Acasă » JURISPRUDENȚĂ » ANAF și AJFP, obligate de Tribunalul Cluj să plătească 50.000 lei cu titlu de onorariu de succes al unor avocați

ANAF și AJFP, obligate de Tribunalul Cluj să plătească 50.000 lei cu titlu de onorariu de succes al unor avocați

ANAF și AJFP Cluj au fost obligate printr-o sentință a Tribunalului Cluj să plătească cheltuieli de judecată de peste 62.000 de lei către o societate comercială ce a câștigat un proces, din care 50.000 de lei reprezintă o parte din onorariul de succes din contractul de asistență juridică încheiat de societatea reclamantă (unul din liderii în domeniul farmaceutic) cu o firmă de avocatură din București. Sentința a fost atacată cu apel de toate părțile.

Instanța arată că onorariul de succes nu are o natură juridica distinctă de cea a cheltuielilor de judecată, onorariul avocatului fiind în sine o cheltuială care se încadrează in această categorie. În conformitate cu articolul 134 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, onorariul de avocat poate fi stabilit in forma onorariului orar, a onorariului fix (forfetar), a onorariului de succes sau prin combinarea criteriilor anterioare.

Extras Sentința Civilă nr. 293/2019 – Tribunalul Cluj:

”Pe fondul cauzei, va reține, sub aspectul situației de fapt, că prin Decizia de impunere nr. F-CJ 285 din 4.12.2013, pârâta A.J.F.P. Cluj a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale de plată (contribuție clawback aferentă perioadei Trim. IV 2009 – Trim. III 2011) în sumă totală de 8.463.639 lei. Această sumă a fost achitată de către E. R. SRL, prin transfer bancar, în data de 6 decembrie 2013, iar împotriva Deciziei de impunere s-a formulat contestație administrativă care a fost respinsă de A.N.A.F. – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin Decizia de soluționare nr. 250 din 26.08.2014.

Prin Sentința civilă nr. 2582 din 14.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantă și s-a dispus anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-CJ 285/04.12.2013 emisă de A.J.F.P. Cluj în ceea ce privește suma de 8.344.199 lei (contribuție clawback percepută excedentar) și anularea Deciziei de soluționare nr. 250/26.08.2014 emisă de A.N.A.F., fiind obligată A.J.F.P. Cluj la restituirea către E. R. SRL a sumei de 8.344.199 Lei și la plata, în solidar cu A.N.A.F., a sumei de 50 Lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin Decizia civilă nr. 1455 din 02.04.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de A.J.F.P. Cluj și A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 2582 din 14.10.2015 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cercetând dosarul nr. .. ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel București, instanța reține că în faza recursului reclamanta a arătat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente recursului, acestea vor fi solicitate pe cale separată.

Prin urmare, în prezentul litigiu, reclamanta a înțeles să solicite obligarea pârâtelor la plata sumei totale de 252.556,98 lei, cu dobânda legală de la data înregistrării prezentei cereri și până la plata efectivă a obligației bănești, sumă reprezentând parte din onorariul avocațial achitat pentru serviciile juridice prestate cu privire la declararea și soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a cererilor de recurs formulate de pârâtele A.J.F.P. Cluj și A.N.A.F.

Cu privire la fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata, tribunalul va reține că acesta este reprezentat de culpa procesuala a parții care cade în pretenții. Culpa procesuala este cea care trebuie să fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a căzut in pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecata și presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiata (deci determinarea paratului de a ieși din pasivitatea confortabila pe care i-o asigura prezumția ca nu datorează nimic nimanui), fie susținerea unor apareri neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului in încercarea sa de a răsturna prezumția relativa sus amintita). Stabilind ca temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este atitudinea procesuala culpabila a parții care a căzut in pretenții, tribunalul retine, ca fapta acesteia declanșează o răspundere civila delictuala al cărei conținut îl constituie obligația civila de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoita sa le realizeze.

Așadar, natura juridica a cheltuielilor de judecata este aceea de despăgubire acordata parții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuala a parții care a căzut in pretenții. Este vorba despre un prejudiciu material care poate și trebuie să fie dovedit prin documente justificative.

Tribunalul apreciază necesar a sublinia, având în vedere că pârâtele au formulat apărări sub acest aspect, că nimic nu împiedică părțile să-și valorifice dreptul de recuperare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, ca petit principal al acțiunii, acestea având însă obligația să dovedească că dreptul la acțiune pentru valorificarea acestor cheltuieli de judecată nu este prescris, că nu le-au recuperat printr-un petit accesoriu unei cereri principale și că pârâtul chemat în judecată este căzut în pretenții într-un alt litigiu purtat cu reclamanta. Posibilitatea acordată părților de a-și valorifica dreptul de recuperare al cheltuielilor de judecată efectuate într-un litigiu, pe cale separată și nu ca petit accesoriu petitului principal din litigiul purtat și soluționat irevocabil sau după caz, în mod definitiv, a fost de altfel, prin Decizia nr. 19 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei C urți de Casație și Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii, și mai apoi prin Decizia nr. 59/2017 a a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

În concret, sumele solicitate de către reclamantă au fost defalcate, conform facturilor, rapoartelor de activitate-anexă la fiecare factură și dovezilor de încasare a acestor onorarii anexate cererii de chemare în judecată, instanța urmând a constata că în ceea ce privește facturile nr. 3286/31.10.2017, nr. 3309/29.11.2017, nr. 3349/31.01.2018 și nr. 3414/30.03.2018, acestea au fost emise pentru onorariile orare ale avocaților care au asigurat pregătirea și susținerea apărării reclamantei în dosarul nr…, iar facturile nr. 3432/26.04.2018, nr. 3451/3.05.2018,  nr. 3457/25.05.2018 au fost emise pentru onorariul suplimentar convenit potrivit prevederilor art. IV alin. 2 din Actul adițional nr. 3/14.05.2015 la Contractul de asistenta juridică 390/2017, reprezentând procent de 1,75% din sumele recuperate prin încasare sau compensare a contribuției clawback ce a făcut obiectul dosarului…

Pârâtele au formulat critici distincte privind onorariul orar facturat și onorariul suplimentar de succes, solicitându-se instanței ca acesta din urmă să nu fie acordat deloc, întrucât nu constituie o cheltuială necesară ocazionată reclamantului în procesul de fond, ci o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu caracter voluntar, voluptoriu și de generozitate.

Analizând documentele justificative depuse în susținerea prezentei acțiuni, tribunalul va reține că din suma de 3.177,65 lei (inclusiv TVA), solicitată în baza facturii BSPV nr. 3286/31.10.2017 în valoare totală de 4.554,67 lei, încasată la data de 02.11.2017, doar suma de 7,8 lei reprezentând cheltuieli și alte servicii poate fi pusă în legătură cu dosarul …, respectiv cheltuieli poștale. În ceea ce privește diferența pretinsă de către reclamantă, din cuprinsul facturii rezultă că aceasta reprezintă în fapt onorariu avocațial aferent altor proceduri, respectiv „recuperare sume neacordate prin decizia nr. 4685/12.10.2018 –  dosar.., respectiv „recuperare creanța/insolvență … SRL”.  De asemenea, sunt dovedite cu înscrisurile depuse în probațiune, sumele de 145,27 Lei (inclusiv TVA), în baza facturii BSPV nr. 3309/29.11.2017 și a dovezii de încasare a acestei facturi din data de 06.12.2017, 556,56 Lei (inclusiv TVA), în baza facturii BSPV nr. 3349/31.01.2018 a dovezii de încasare a acestei facturi din data de 06.02.2018, respectiv 4.725,49 Lei (inclusiv TVA) în baza facturii BSPV nr. 3414/30.03.2018 și a dovezii de încasare a acestei facturi din data de 04.04.2018, așadar un total de 5435,12 lei reprezentând contravaloarea onorariilor orare stabilite pentru reprezentare în dosarul nr. …. în faza recursului.

În ceea ce privește suma de 64.693.22 lei solicitată în baza facturii BSPV nr. 3432/26.04.2018 și a dovezii de încasare a acestei facturi din data de 07.05.2018, suma de 109.074,73 lei solicitată în baza facturii BSPV nr. 3451/3.05.2018 și a dovezii de încasare a acestei facturi din data de 07.05.2018 și suma de 70.184,06 lei solicitată în baza facturii BSPV nr. 3457/25.05.2018 și a dovezii de încasare a acestei facturi din data de 13.06.2018, reprezentând onorariu de succes, tribunalul va aprecia că susținerile pârâtelor în sensul inadmisibilității obligării la plata acestuia sunt neîntemeiate.

În acest sens, se va arăta că posibilitatea de a solicita recuperarea cheltuielilor constând în onorariul de succes acordat nu poate fi exclusa de plano , pornind de la un principiu care nu poate fi, de altfel, dedus din legislație, potrivit căruia onorariul de succes ar reprezenta exclusiv o bonificație, o recompensa suplimentara cu caracter voluptuar a avocatului. Tribunalul retine ca este necesar sa fie avuta in vedere, în concret, situația de fapt, analizându-se caracterul real, necesar si mai ales rezonabil al cheltuielilor de judecata solicitate, înainte de a se transa disputa privind posibilitatea recuperării acestora. De la caz la caz, se poate aprecia ca solicitarea de recuperare si a onorariului de succes pe lângă cel fix sau orar poate fi excesiva, în sensul ca depășește limitele unor cheltuieli rezonabile la care sa poată fi obligata partea adversa, insa nicio dispoziție legala nu poate determina dintru început concluzia ca onorariul de succes ar avea un caracter exclusiv voluptuar si nu poate fi recuperat.

Este de observat totodată ca inserarea in contract a unei clauze privind onorariul de succes, posibilă în conformitate cu dispozițiile art. 134 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, poate influenta în mod direct cuantumul onorariului fix sau orar perceput de avocat, in sensul ca acesta din urma ar putea fi mai scăzut tocmai datorita faptului ca s-a negociat o clauza privind onorariul de succes, sau în sensul ca lipsa unei astfel de clauze ar putea atrage stabilirea unui onorariu fix sau orar mai ridicat. Nu in ultimul rând, este de subliniat faptul ca onorariul de succes poate fi stipulat exclusiv cu titlu complementar, in completarea onorariului fix (forfetar) sau orar stabilit prin contractul de asistenta juridica, si niciodată in lipsa unui onorariu fix sau orar, deoarece aceasta ar însemna încheierea unui pact de quota litis , interzis expres. Aceasta observație vine sa completeze considerentele de mai sus, pentru a demonstra pertinenta concluziei ca in toate situațiile este necesara o apreciere in concret asupra situației de fapt, din moment ce legea nu prevede vreo interdicție privind recuperarea tuturor cheltuielilor privind plata avocatului de la partea adversa.

In mod eronat se considera de către pârâte ca onorariul de succes ar avea o natura juridica distincta de cea a cheltuielilor de judecata, onorariul avocatului fiind in sine o cheltuiala care se încadrează in aceasta categorie. Asa cum s-a arătat in conformitate cu dispozițiile art. 134 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, onorariul de avocat poate fi stabilit in forma onorariului orar, a onorariului fix (forfetar), a onorariului de succes, sau prin combinarea criteriilor anterioare.

În continuare, însă, în aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C .proc.civ, instanța are dreptul de a reduce partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Având insa in vedere faptul ca textul reprezintă o restrângere a dreptului partii care a câștigat procesul de a i se restitui cheltuielile de judecata, instanțele pot micșora onorariile utilizând doar criteriile legale la care face textul menționat referire.

Sub acest aspect, prin valoarea pricinii se înțelege si valoarea bunului, miza litigiului. Activitatea îndeplinita de avocat va fi analizata doar prin prisma culpei procesuale a parții care a căzut in pretenții. Altfel spus, utilizând acest criteriu, instanța nu are căderea sa facă aprecieri asupra a ceea ce ar fi putut face avocatul parții care a câștigat procesul si nu a facut, nici nu va putea reduce onorariul pentru motivul ca acesta este nepotrivit de mare cu posibilitățile materiale ale parții in culpa procesuala.

In egala măsura, in virtutea atribuțiilor conferite de dispozițiile art. 451 alin. 2 C .proc.civ, instanța are posibilitatea de a aprecia în ce măsura sumele solicitate cu acest titlu au un caracter real, rezonabil si necesar, putând fi recuperate de la partea adversa sau nu.

In cazul de fata, rezultatul produs pentru profitul si importanta intereselor reclamantei în acel litigiu a vizat anularea unei decizii de impunere și, consecutiv, recuperarea unei sume de 8.463.639 lei, demersul judiciar al reclamantei finalizându-se cu admiterea în parte a acțiunii, reclamanta câștigând recuperarea unei sume de 8.344.199 lei. Este astfel de necontestat că miza litigiului era una importantă pentru reclamantă.

În ceea ce privește munca desfășurată de către avocat, aceasta rezultă din detalierea activităților concrete desfășurate, astfel cum au fost detaliate prin anexele facturilor fiscale depuse în probațiune, însă tribunalul va aprecia, în raport și de durata procedurii (în condițiile în care cauza a fost soluționată la primul termen de judecată acordat), precum și de împrejurarea că în recurs nu au fost aduse în discuție chestiuni de noutate, care să nu fi fost anterior cunoscute părții (complexitatea problemelor de ordin procesual si de drept material puse în discuție de către cele două recurente nefiind una ridicată, ceea ce a permis reclamantei, în fapt, să prezintă apărări similare cu cele de la fond, atât prin întâmpinarea la recurs cât și prin concluziile scrise formulate), că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata la care pot fi obligate pârâtele, în calitate de părți care au pierdut litigiul, apreciindu-se ca onorariul de succes total, achitat de reclamantă avocatului depășește limitele unor cheltuieli necesare si rezonabile, reprezentând în parte o bonificație, o recompensa pentru activitatea avocatului care a contribuit la câștigarea litigiului.

Tribunalul va aprecia astfel că suma achitata cu titlu de onorariu de succes reprezintă o suma care nu poate fi pusa in integralitate in sarcina parții care a pierdut litigiul, astfel încât va reduce această parte a cheltuielilor de judecată la suma de 50.000 lei.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul va aprecia doar parțial întemeiată acțiunea dedusă judecății de către reclamantă, astfel încât va obligă pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, în solidar, la sumei de 55.435,12 lei,  cu titlu de pretenții, reprezentând cheltuieli de judecată realizate în faza de recurs, in  cadrul dosarului nr…

Relativ la cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar, tribunalul va reține că reclamanta este partea care a câștigat procesul, astfel încât în baza acelorași temeiuri detaliate mai sus, pârâtele vor fi obligate la plata acestora în favoarea reclamantei. Cât privește cuantumul lor, tribunalul va reține în ceea ce privește taxa judiciară de timbru că aceasta poate fi acordată în limita pretențiilor admise, respectiv într-un cuantum de 2213,70 lei, iar în ceea ce privește onorariul avocațial solicitat, raportat la aceleași considerente referitoare la aplicarea art. 451 alin. 2, față de complexitatea extrem de redusă a acestei proceduri, va dispune reducerea lui la suma de 5000 lei.

Prin urmare, în baza art. 453 C .proc. civ. va obliga pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLiCE CLUJ, în solidar, la plata sumei de 7.213,70 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina