Un consilier local UDMR dintr-o comună din Cluj și un fost candidat la Camera Deputaților din partea PPMT s-au judecat în două procese: unul pentru acuzații pe Facebook și într-un ziar, iar altul pentru o altercație.

Mai întâi, Moldvoy Akos, fost candidat al Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) in Colegiul 7 Camera Deputaților, l-a chemat în judecată pe Simon Zolti, consilier local si președinte al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR) la nivelul comunei Tritenii de Jos, căruia i-a cerut daune în urma unei altercații.

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 martie 2014 la Judecătoria Turda, reclamantul Moldvoy Akos, în contradictoriu cu pârâtul Simon Zolti, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata daunelor morale față de reclamant în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată. Acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că Moldvoy a primit daune morale de 3.000 de lei și cheltuieli de judecată de 1.100 de lei. Sentința a rămas definitivă la Tribunalul Cluj.

Extras din motivare

”În fapt, reclamantul arată că, în data de 30.04.2013, cu ocazia Sfintelor Paști, în cadrul pregătirii unei reuniuni organizate în satul Colonia, a avut o altercație cu numitul Simon Zolti, care de față cu mai multe persoane, după ce i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare și l-a agresat fizic. In timp ce îi vorbea astfel, l-a apucat de haine, iar la scurt timp l-a strâns de braț cu forță și l-a ținut așa, după care l-a apucat de gât, din partea de față și cu mâna dreaptă a început să-l strângă de gât puternic, ținându-l așa un timp îndelungat. Această agresiune arată că, i-a provocat o suferință fizică, totul petrecându-se rapid și într-un mod neașteptat, astfel că nu a avut ocazia de a se apăra sau de a se feri. Reclamantul arată că, acest incident s-a petrecut în condițiile în care erau de față mai multe persoane adunate în curtea școlii din localitate, avand in vedere că este membru al Partidului Popular Maghiar din Transilvania ( PPMT) având funcția de vicepreședinte județean și datorită opiniilor și aparențelor sale politice, Șimon Zolti a cultivat o antipatie pronunțată față de reclamant. Datorită acestor evenimente, cauzate de comportamentul lui Șimon Zolti, reclamantul arată că, a suferit un prejudiciu prin faptul că, i-a fost grav afectată imaginea, reputația, demnitatea și onoarea.

Potrivit dispozițiilor Codului civil, art 1357, coroborat cu art.253, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Având în vedere că, sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, existența faptei ilicite și a prejudiciului efectiv suferit precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, reclamantul  este îndreptățită a pretinde și a primi repararea prejudiciului suferit prin plata daunelor morale solicitate.

Mai arată reclamantul că, în  data de 11.04.2013 împotriva lui Șimon Zolti a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, faptă prevăzută de art.180 alin.1 Cod pen din 1969 și s-au făcut cercetări în acest sens în Dosarul penal nr.1131/P/2013. În urma cercetărilor efectuate, prin ordonanța din 18.09.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Simon Zolti și obligarea acestuia la plata amenzii în cuantum de 150 lei,cu titlu de sancțiune administrativă. Din actele efectuate, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, precum și din Rezoluția prim procurorului, rezultă că, s-a reținut fapta săvârșită de către pârât, însă această faptă nu constituie infracțiune, deoarece nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Chiar dacă fapta pârâtului nu constituie infracțiune, fără nici o îndoială ea este ilicită și reprezintă o faptă delictuală și acest incident a avut urmări neplăcute asupra sa și a familiei sale.

În aceste condiții, raportat la circumstanțele prezentei cauze – reclamantul a fost bruscat în public, în prezența unui grup de 20-25 de persoane, conform declarațiilor martorilor, afectarea imaginii reclamantului față de prietenii săi, care se aflau alături de el la acel moment, dar și răspândirea zvonului despre conflict în comunitate, demnitatea și onoarea acestuia fiind afectată din cauza agresiunii fizice exercitată asupra sa – instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit.

Astfel, din depozițiile martorilor propuși de reclamant, instanța constată că în comunitate s-a vorbit ulterior despre conflictul în care a fost implicat reclamantul, în condițiile în care este vorba despre o localitate cu un număr mic de locuitori, ceea ce a afectat modul în care reclamantul era perceput anterior, drept o persoană calmă, care nu participa la scandaluri. De asemenea, trebuie observat că reclamantul are calitatea de vicepreședinte județean al Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (aspect confirmat de martorul B. A), funcție care îi conferă un grad ridicat de notorietate, respectiv de expunere la viața publică, în primul rând pe plan local, dar și regional.

Pe de altă parte, instanța reține că pe lângă gravitatea prejudiciului moral, trebuie avut în vedere și criteriul echității. Suma de bani acordată pentru acoperirea prejudiciului moral trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, ținându-se cont de criteriul gravității prejudiciului moral, dar și de criteriul echității. În speța de față, din probele administrate în cauză rezultă fără îndoială că reclamantului i s-a pricinuit un sentiment de frustrare, o stare de inferioritate, însă nu de o asemenea amploare și gravitate, care să necesite compensarea cu suma de 10.000 lei, cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Astfel, judecând în echitate, instanța apreciază că suma de 3.000 lei este suficientă pentru a oferi o reparație pentru atingerea adusă integrității fizice, demnității și onoarei reclamantului.”

Procesul pentru afirmațiile din ziar și de pe Facebook

La o lună după ce Moldvoy a depus cererea de chemare în judecată, pârâtul din primul proces, Simon, s-a transformat în reclamant și l-a chemat în judecată pe adversar, de la care a cerut daune morale de 30.000 de lei pentru niște afirmații făcute în ziarul Szabadsag și pe rețeaua de socializare Facebook. Judecătoria Turda a respins actțiunea ca neîntemeiată, iar Tribunalul Cluj a menținut prima sentință.

Potrivit motivării sentinței Judecătoriei, ”in fapt, în perioada relevanta in cauza– noiembrie 2012, reclamantul Șimon Zolti a deținut funcția de consilier local si președinte al U.D.M.R. la nivelul comunității Tritenii de Jos , in timp ce paratul Moldvoy Akos a fost candidatul Partidului Popular Maghiar din Transilvania in Colegiul 7 Camera Deputaților.

Prima fapta ilicita cauzatoare de prejudicii pe care reclamantul i-o imputa paratului consta in susținerile pe care acesta le-ar fi făcut in presa scrisa, respectiv in ziarul Szabadsag, in sensul ca „afirmațiile realizate de către reclamant in calitate de Președinte al partidului UDMR la organizația Comunei Tritenii de Jos, cu ocazia ședinței comunității locale din data de 29.10.2012, constituie minciuni”, ca elaborarea rețelei de apa nu este meritul organizației, ci al unei comisii pentru apa in care reclamantul nu era nici  măcar membru, precum si ca rețeaua de canalizare si terenul de fotbal nu ar fi fost realizate sub conducerea reclamantului, in calitate de Președinte al UDMR si in calitate de consilier local, ci ca ar fi meritul Primăriei.

Asa cum rezulta înscrisul de la fila 8 din dosar, aceasta publicație la care face referire reclamantul, din ziarul Szabadsag, reprezintă de fapt o reacție a paratului Moldvoy Akos la un articol anterior prin care  reclamantul, in calitate de președinte local al organizației UDMR, ar fi enumerat înfăptuirile comunității din Colonia ca fiind rezultatele U.D.M.R.-ului , reacție animata de dorința paratului de a aduce la cunoștința publicului informații reale.

Astfel, paratul a susținut ca elaborarea rețelei de apa nu ar fi meritul propriu al UDMR-ului, la elaborarea acestei rețele lucrând o comisie de apa, care de la momentul constituirii l-a avut ca președinte pe Molvai L, reclamantul nefiind nici măcar membru. In ceea ce privește rețeaua de canalizare de canalizare si terenul de fotbal, paratul a afirmat ca acestea sunt de asemenea meritul primăriei, si in special al primarului, fără a se datora UDMR-ului. In partea finala a articolului paratul a mai afirmat „Aici are perfecta dreptate, dar atunci presupusa campanie curata din partea lor de ce este constituita pe minciuni?”.

Cea de-a doua fapta ilicita cauzatoare de prejudicii imputata paratului consta in afirmațiile pe care acesta le-ar fi făcut la data de 26.11.2012 pe site-ul de socializare Facebook, in sensul ca reclamantul nu poate da socoteala despre banii composesoratului si ca articolul apărut in cadrul rubricii „Posta Redacției” al ziarului Szabadsag „este o lămurire in ceea ce privește minciunile mizerabile ca care reclamantul duce de nas sătenii”, si acuzele pe care i le-a adus reclamantului in sensul ca ar fi folosit in scop personal subvenții de 800 lei, respective 1000 lei, acreditând ideea ca reclamantul si-ar fi însușit aceste sume si ca ar fi un escroc, si ca ar fi elaborate împreuna cu fiul sau proiecte pentru care ar fi solicitat sume de 500 lei, in condițiile in care ar fi trebuit sa le realizeze gratis.

Din înscrisurile depuse la filele  9-11, ce reprezintă o traducere in limba romana a discuțiilor purtate pe site-ul Facebook, rezulta ca aceste discuții s-au purtat intre parat, pe de-o parte, si fiul reclamantului, pe de alta parte, iar in cadrul acestui schimb de replici paratul a afirmat ca reclamantul nici pana azi nu poate da socoteala despre banii composesoratului, si ca articolul apărut in ziarul Szabadsag a fost doar un răspuns si o lămurire in ceea ce privește minciunile mizerabile cu care purtați de nas sătenii.

In ceea ce privește celelalte acuze, cu privire la sumele din subvenții folosite in scop personal si la sumele pretinse pentru proiecte ce trebuiau realizate gratis, acestea sunt confirmate in cauza de înscrisurile de la filele  9-11, insa, din aceleași înscrisuri, rezulta in mod evident ca acuzele respective nicidecum nu vizau persoana reclamantului, ci pe Șimon Norbert- fiul reclamantului.

Față de momentul la care au fost realizate afirmațiile anterior menționate in presa scrisa si pe site-ul facebook, si anume noiembrie 2012, instanța a reținut ca in speța sunt incidente prevederile Noului Cod civil, iuntrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011.

De asemenea, fata de situația de fapt amintita mai sus, s-a reținut ca sunt aplicabile in speța atât dispozițiile art. 30 din Constituția României, cat si articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, precum si jurisprudența Curții eEuropene a Drepturilor Omului.

Așadar, pe plan intern sunt incidente prevederile art. 1359 din Noul Cod civil, potrivit cărora “orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ, încalcă aceasta îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral“.

De asemenea, sunt aplicabile cauzei prevederile art. 1357 din Noul Cod Civil, care prevăd ca „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpa”.

De la data aderării României la Uniunea Europeana, Conventia Europeana a Drepturilor Omului- ratificata prin Lg.30/18.05.1994, a devenit parte integranta a sistemului român de drept si a dobândit aplicabilitate directa, iar potrivit art. 20 din Constituția revizuita, dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte, iar alin. 2 indica modul de soluționare al unui eventual conflict între aceste dispoziții privitoare la drepturile omului si reglementările interne, acordând prioritate reglementarilor internaționale.

În consecința jurisprudența CEDO are aplicabilitate directa în dreptul intern, mecanismul plângerilor către Curte fiind subsidiar, iar acest principiu al subsidiarității (exprimat prin art. 13 si 35 din Conventie) reclama ca instanțele naționale sa fie primele chemate sa asigure respectarea drepturilor si libertăților fundamentale pe care Convenția le reglementează.

Drept urmare instanța va analiza cererile parților raportate la dispozițiile dreptului intern si la disp. art. 10 din CEDO privind libertatea de exprimare, potrivit caruia orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, care cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau comunica informatii/idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere, drept de altfel prev. si în dreptul intern prin Constitutie (art.30)

Desi drept fundamental, libertatea de exprimare nu are caracter absolut, ea putând fi supusa unor restrictii în ipoteza în care folosirea libertatii de exprimare este îndreptata împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apara sau chiar împotriva democratiei însasi, (definite de al 2 al art. 10 din CEDO), restrictii care sunt supuse principiului asigurarii justului echilibru între exercitiul dreptului la libera exprimare si protectia intereselor sociale si ale drepturilor individuale.

Una dintre restrictiile aduse libertartii de exprimare este permisa atunci când exprimarea aduce atingere reputatiei unei persoane, care ca element al vietii private este protejat de art. 8 din CEDO.

Din afirmatiile facute de reclamant si pârât supuse analizei, cât si din continutul articolelor în care au fost cuprinse, rezulta ca acestea au fost facute in perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, la care  paratul a canditat  in Colegiul 7 Camera Deputatilor din partea partidului Popular Maghiar din  Transilvania, in timp ce reclamantul detinea functia de consilier local si presedinte al U.D.M.R. la nivelul comunitatii Tritenii de Jos.

In ceea ce priveste primele afirmatii ale paratului aparute in Ziarul Szabadsag, respectiv ca elaborarea retelei de apa nu ar fi meritul propriu al UDMR-ului, la elaborarea acestei retele lucrand o comisie, care de la momentul constituirii l-a avut ca preseduinte pe Molvai L, reclamantul  nefiind nici macar membru, precum si ca reteaua de canalizare si terenul de fotbal  ar fi meritul primariei, si in special al primarului, fara a se datora UDMR-ul, instanta retine ca probele adminstate in cauza cofirma caracterul intemeiat al acestor sustineri, respectiv veridicitatea lor.

Astfel, in cadrul interogatoriului ce i-a fost luat in cauza, reclamantul Șimon Zolti a recunoscut ca de elaborarea retelei de apa in comuna Trinetii de Jos, s-a ocupat o comisie, in care el a avut doar calitatea de casier, precum si ca programul privind canalizarea a fost initiat nu doar de catre el, ci si de catre tatal paratului si primarul localitatii .

Totodata, din depozitia martorului T. I consemnata la fila 88 din dosar, rezulta ca proiectele legate de canalizare si de terenul de fotbal au apartinut primariei, aceste proiecte fiind sprijinit de UDMR, “de toata lumea, inclusiv de catre reclamant, fiind in interesul comunei”.

Tot astfel, martorul Sașa Valer, care detine functia de primar al comunei Tritenii de Jos, a declarat ca proiectul privind canalizarea in localitatile ce apartin de comună a fost demarat la initiativa sa, si nicidecum a reclamantului. Martorul a mai declarat ca el a fost cel care a initiat si proiectul privind realizarea unor terenuri sintetice de fotbal in comună, program ce a inceput cu satul Colonia, si care a fost sprijinit de catre Consiliul Judetean Cluj. Acest martor a mai mentionat ca reclamantul, in calitate de consilier local, a contribuit si el la realizarea acestor programe, insa la fel ca si ceilalți consilieri. Astfel, martorul a  apreciat ca meritul pentru cele doua programe legate de canalizare si terenurile de fotbal din comună, in calitate de primar, si consiliului local, si nicidecum  formatiunii locale a U.D.M.R. (fila 94).

Faptul ca proiectele privind lucrarile de canalizare, elaborarea retelei de apa si amenajarea terenului sintetic din localitatea Colonia au fost initiate de catre Primaria comuniei Tritenii de Jos, prin primar, iar nu de reclamant, rezulta inclusiv din adeverinta de la fila 43 din dosar,  si din raportul de activitate pentru anul 2012 al comunei Trtienii de Jos depus in probatiune la filele 44-49 din dosar, in care sunt mentionate printre  activitatile desfasurate in decursul anului 2012 finalizarea si darea in folosinta  a terenului sintetic din localitatea Colonia, punerea in probe a Statiei de epurare si bransarea localitatii Colonia la canalizare.

Prin urmare, instanta a constatat ca aceste prime sustineri ale paratului din ziarul Szabadsag corespund realitatii, motiv pentru care instanta  a respins ca neintemeiata cererea de constatare a caractelui lor illicit.

Cat priveste sustinerile paratului Moldvoy Akos din partea finala a atricolului publicat in ziarul Szabadsag, “aici are perfecta dreptate, dar atunci presupusa campanie curate din partea lor de ce este constituita pe minciuni?”, se retine ca acestea nu pot fi rupte din context, ci trebuie interpretate si prin prisma mentiunilor anterioare din acest articol, in care se face referire la afirmatiile candidatului la alegerile parlamentare de pe listele UDMR-ului, H. C, in sensul ca “nu exista asa ceva, ca omul lucreaza pentru ceva si rezultatul muncii sale este furat”. Astfel, analizand articolul publicat de catre parat in intregul sau, se poate  deduce ca aceasta ultima afirmatie facuta de catre parat vizeaza formatiunea locala  Tritenii de Jos a UDMR, iar nu in mod direct persoana reclamantului.

In ceea ce priveste sustinterile paratului de pe site-ul de socializare Facebook, in sensul ca reclamantul nici pana azi nu poate da socoteala despre banii composesoratului, probele administrate in cauza confirma temeinicia acestei afirmatii.

Veridicitatea acestor afirmatii rezulta din coroborarea declaratiilor martorilor T. I, vicepresedintele acestui composesorat, si Moldvai T, membru composesor, cu extraselele de cont  de la filele 50-51 din dosar.

Astfel, martorul T. I a declarat ca in luna martie a anului 2009 au existat in cadrul composesoratului anumite discutii cu privire la necesitatea achizitionarii de ingrasamant, insa fara o decizie efectiva in acest sens, iar reclamantul a recurs la ridicarea de bani de la banca pentru achizionarea de astfel de ingrasaminte, care insa nu au fost si cumparate. Ridicare banilor respectivi de la banca in numele composesoratului in luna martie nu a fost comunicata de catre reclamant membrilor composesori, acestia afland despre acest fapt abia in noimebrie. Ulterior acestui incident, composesoratul a stabilit regula ca pentru ridicarea de  bani de la banca in numele composesoratului sa fie necesare doua semnaturi, si nu doar una (fila 89).

De asemenea, martorul Moldvai T, membru composesor, a declarat la randul sau ca au existat discutii in cadrul composesoratului  in sensul ca reclamantul nu ar fi putut justifica ridicarea banilor respectivi de la banca (fila 93).

Referitor la cea de-a doua afirmatie realizata de catre parat pe site-ul facebook, si anume ca articolul aparut in ziarul Szabadsag a fost doar un raspuns si o lamurire in ceea ce priveste miniciunile mizerabile cu care purtati de nas satenii, se poate observa ca aceste afirmatii nu vizeaza direct persoana reclamantului, ci intreaga organizatie locala a formatiunii politice U.D.M.R.

In ceea ce priveste celelalte acuze pe care paratului le-ar fi adus reclamantului, respectiv cu privire la sumele din subventii folosite in scop personal si la sumele pretinse pentru proiecte ce trebuiau realizate gratis, din dialogul purtat pe site-ul Facebook intre parat si Simon Zoli Norbert, fiul reclamantului, rezulta in mod evident ca acuzele respective nu vizeaza nici de aceasta data persoana reclamantului, ci pe Simon Norbert, care asa cum s-a mentionat si anterior este fiul reclamantului, fara ca paratul sa fi facut nici macar vreo aluzie ca acele  sume ar fi fost folisite si de catre reclamant sau ca acele proiecte ar fost intreprinse si de catre acesta din urma ( filele  9-11).

În concluzie afirmatiile facute de parat, supuse analizei instantei, se apreciaza ca nu au caracter ilicit, fiind facute în limitele dreptului obiectiv si nu sunt de natura a aduce prejudicii onoarei si demnitatii partilor, fiind facute vis a vis de calitatea pe care o detin partile, aceea de oameni politici.  Asadar, în urma probatoriul administrat, nu s-a dovedit ca afirmatiile facute constituie o fapta ilicita, lipsind astfel una din conditiile raspunderii civile delictuale (art. 1357 Noul C.civ.)

Din acest punct de vedere instanta a apreciat ca afirmatiile facute de paratul Moldvoy Akos se încadreaza în limitele libertatii de exprimare prevazute de art. 10 din CEDO, iar sanctionarea acestora prin plata unor daune morale si obligarea paratului la prezentarea de scuze publice reclamantului ar constitui o ingerinta în exercitarea acestui drept, nefiind o masura proportionla cu scopul legitim urmarit.

Din aceasta perspectiva s-a retinut caracterul mesajului (în sensul afirmatiilor facute de parat ziarul Szabadsag, respectiv pe site-ul de socializare Facbook), ca fiind unul general politic, data fiind opozitia în care se aflau partile de membri unor formatiuni politice rivale in cadrul campaniei electorale din noiembrie 2012. Aceste afirmatii ale paratului au urmarit un scop legitim, respectiv de a aduce la cunoștința publicului anumite informatii, iar informatiile prezentate se subsumeaza naturii de informatii de interes public si nu vizezaza aspecte tinand de viata privata a reclamantului. Aceste informatii nu  au vizat lezarea reputatiei reclamantului, ci doar informarea comunitatii asupra realitatii celor afirmate de catre UDMR, informatii ce pot fi considerate de interes public. Mai mult, asa cum s-a mentinat si anterior, o parte din afirmatiile facute de catre parat nici macr nu vizau persoana reclamantului, ci fie organizatia locala a UDMR, fie pe fiul acestuia.

Drept urmare, fata de toate considerentele aratate instanta a apreciat ca în cauza nu sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, afirmatiile partatului încadrându-se în libertatea de exprimare, motiv fata de care a apreciat neîntemeiata actiunea in cauza, pe care a respins-o pe cale de consecinta.

Potrivit prevederilor art. 453 din Codul de procedura civila, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata.

In considerarea acestor dispozitii legale, instanta a obligat reclamantul Șimon Zolti sa ii plateasca paratului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial achitat potrivit chitantei  nr. 19 din 19.11.2014 de la fila 85 din dosar.”

Extras din motivarea Tribunalului Cluj

”Analizând apelul prin prisma motivelor de  fapt și de drept invocate, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:

Din dispozițiile art. 1357 din Noul Cod Civil, se reține că „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpa”.

Pe de altă parte, conform prevederilor art.1359 din Noul Cod civil, „orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ, încalcă aceasta îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.”

Rezultă așadar condițiile ce trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite; cauzarea unui prejudiciu, chiar si nepatrimonial; legătura de cauzalitate dintre acestea, precum si existenta vinovatei autorului faptului ilicit.

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale în persoana intimatului este necesar a se analiza dacă afirmațiile făcute de acesta pe rețeaua de socializare Facebook și în ziarul Szabadsag au fost de natură a aduce atingere reputației apelantului.

Din probatoriul administrat în fața instanței de fond, se reține că, afirmațiile făcute de către intimatul pârât față de apelant și față de U.D.M.R. formațiunea politică din care acesta face parte, constituie mai mult o dispută între membrii unor formațiuni politice diferite, aflați în noiembrie 2012 în campanie electorală și care au susținut că au avut anumite realizări tocmai pentru a câștiga voturile electoratului.”

 

Comments

comentarii