Contrar opiniei judecătorului Cristi Danileț despre faptul că România activat derogarea de la CEDO, avocata Silvia Uscov din Baroul București susține că Statul român a proceda bine și că nu se bucură de o putere nelimitată în cazul derogării.

Avocatul Uscov a scris despre consecințele faptului că România a notificat derogarea de la prevederile CEDO:

”Pe data de 18.03.2020 România a notificat Secretarul General al Consiliului Europei, în temeiul art. 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și, surprinzător, A PROCEDAT BINE, spre deosebire de celelalte state din vest care au aplicat măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților garantate de CEDO, dar nu au notificat aceste derogări.

Statele parte la CEDO nu se bucură de o putere nelimitată în cazul derogărilor, Curtea fiind împuternicită să se pronunțe dacă statele au depășit „măsura strict cerută de exigențele” crizei. Pentru a evalua dacă măsurile luate au fost „strict cerute de exigențele situației și în concordanță cu celelalte obligații din dreptul internațional”, Curtea examinează plângerile pe fond ale celor care se adresează acesteia.

Prin urmare, cetățenii României beneficiază de protecția Convenției, numai că se vor analiza de către Curte dispozițiile derogatorii pentru ca acestea să fie în concordanță atât cu prevederile Convenției, cât și cu situația extraordinară care a impus adoptarea măsurilor derogatorii.

După cum a precizat Curtea, existența unei „urgențe publice care amenință viața națiunii” nu trebuie să servească drept pretext pentru limitarea libertății dezbaterii politice. Chiar și în situații de urgență, statele trebuie să țină cont de faptul că orice măsuri luate ar trebui să caute să protejeze ordinea democratică de amenințările la adresa acesteia și că ar trebui depuse toate eforturile pentru a proteja valorile unei societăți democratice, cum ar fi pluralismul și toleranța (Mehmet Hasan Altan v.Turcia; Șahin Alpay v.Turcia).

Conform Ghidului publicat pe site-ul CEDO cu privire la aplicarea art. 15, Curtea verifica chestiuni precum:

a) dacă legile obișnuite ar fi fost suficiente pentru a face față pericolului cauzat de situația de urgență publică (Lawless v. Irlanda; Irlanda v.Regatul Unit);

b) dacă măsurile sunt un răspuns autentic la o situație de urgență (Alparslan Altan v.Turcia; Brannigan și McBride v. Regatul Unit);

c) dacă măsurile au fost utilizate în scopul pentru care au fost acordate (Lawless v.Irlanda);

d) dacă derogarea este limitată și motivele care o susțin (Brannigan și McBride v. Regatul Unit);

e) dacă necesitatea de a derogare a putut face obiectul revizuirii;

f) orice atenuare a măsurilor impuse (Irlanda v.Regatul Unit);

g) dacă măsurile au fost făcut obiectul unor garanții (Lawless v .Ireland; Brannigan și McBride v. Regatul Unit; Aksoy v.Turcia);

h) importanța dreptului pus în discuție și controlul judecatoresc asupra incălcărilor acestui drept;

i) dacă este posibil controlul judecatoresc al măsurilor (Brannigan și McBride v. Regatul Unit);

j) proporționalitatea măsurilor și dacă au implicat vreo discriminare nejustificabilă (A. și alții împotriva Regatului Unit;

k) dacă măsura era „legală” și a fost efectuată „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” (Alparslan Altan v. Turcia; Mehmet Hasan Altan v. Turcia; Șahin Alpay v.Turcia);

l) dacă sunt satisfăcute cerințele minime prevăzute la articolul 5 § 1 litera (c) din Convenție cu privire la „rezonabilitatea” unei suspiciuni care justifică reținerea detenției unei persoane (Alparslan Altan v.Turcia);

m) punctele de vedere ale instanțelor naționale care au luat în considerare chestiunea (Alparslan Altan v.Turcia; Mehmet Hasan Altan v. Turcia; Șahin Alpay v. Turcia). Dacă cea mai înaltă instanță internă dintr-un stat contractant a ajuns la concluzia că măsurile nu erau strict obligatorii, Curtea va fi îndreptățită să ajungă la o concluzie contrară numai dacă a considerat că instanța națională a interpretat greșit sau a aplicat greșit articolul 15 sau jurisprudența Curții în temeiul articolului respectiv, sau a ajuns la o concluzie care era în mod vădit nejustificată (A. și alții împotriva Regatului Unit).”

Comments

comentarii