Contestație în anulare la ÎCCJ împotriva deciziei în recurs împotriva sentinței uluitoare de la Ploiești

Avocatul Adrian Toni Neacșu informează că Înalta Curte urmeză să se pronunțe pe o contestație în anulare depusă împotriva deciziei altui complet de la ÎCCJ, prin care a fost casată sentința judecătorului Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești privind anularea hotărârii CCR de reluare a alegerilor prezidențiale.

”În acest moment un complet de la ÎCCJ a rămas în pronunțare pe o contestație în anulare formulată împotriva deciziei prin care joi un alt complet de la ÎCCJ a admis recursurile CCR și ale Parchetului împotriva sentinței Curții de apel Ploiești prin care se suspendase respectiv anulase Hotărârea 32/6.12.2024 a CCR.

În justiție atunci când, indiferent cât de legitim pare motivul, încalci normele regulamentare (dosarul nu se înaintează instanței de recurs decât după împlinirea termenului de recurs pentru toate părțile – art. 132 din regulamentul instanțelor) și legale (toate recursurile declarate într-o cauză trebuie soluționate împreună de același complet și în același dosar – art. 494 cu referire la art. 471 alin 3 din CPC – Președintele instanței sau persoana desemnată de acesta va înainta instanței de apel (recurs n.m.) dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel (recurs n.m) pentru toate părțile) te vulnerabilizezi.

Procedurile sunt prevăzute tocmai pentru a face dificile sau imposibile abuzurile judecătorilor de normele de drept.

În cauza de la Ploiești termenul în care se putea face recurs pe dispoziția privind suspendarea se împlinea pe 30.04.2025, iar cel pe fondul cererii de anulare este de 15 zile de la comunicarea motivării. Dosarul nu a fost judecat potrivit procedurii speciale a contenciosului electoral, ci potrivit procedurii comune a contenciosului administrativ (Legea 554/2004), pentru simplul considerent că nu se mai poate vorbi de contestații electorale pentru alegeri care au fost anulate în decembrie 2024).

ÎCCJ, strict pe procedură, nu se putea pronunța decât pe dispoziția privind suspendarea hotărârii CCR, nicidecum pe fondul cererii prin care se ceruse și se obținuse anularea acesteia. Procedând în acest fel, completul de la ÎCCJ care a judecat grăbit recursul practic nu s-a pronunțat pe toate recursurile declarate în cauză (mai exact și pe cel al reclamantei, declarat ulterior dar în termen), ceea ce constituie motivul de contestație în anulare prevăzut la art. 503 alin. 2 pct. 4 – „instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză”.

Deși nu am mari așteptări în ce privește soluția, cu toate că susținerea contestației în anulare de către avocatul și prietenul Dan MV Chitic, de care am cunoștință, a fost strălucită din punct de vedere tehnic, ÎCCJ nu va face altceva decât să se afunde și mai tare în încălcări evidente ale normelor de procedură și să alimenteze bănuiala că nu ne-am aflat în fața unui act rece și neutru de justiție împlinit de instanța supremă, ci a unei injustiții în numele unor interese de natură politică. Cum o spun mereu, în justiție forma (procedura) bate fondul, iar dacă îți bați joc de procedură corectitudinea rezolvării fondului problemei devine lipsită de importanță.”, a postat Toni Neacșu.

Comments

comentarii

[wp-rss-aggregator template="monitorul-de-cluj"]

Lasă un răspuns