocupe de administrarea activelor sechestrate oferă un bun prilej pentru a remedia această situație.

Procedurile de achiziții publice, în special la nivel local, sunt în continuare grevate de acte de corupție și de conflicte de interese — un fapt recunoscut pe scară largă de autoritățile române în materie de integritate și de aplicare a legii. Acest lucru a avut consecințe negative asupra absorbției fondurilor UE. Cu toate acestea, este de asemenea adevărat că sunt mulți alți factori în joc — inclusiv capacitatea administrativă a autorităților care organizează achiziții publice, lipsa de stabilitate și fragmentarea cadrului juridic, precum și calitatea concurenței în domeniul achizițiilor publice. Reînnoirea dialogului structurat dintre Comisie și România în contextul transpunerii noilor directive privind achizițiile publice și al condiționalității ex ante pentru fondurile structurale și de investiții europene ar trebui să contribuie la identificarea deficiențelor, inclusiv a aspectelor expuse riscului de corupție și de conflicte de interese. Procesul de verificare ex ante a procedurilor de achiziții publice, astfel cum a fost conceput de Agenția Națională de Integritate, pare să fie un pas în direcția cea bună, dar ar trebui să fie însoțit de măsuri complementare, care să permită reducerea cât mai mult posibil a riscului apariției de conflicte de interese, acte de favoritism, fraudă și corupție în domeniul achizițiilor publice.

Comisia invită România să ia măsuri în următoarele domenii:

1. Independența justiției

• Să se asigure că procedura de numire a noului procuror șef al DIICOT este transparentă și bazată pe merit;

• Să efectueze o evaluare globală a procedurilor de numire în funcții de conducere în cadrul magistraturii, astfel încât până în luna decembrie 2015 să existe în acest sens proceduri clare și detaliate, bazate pe modelul procedurilor utilizate pentru numirea președintelui ICCJ;

• Să se asigure că în Codul de conduită al parlamentarilor sunt incluse dispoziții clare care să garanteze respectarea independenței sistemului judiciar de către parlamentari și în cadrul procesului parlamentar;

• În cadrul discuțiilor privind Constituția, să mențină în centrul dezbaterii preocuparea pentru asigurarea independenței justiției și a rolului acesteia în contextul echilibrului puterilor în stat.

2. Reforma sistemului judiciar

• Să finalizeze cât mai curând posibil modificările care se impun a fi aduse codurilor penale, în consultare cu CSM, ICCJ și cu Ministerul Public. Obiectivul următor ar trebui să fie acela de a asigura un cadru stabil, care să nu necesite modificări succesive;

• Să elaboreze un plan de acțiune operațional pentru punerea în aplicare a strategiei de reformă a sistemului judiciar, cu termene clare și cu implicarea în acest proces atât a Ministerului Justiției, cât și a CSM, și asigurând faptul că toate părțile interesate au ocazia să își spună punctul de vedere; să doteze conducerea sistemului judiciar cu instrumente de informare mai puternice referitoare la funcționarea sistemului judiciar (cum ar fi instrumente statistice, gestionarea cauzelor, sondaje în rândul utilizatorilor și al 15 personalului) pentru a-i permite să ia decizii în cunoștință de cauză și să demonstreze progresele înregistrate;

• Să exploreze soluții pragmatice pentru menținerea accesului la justiție fără a păstra actuala hartă judiciară a instanțelor de mici dimensiuni;

• Să îmbunătățească asigurarea aplicării hotărârilor judecătorești la toate nivelurile pentru a se asigura că hotărârile judecătorești și sancțiunile financiare sunt puse în aplicare în mod corespunzător.

3. Integritatea

• Să reexamineze modul în care se poate garanta faptul că hotărârile judecătorești referitoare la suspendarea din funcție a parlamentarilor sunt aplicate în mod automat de către Parlament;

• Să aplice verificarea ex ante de către ANI a conflictelor de interese în cadrul procedurilor de achiziții publice; să asigure legături mai strânse între organele de urmărire penală și ANI, astfel încât eventualele infracțiuni legate de cazurile ANI să fie investigate în mod corespunzător;

• Să exploreze modalități de îmbunătățire a acceptării publice și a punerii eficace în aplicare a normelor în materie de incompatibilitate și a măsurilor de prevenire a situațiilor de incompatibilitate. 4. Lupta împotriva corupției

• Să îmbunătățească culegerea de date statistice privind recuperarea eficace a activelor și să se asigure că noua agenție poate asigura o mai bună administrare a bunurilor înghețate și poate coopera cu ANAF pentru a îmbunătăți ratele de recuperare efectivă. Alte segmente ale administrației publice ar trebui să fie în mod clar responsabile dacă se dovedesc incapabile să soluționeze aceste chestiuni;

• Să intensifice acțiunile preventive și represive direcționate împotriva conflictelor de interese, a favoritismului, a fraudei și a corupției în achizițiile publice și să acorde o atenție deosebită unor domenii-cheie, cum ar fi sistemul judiciar;

• Să recurgă la Strategia națională anticorupție pentru a identifica mai bine domeniile expuse riscului de corupție și să adopte măsuri educative și preventive, cu sprijinul ONGurilor și profitând de oportunitățile oferite de fondurile UE.

• Să continue să îmbunătățească măsurile de combatere a micii corupții, atât prin măsuri de prevenire, cât și prin sancțiuni disuasive.

DESCARCĂ RAPORTUL MCV AICI

Comunicatul DNA despre raport

Raportul Comisei Europene reconfirmă calitatea activităţii desfăşurate de D.N.A., remarcă diversitatea investigaţiilor  de corupţie desfăşurate în anul 2014,  la toate nivelurile funcției publice și implicând persoane publice din diferite partide politice şi subliniază  sporirea încrederii publice tradusă într-un număr tot mai mare de  sesizări primite de la cetăţeni.

Se consemnează faptul că au fost trimise în judecată peste 1.000 de persoane, între care 8 parlamentari, 2 prefecţi, 7 preşedinţi de consilii judeţene. Raportul notează o creștere a numărului cazurilor de corupție în rândul magistraților, adăugând că este o formă extrem de corozivă de corupție. Astfel, au fost deferiţi justiţiei 23 de judecători şi 12 procurori dintre care şase cu funcţii de conducere. Raportul insistă că aceste ultime cifre nu reflectă o creştere a corupţiei în magistratură, ci întărirea capacităţii DNA de a identifica asemenea situaţii, precum şi dorinţa cetăţenilor de a se implica  în semnalarea lor.

Tendinţa pozitivă s-a menţinut şi în ceea ce priveşte numărul  şi funcţiile persoanelor condamnate în cauze de corupţie ale DNA. Astfel, între cele peste 1.000 de persoane condamnate în cursul anului 2014, se află un prim ministru, miniştri, parlamentari, judecători, procurori şi primari, precum şi personalități influente din lumea afacerilor.

Ca expresie a întăririi încrederii publice în instituţie, la DNA s-au înregistrat aproape 5.000 de cazuri noi, ceea ce reprezintă a creştere accentuată în comparaţie cu anul precedent.

DNA a acordat atenţie specială recuperării prejudiciilor în dosarele de corupţie, valoarea banilor şi a bunurilor sechestrate fiind de 200 de milioane de euro, între care 416 terenuri şi 93 de autoturisme. Instanţele au dispus, prin decizii de condamnare definitivă, confiscarea a circa 30 de milioane de euro, precum şi a unui mare număr de bunuri, în timp ce compensaţiile acordate părţilor civile au fost de 274 de milioane euro.

Într-o perspectivă mai largă asupra combaterii corupţiei la nivel înalt, Raportul  notează unele dificultăţi. Pe de o parte, la solicitările DNA de ridicare a imunităţii unor parlamentari, răspunsul Parlamentului a părut arbitrar şi lipsit de criterii obiective. Pe de altă parte, rata de recuperare înregistrată de autoritatea competentă la executarea hotărârilor judecătorești este estimată la numai 5-15 % din activele care fac obiectul unei hotărâri judecătorești, ceea ce face ca  sancțiunile aplicate să aibă caracter mai descurajator, iar victima (care este adesea statul, în cazurile de corupție) să nu îşi recupereze pierderea suferită.

Referitor la cadrul legislativ anticorupţie, Raportul menţionează intrarea în vigoare a noilor coduri, în cursul anului 2014,  a reprezentat o schimbare majoră pentru instituţiile anticorupţie, între care DNA.  Reprezentanţii instituţiei au atras atenţia asupra riscurilor că unele prevederi ar putea să afecteze eficienţa investigaţiilor şi au semnalat o serie de aspecte pentru a fi incluse în amendamentele la noilor coduri. Documentul Comisiei Europene remarcă faptul că prevederea din Codul de procedură penală privind controlul judiciar a fost declarată neconstituţională, aspect sesizat de către DNA. Ca urmare prevederea a fost modificată în sensul introducerii unor limite ale perioadei pe care poate fi luată măsura controlului judiciar.

Raportul mai notează că DNA a menționat o bună cooperare cu ICCJ, ANI, CSM, poliția și Ministerul Justiției.

Ca un aspect deosebit, experții comisiei au remarcat şi activitatea serviciilor teritoriale din cadrul DNA. Astfel, ca  urmare a unei vizite făcute la Serviciul teritorial Cluj, aceştia au constatat că o echipă mică, formată din 5 procurori, susținuți de ofițerii de poliție judiciară și de SRI, a stabilit un parcurs substanțial, constând în cazuri cu un președinte de consiliu județean, un primar de municipiu, politicieni, persoane cu funcții cheie în învățământ și oameni de afaceri proeminenți.

Raportul Comisei Europene realizează, în mod periodic, o analiză obiectivă principalelor probleme cu care se confruntă sistemul judiciar român, prin raportare la cele patru criterii stabilite, de comun acord cu autorităţile Statului Român,  în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Comunicat CSM despre raport

Consiliul Superior al Magistraturii constată modul obiectiv în care raportul reflectă eforturile conjugate ale instituţiilor judiciare pentru îndeplinirea obiectivelor anterior stabilite. În acest sens, raportul menţionează faptul că ritmul impresionant al acţiunilor principalelor instituţii judiciare şi de integritate în combaterea corupţiei la nivel înalt a generat o încredere sporită a publicului în justiţie. Această tendinţă a fost susţinută printr-un profesionalism sporit al sistemului judiciar în ansamblu, inclusiv prin voinţa de a proteja independenţa justiţiei într-o manieră mai consistentă şi printr-o abordare pro-activă în stabilirea unei jurisprudenţe unitare.

Referindu-se la activitatea CSM , raportul evidenţiază consecvenţa acestuia în valorificarea procedurilor de apărare a independenţei justiţiei şi a reputaţiei profesionale, independenţei şi imparţialităţii magistraţilor, precum şi reacţia rapidă a acestuia la astfel de agresiuni/atacuri.

De asemenea, au fost remarcate eforturile depuse pentru creşterea eficienţei sistemului judiciar, consecvenţa CSM în responsabilizarea sistemului judiciar prin sancţionarea abaterilor disciplinare, precum şi contribuţia acestuia la combaterea corupţiei din sistem.
Raportul menţionează progresele înregistrate în ceea ce priveşte publicarea hotărârilor judecătoreşti, cu rol în unificarea practicii judiciare.

CSM ia act de recomandările formulate de Comisie privind necesitatea asigurării unei proceduri de numire a noului procuror şef al DIICOT pe criterii de transparenţă şi meritocraţie, precum şi cele privind necesitatea unor proceduri clare şi detaliate pentru numirile în funcţii de conducere la nivel înalt în cadrul structurilor de parchet, similar procedurilor de numire în funcţii de conducere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

CSM susţine, în egală măsură, importanţa menţinerii în centrul dezbaterilor privind revizuirea Constituţiei preocuparea pentru asigurarea independenţei justiţiei şi a rolului acesteia în contextul echilibrului puterilor în stat.

Raportul va fi analizat şi discutat în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, urmând a fi adoptate şi publicate măsurile necesare, pe domeniul de competenţă, pentru continuarea şi consolidarea acţiunilor monitorizate de Comisia Europeană.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina