clujust.ro

Când viteza pe radar fluctuează, amenda se anulează

Atunci când sunteți amendați pentru depășirea vitezei legale, dar știți că nu aveați viteza reținută de polițist, este bine că contestați și să cereți înregistrarea căci se pare că unele radare dau rateuri. O demonstrează două cazuri în care amenzile au fost anulate de instanțe pe motiv că viteza înregistrată fluctua chiar și cu 30 sau 50 km/h într-o secundă!

În primul caz, șoferul a scăpat de plata amenzii de 1450 de lei și de suspendarea permisului pe 90 de zile.

”Intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea video a presupusei fapte săvârșite de către petentă, realizată cu aparatul radar marca Autovision, care măsoară în regim staţionar sau în deplasare, având buletin de verificare metrologică nr. BBSC – 02.01 –4203/16.02.2022, în termenul de valabilitate. 

Analizând înregistrarea cinemometrului, depusă de intimat alăturat întâmpinării, instanţa constată că înregistrarea cinemometrului nu este aptă a susţine existenţa faptei contravenţionale prevăzută de art.102 alin. 3 lit. e) şi săvârşirea acesteia de către petent.

Astfel, se constată că înregistrarea video nu indică viteza de 110 km/h pentru vehiculul ţintă decât o secundă, la 16:15:22, o singură dată în tot intervalul orar înregistrat, anterior şi ulterior acestui moment valorile pentru funcţia „T” fluctuând masiv, indicând viteze aleatorii astfel: de la 110 km/h la ora 16:15:22 scade la 72 km/h la 16:15:23, apoi în aceeaşi secundă creşte la 100 km/h, scade la 97 km/h la 16:15:24, apoi creşte la 112 km/h la 16:15:25, scade iar la 86 km/h la 16:15:26, apoi la 79 km/h la 16:15:28, iar după 16:15:28, aparatul radar nu mai arată nicio valoare în dreptul indicativului T, dar se poate observa o fluctuaţie semnificativă în decurs de câteva secunde şi în dreptul indicativului P, care măsura viteza maşinii de poliţie, ulterior orei 16:15:28. Chiar şi când opreşte la semnalul agenţilor de poliţie, radarul înregistrează viteza de 65 km/h şi apoi 0 km/h în aceeaşi secundă.

  Prin urmare, fluctuaţiile referitoare la viteză sunt prezente pe tot cursul imaginilor, iar valorile indicate de radar sunt apte să ridice un dubiu cu privire la acurateţea înregistrării, nefiind posibil ca în aceeaşi secundă sau chiar de la secundă la alta un autoturism să ilustreze o fluactuaţie atât de mare a vitezei. 

În contextul de mai sus, instanţa constată că există un puternic dubiu cu privire la faptul că viteza de 110 km/h indicată în procesul verbal este chiar viteza cu care a circulat petentul la momentul şi locul indicat în actul emis de intimat, suspus analizei.

Cum potrivit principiului dubio pro reo, dubiul trebuie să profite făptuitorului, reţinând şi prezumţia de nevinovăţie a apelantului prevăzută de CEDO, instanţa constată că intimatul nu a furnizat o probă suficientă pentru susţinerea legală a procesului verbal în litigiu.

În cazul de faţă, aşa cum s-a arătat, viteza de deplasare a autoturismului ţintă nu a fost înregistrată ca fiind constantă sau cu fluctuaţii normale, aspect în considerarea cărora instanţa nu poate avea certitudinea ca petentul a circulat cu viteza de 110 km/h, acesta bucurându-se în continuare de prezumtia de nevinovatie, potrivit dispozitiilor articolului 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, care statuaeza că orice persoană acuzata de o infracţiune (contravenţie) este prezumata nevinovată până ce vinovaţia sa va fi legal stabilită, iar îndoiala profită persoanei acuzate, în speţă petentului.

Instanta reţine că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în cadrul probatoriului ce trebuie sa insoteasca orice invinovatire. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei contravenientului conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia acestuia în legătură cu fapta imputată, judecătorul nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, trebuie să se concluzioneze în sensul nevinovăţiei contravenientului. Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorul să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Fata de aceste constatari, instanta apreciază că cele retinute in procesul verbal de contraventie cu privire la dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 sunt neintemeiate, iar in lipsa dovedirii certe a vinovatiei petentului, principiul in dubio pro reo reclama anularea procesului verbal de contraventie cu privire la această contravenţie, precum şi a măsurilor complementare ce o privesc.

(….)

Exonerează petentul de la obligaţia de plată a amenzii contravenţionale în cuantum de 1450 lei şi înlătură sancţiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.”, se arată în motivarea sentinței Judecătoriei Pașcani.

Ziarul de Iași a prezentat alt caz:

Cristinel P. a fost oprit pe 18 decembrie anul trecut, pe când se afla la volanul Skodei sale, de un poliţist care i-a adus la cunoştinţă că circula cu o viteză mult mai mare decât limita legală de 90 km/h. Şoferul a fost amendat cu 1.305 lei. Nu ştia să fi avut 145 km/h, aşa că a contestat amenda. În instanţă, a afirmat că a protestat încă de la întocmirea procesului-verbal, dar obiecţiile sale nu au fost consemnate de poliţist. Pentru a demonstra că şoferul fusese sancţionat pe drept, reprezentanţii Inspectoratului Poliţiei Judeţene au prezentat în faţa magistraţilor Judecătoriei Paşcani înregistrarea video a incidentului şi o fotocopie după verificarea metrologică a aparatului radar.

Tocmai înregistrarea a fost motivul pentru care judecătorii au decis în cele din urmă anularea amenzii. Pe înregistrare se vedea cum viteza autoturismului fluctua mult, trecând de la 96 km/h la 136-138 km/h opt secunde mai târziu şi coborând înapoi la 96-99 km/h după alte 7 secunde. Atenţia judecătorilor a fost atrasă însă de faptul că automobilul trecea de la viteza de 95 km/h la 145 km/h în decurs de doar o secundă. După încă o secundă, viteza cobora înapoi la 95 km/h. Magistraţii au apreciat că o Skoda nu este capabilă de o asemenea acceleraţie şi nici nu poate frâna pentru a-şi reduce viteza cu 50 km/h în doar o secundă. „Fluctuaţiile referitoare la viteză sunt prezente pe tot cursul imaginilor, iar valorile indicate de radar sunt apte să ridice un dubiu cu privire la acurateţea înregistrării, nefiind posibil ca în aceeaşi secundă sau chiar de la secundă la alta un autoturism să ilustreze o fluctuaţie atât de mare a vitezei. Instanţa constată că există un puternic dubiu cu privire la faptul că viteza de 145 km/h indicată în procesul verbal este chiar viteza cu care a circulat petentul la momentul şi locul indicat în actul supus analizei. Cum potrivit principiului «dubio pro reo», dubiul trebuie să profite făptuitorului, reţinând şi prezumţia de nevinovăţie a apelantului prevăzută de CEDO, instanţa constată că intimatul nu a furnizat o probă suficientă pentru susţinerea legală a procesului verbal în litigiu”, au precizat judecătorii, care au dispus anularea procesului-verbal. Sentinţa a fost contestată însă de IPJ, dosarul intrând pe rolul Tribunalului.

Comments

comentarii

Întrebat care este poziția sa cu privire la acuzațiile de plagiat care afectează PNL, precum «cazul Bode», premierul Nicolae Ciucă și-a exprimat încrederea în justiție, situație în care procesele în desfășurare nu trebuie să fie afectate de declarații.... Citește mai mult
Clujenii se plâng că de câteva zile nimeni nu a ridicat gunoaiele de la mai multe puncte gospodărești din toate cartierele orașului. Deșeurile sunt împrăștiate și e mizerie în mai multe zone.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!