fbpx
Acasă » SPECIALIȘTI » ANALIZĂ. Cum se poate cere restructurarea creditelor în franci. Ce au greșit băncile

ANALIZĂ. Cum se poate cere restructurarea creditelor în franci. Ce au greșit băncile

Conferențiarul universitar Ciprian Păun, titular al cursurilor de dreptul afacerilor, drept fiscal și legislația fondurilor europene la Facultatea de Științe Economice a UBB, a realizat pentru CLUJUST.ro o analiză asupra creditelor în franci elvețieni și a identificat problemele din contractele cu băncile, care îi pot ajuta pe oameni să obțină revenirea la cursul istoric al francului față de euro sau lei.

Pentru a ne lămuri ce șanse au oamenii cu credite în franci elvețieni să obțină în instanțe revenirea la cursul de la data contractării creditelor, am apelat la conferențiarul universitar Ciprian Păun, avocat în Baroul Cluj. Mai întâi, acesta a observat o chestiune interesantă în istoricul derulării contractelor de credit în franc: clienții nu au primit și nu au văzut efectiv francii!

Francul, monedă scripturală

”Băncile au oferit clientului un credit în această monedă, bazându-se pe faptul că e o monedă stabilă. Majoritatea clienților, din informațiile pe care noi le avem, peste 80 la sută din ei nu au văzut niciodată franci elvețieni în cash. Francul elvețian a fost folosit de instituțiile bancare ca și monedă scripturală sau monedă de cont, raportat la care băncile au definit scadențarul, au definit plățile, au definit tranșele și tot ceea ce înseamnă executarea contractului. Dar niciodată nu au virat în contul persoanelor respective banii în franci elvețieni. I-au virat în euro, în lei, în orice altă monedă decât în franci.

Din punctul nostru de vedere, interesul tuturor clienților care au credite în franci elvețieni ar fi să solicite revenirea la cursul istoric între franc elvețian și euro sau lei, în funcție de moneda în care li s-a plătit efectiv în cont, în funcție de cum a avut banca disponibilitate. În procese, miza mare nu e de a anula clauzele abuzive, comisionul de risc și de administrare. Raportat la valoarea creditului nu asta e problema. Important este să găsești variantele de a aduce francul elvețian la paritatea cu euro sau leu din momentul semnării contractului, raportat la sumele care au fost transferate în contul clientului cu titlu de credit.

Mergem pe prevederile codului civil în care ni se spune clar faptul că contractul de credit este un contract între o instituție bancară și o persoană fizică sau juridică, pentru  a pune la dispoziția clientului un disponibil bănesc. Or, raportat la faptul că disponibilul bănesc care s-a pus la dispoziția clientului nu a fost în franci elvețieni, ci a fost în euro sau în lei, el poate să ceară restructurarea creditului și redefinirea creditului în moneda euro sau leu, pe care el a primit-o la momentul la care a contractat respectivul credit, la paritatea între francul elvețian- euro sau leu de la momentul respectiv. Asta va fi provocarea următoarelor acțiuni și aceasta va aduce un remediu efectiv pentru clienți. Dacă stăm și facem un calcul din câți bani s-au pierdut pe comision de risc, comision de administrare sau alte tipuri de comisioane, ele sunt infinit mai mici decât valoarea cu care a crescut francul elvețian raportat la euro sau raportat la leu.”, a explicat Ciprian Păun.

ciprian paun (6)Studii de risc?

Conferențiarul atrage atenția asupra faptului că băncile nu au atenționat clienții asupra riscurilor creditării în franci, astfel că interesul tuturor clienților este să revină la un curs istoric.  ”Băncile minimizează adevărul istoric. Ele spun: „În momentul în care ai semnat contractul de creditare, ai știut la ce te-ai expus. E obligația ta, era dreptul băncii de a propune diferite tipuri de credite”. Dar banca a fost un profesionist în relația asta contractuală. Ca un profesionist avea obligația de informare a clientului cu privire la riscuri, cu privire la raportul cu euro sau leu. Niciuna dintre bănci nu are un studiu de risc de la momentul la care a ofertat aceste credite în franci elvețieni. O altă întrebare suplimentară este: Câte bănci aveau provizionate sau aveau în disponibil financiar franci elvețieni? Acestea vor fi întrebări ce vor fi lămurite de către instanțele de judecată în fiecare proces cu instituțiile bancare. Adică vă rugăm să ne demonstrați dacă la momentul la care i-ați acordat credit lui X sau Y dumneavoastră aveați această disponibilitate alocată pe clientul respectiv în contul dvs. de instituție. Inclusiv plățile pentru rambursarea împrumutului la bănci se făceau în lei la cursul francului din ziua plății”, spune avocatul.

Jurisprudență europeană

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțatr deha în spețele maghiare împotriva OTP, în care s-a solicitat până la urmă reconversia creditelor la momentul inițial. Este celebră speța Kasler vs. OTP. Ciprian Păun spune că și în cauzele din România trebuie cerută opinia CJUE, mai ales că există precedent în altă țară. ”În primul rând este clar că referitor la litigiile acestea va trebui mers pe litigii privind clauze abuzive, privind protecția consumatorilor în cadrul contractului de credit bancar, precum și orice alte tipuri de protecții asumate pentru consumatori în cadrul contractelor comerciale. Pentru că altfel clientul va fi pus în fața instanței de judecată să timbreze la valoarea. Și mai este un avantaj foarte mare: În cadrul procedurilor judiciare, va trebui să se facă o solicitare către instanțele de judecată de trimitere preliminară către Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca să analizeze dacă o astfel de practică a băncilor de a folosi francul elvețian ca și monedă de cont sau scripturală și încasarea și raportarea tuturor altor obligații în lei sau în euro nu constituia o practică abuzivă dezvoltată de instituțiile bancare la nivelul României. Or, CJUE va analiza din perspectiva dreptului consumatorului al Uniunii Europene această chestiune, va răspunde la întrebarea preliminară a instanțelor din România și va ajuta foarte mult consumatorii pentru că la fel s-a întâmplat și în celelalte spețe cu clauze abuzive. Avem speța Kasler, în care tocmai asta era soluția, pentru că francul elvețian a fost luat ca monedă de cont, nu a fost luată ca efectiv plătită. Și noi trebuie să mergem pe logica CJUE pentru că hotărârile date de CJUE sunt automat obligatorii și se implementează direct în legislația națională a României. Din punctul ăsta de vedere, eu zic că există o mare șansă.”

Induși în eroare

Potrivit conferențiarului Ciprian Păun, oamenii cu credite în franci elvețieni sunt consumatori ale căror drepturi au fost încălcate. ”Din păcate, multe spețe au început greșit. Au început să se invoce o serie de chestiuni care țin mai mult de prevederile din Codul Civil și nu de protecția consumatorilor. Deci, dreptul protecției consumatorilor, așa numitul drept al consumerismului contractual, trebuie luat foarte bine în discuție și trebuie văzute cărțile și studiile foarte bune publicate chiar de către școala juridică de la Cluj, de către fostul decan de la Drep, Paul Vasilescu, de către Juanita Goicovici exact pe tema asta și preluate de acolo ideile respective despre obligația de informare în contractele dintre un profesionist și un consumator  Se vede clar că, în momentul când te-ai dus la bancă și ți s-a oferit francul elvețian ca și cea mai bună oportunitate și stabilitate, până la urmă tu ai fost indus în eroare. Tu ai avut o eroare în a contracta. Tu nu erai un profesionist ca să faci o analiză de cont sau analiză sintetică cu privire la această chestiune”, conchide avocatul Păun.

Comments

comentarii

4 comentarii

  1. Multumesc mult pentru argumentari si toata admiratia pentru implicarea Dvs. in acest caz!

  2. Nici eu nu am găsit nicioda franici de cumpărat în bancă

  3. Felicitari D-le Conferențiar universitar, Ciprian Păun! Parerea mea este ca ati sesizat esentialul problemei noastre si modul ei corect de solutionare. Bancile au incalcat cu buna stiinta legea; in momentul acordarii creditului nu aveau provizionate sau nu aveau în disponibil financiar franci elvețieni.
    Asa se va motiva faptul ca numai creditele in CHF vor suporta conversia valutara in lei, la cursul semnarii contractului, (+10 -(+ 20%)) si nu si creditele acordate in Euro, eventual dolari(…).

  4. Creditele CHF, au fost o teapa pt imprumutati…

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina