fbpx
Acasă » PROCESE » Autorizația noului sediu central BT rămâne în picioare. Firma care a atacat-o a pierdut la Tribunal
Lucrările la noul sediu BT avansează rapid

Autorizația noului sediu central BT rămâne în picioare. Firma care a atacat-o a pierdut la Tribunal

Instanța de contencios a Tribunalului Cluj a hotărât, astăzi, 4 aprilie, respingerea cererii de chemare în judecată a unei firme care solicitase anularea autorizației de construire a noului sediu central al Băncii Transilvania de pe bulevardul Dorobanților nr.30-32

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată, Bistro Dorobanți SRL a solicitat anularea autorizației de construire nr. 580/02.05.2018 emisă pentru BT Building SRL și desființarea lucrărilor de construire efectuate în baza acesteia.

Încă de la început, avocații BT Building au cerut prin întâmpinare, în principal, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și lipsită de interes, și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Instanța a admis excepția lipsei de interes a firmei Bistro Doorbanți, care a fost chiriaș în clădirea cumpărată de BT și demolată.

”Admite exceptia lipsei de interes. Respinge ca lipsita de interes cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamanta Bistro Dorobanți SRL in contradictoriu cu paratii Primarul Municipiului Cluj Napoca, UAT Municipiul Cluj Napoca si BT Building SRL .”, se arată în minuta sentinței. Acesta poate fi atacată curecurs in termen de 15 zile de la comunicare.

BT Building a fost apărată cu succes de o echipă de trei avocați de la SCA Șomlea & Asociații condusă de Radu Șomlea și din care au făcut parte Adrian Manole și Ioana Sălăjan.

În continuare vom arăta, pe scurt, cum au motivat aceștia excepția lipsei de interes:

”Condiția interesului, după cum s-a reținut în mod unanim în doctrină și jurisprudență, reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a unui mijloc procesual. (…)

Chiar și în ipoteza în care AC (autorizația de construire – n.red) ar fi anulată, iar construcția ar fi desființată, raporturile juridice dintre reclamantă și subscrisa, pe de o parte, și reclamantă și autoritatea publică locală, pe de altă parte, ar rămâne aceleași. Cu alte cuvinte, reclamanta nu ar avea niciun folos practic de pe urma admiterii acțiunii.

În concret, anularea AC nu ar determina reactivarea contractului de locațiune și, mai important, nu ar determina nici reedificarea imobilului demolat. Nici cu ocazia concluziilor verbale, reclamanta nu a putut preciza care este folosul practic urmărit, singura teza invocată fiind o pretinsă posibilitate de „obținere a posesiei asupra terenului”.

Asemenea alegații însă, potrivit cărora anularea AC ar însemna obținerea de către reclamantă a posesiei asupra terenului sunt lipsite de fundament legal. Reclamanta nu a avut și nici nu are vreun drept asupra terenului, ci a avut un drept de folosință temporar asupra unui imobil edificat pe teren.

Contractul de locațiune nu mai produce efecte

Potrivit art. 1818 alin. (1) Cod Civil „Dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinației stabilite, locațiunea încetează de drept”. Soluția încetării de drept este firească, de vreme ce potrivit art. 1229 Cod Civil, „Numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestații contractuale”.

În legătură cu încetarea de drept a locațiunii în urma distrugerii bunului, în doctrină s-a arătat că „Dacă pieirea este totală (lucrul nu mai poate fi folosit potrivit destinației), contractul este desfăcut de drept, căci locatorul nu mai poate asigura locatarului folosința lucrului și nici nu poate fi obligat la reconstruirea, refacerea sau înlocuirea lui. (…)

Contractul este desfăcut de drept indiferent că pieirea lucrului este fortuită sau culpabilă, căci locațiunea nu poate fi concepută fără un obiect asupra căruia să se exercite”.

Or, prin desființarea construcției și radierea acesteia din Cartea Funciară, imobilul închiriat a ieșit din circuitul civil, astfel încât nu mai putea face obiectul locațiunii, motiv pentru care și contractul de închiriere a încetat de drept în data de 26.06.2017 și nu poate justifica interesul cererii de chemare în judecată.

În cadrul concluziilor verbale, apărătorul reclamantei a susținut că nu există o hotărâre judecătorească prin care instanța să se fi pronunțat asupra încetării contractului. Arătăm în acest context că dispozițiile art. 1818 Cod Civil sunt clare și dispun că locațiunea încetează de drept, fapt ce face inutilă implicarea instanței.

În plus, chiar și anterior desființării imobilului, contractul de închiriere nu mai era în vigoare, fiind reziliat în baza art. 8.3 din contract, ce prevedea posibilitatea rezilierii voluntare, cu respectarea unui termen de preaviz de 90 de zile.

Încetarea relațiilor contractuale prin rezilierea contractului a avut loc în anul 2016.

În data de 01.02.2017, BEJ Șortan Ioan Călin a întocmit Procesul Verbal de constatare a situației de fapt asupră stării Imobilului închiriat (Anexa 13), din care rezultă următoarele:

  • Societatea Bistro Dorobanți SRL nu mai folosea spațiul;
  • Nu se desfășura nici o activitate în acest spațiu;
  • Spațiul era părăsit (conform planșelor fotografice anexate procesului verbal).

Cele de mai sus reprezintă argumentele de drept și de fapt ce probează nu doar rezilierea Contractului de închiriere, ci și acordul explicit al reclamantei privind încetarea contractului.

Părăsirea spațiului denotă acceptarea de către reclamantă a faptului că nu mai exista niciun temei juridic contractual pentru folosirea în continuare spațiului. Or, dacă în urmă cu 2 ani, reclamanta a părăsit spațiul în urma notificărilor subscrisei, în mod evident nu mai poate susține acum că are un contract de închiriere în vigoare.

Încetarea contractului a fost reținută de Judecătoria Cluj-Napoca prin Sentința Civilă nr. 1306 din data de 24.02.2017, în care instanța a arătat că „ (…) există o aparență că respectivul contract a încetat”. Sentința Judecătoriei a fost menținută în apel de către Tribunalul Cluj-Napoca prin Decizia Civilă nr. 1059 din data de 11.09.2017, în cadrul căreia s-a reținut că „analiza actelor aflate la dosarul de fond conduc la concluzia ineficacității contractului de închiriere”.

Concluzii

Interesul pe care îl invocă reclamanta nu este altceva decât o exercitare excesivă, nerezonabilă și contrară bunei-credințe a dreptului de a contesta actul administrativ cu caracter individual adresat unei alte persoane.

Nemulțumirea generală față de starea de fapt nu justifică interesul legitim de a acționa în materia contenciosului administrativ, iar reclamanta, persoană juridică de drept privat, nu poate justifica un interes legitim privat pentru care nu ar trebui autorizată construirea pe un teren de 8.597 m2 din centrul municipiului Cluj-Napoca.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns