Acasă » PROCESE » Amendă de 100.000 lei pentru Delzag Grid (fosta E.ON Distribuție) pentru practici comerciale agresive

Amendă de 100.000 lei pentru Delzag Grid (fosta E.ON Distribuție) pentru practici comerciale agresive

Tribunalul Cluj a confirmat recent, definitiv, o amendă de 100.000 de lei primită de distribuitorul de gaze naturale Delgaz Grid (fosta E.ON Distribuție) pentru practici comerciale agresive.

Că tot e sezonul rece, instanța a ”încălzit” compania Delgaz cu o amendă fierbite. Astfel, în 29 noiembrie, Tribunalul Cluj a hotărât: ”Respinge apelul formulat de apelanta Delgaz Grid SA împotriva sentintei civile nr.1014/16.02.2017 pronuntata în dosar nr. 25/211/2016 al Judecatoriei Cluj-Napoca pe care o pastreaza în întregime. Definitiva.”

Acesta este finalul unui proces în care compania a contestat amenda de 100.000 de lei primită în urmă cu doi ani de la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor (CJPC) Cluj. Comisariatul a sancționat E.ON Distribuție, care între timp și-a schimbat numele în Delgaz Grid, după reclamația unei familii din Florești, care a fost amenințată cu dosar penal dacă nu plătește o sumă impusă de reprezentanții companiei. Aceștia au descoperit cu ocazia unui control la contorul de gaz de la casa respectivei familii că era deteriorat și au întocmit un dosar pentru consum fraudulos. Varianta reclamanților a fost că deteriorarea se datorează unei furtuni puternice, lucru confirmat de instanță. Aceasta a constatat că încercarea de a forța reclamanții să plătească circa 1.000 de euro, în caz contrar urmând o plângere penală, constituie o practică comercială agresivă de constrângere a consumatorului. Mai jos puteți citi motivarea sentinței care a rămas definitivă.

SENTINȚA CIVILĂ NR.1014/2017 – Judecătoria Cluj-Napoca

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr.25/211/2016 s-a înregistrat plângerea formulată de petenta E.ON Distribuție România S.A., actuala Delgaz Grid S.A., în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional Pentru Protecția Consumatorilor Cluj-Comisariatul Județean Pentru Protecția Consumatorilor Cluj, solicitând anularea procesului verbal de contravenție nr../15.12.2015, încheiat de către intimat. În subsidiar, se solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare, se arată, în esență, că investigația desfășurată de agenții constatatori a avut la bază reclamația formulată de consumatoarea I. V, potrivit căreia la sfârșitul lunii august 2015, în urma unei furtuni puternice, contorul de gaz ce deservea imobilul din loc. Florești, nr.., jud.Cluj, ar fi fost deteriorat prin spargerea capacului mecanismului integrator. La momentul demontării aparatului de către angajații petentei s-a constatat că și dopurile de pe șuruburile de fixare a capacului au fost găurite, existând premisele pentru constatarea unei intervenții neautorizate.

S-a procedat la întocmirea unui dosar pentru consum fraudulos pe numele consumatorului I. A., acesta fiind invitat la data de 21.10.2015 la sediul petentei. În urma explicațiilor primite din partea comisiei formate din angajați ai petentei cu privire la modalitatea de calcul al prejudiciului suferit de companie, ca urmare a intervenției constatate asupra mijlocului de măsurare, consumatorul și-a asumat obligația de a achita contravaloarea acestui prejudiciu în cuantum de 4463,15 lei, cu mențiunea că în cazul neachitării acestei sume, petenta își rezervă dreptul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului. Dl.I. s-a adresat intimatei, iar în urma investigației, inspectorii au sancționat contravențional petenta cu 100.000 lei, sub pretextul utilizării de către petentă a unei practici comerciale agresive de constrângere a consumatorului.

Petenta arată că procesul verbal întocmit la data de 21.10.2015 a fost însușit de către dl.I. prin semnarea acestuia fără nici un fel de obiecțiuni, iar disp.Legii nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii nu sunt aplicabile speței, discuțiile purtate între angajații petentei și consumator neputând fi considerate drept practică comercială agresivă în sensul art.8 și 9, recuperarea unui prejudiciu neputând fi asimilată tranzacționării unui produs. Dispozițiile legii sancționează acele practici comerciale de natură a influența decizia consumatorului cu privire la produs și în nici un caz negocierile purtate în vederea recuperării unui prejudiciu în condițiile legii.

Procesul verbal a fost întocmit la o altă dată decât cea a constatării faptelor, iar în speță s-a reținut săvârșirea faptei la data de 20.11.2015, procesul verbal fiind încheiat la data de 15.12.2015. În procesul verbal sunt 2 date diferite ca date pentru săvârșirea contravenției, respectiv 20.11.2015 și 21.10.2015. Se mai arată că s-a încălcat principiul proporționalității sancțiunii, iar instanța nu poate aprecia gravitatea faptei, deoarece lipsesc orice mențiuni referitoare la împrejurările în care fapta ar fi fost săvârșită și care au determinat aplicarea cuantumului maxim al amenzii. Intimata a amendat petenta pe baza reclamației și a informațiilor primite de la fam.I, fără o investigare reală asupra stării de fapt, ignorând documentele puse la dispoziție, deși dl.I. a semnat un angajament de plată. Intimata nu are competența de a lipsi de efecte un acord semnat între două părți, în vederea recuperării unui prejudiciu. În concluzie, se invocă încălcarea principiului legalității, prin greșita încadrare a faptei și prin faptul că așa zisa faptă nu este prevăzută ori sancționată de vreun text de lege, lipsa mențiunilor referitoare la data săvârșirii faptei și nerespectarea principiului proporționalității în aplicarea sancțiunii contravenționale.

Au fost anexate înscrisuri.

La solicitarea instanței, plângerea a fost legal timbrată.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, arătând în motivare, în esență, că la data și ora controlului s-a constatat că operatorul economic utilizează practici comerciale incorecte, agresive. Se arată că operatorul economic nu a fost prejudiciat prin deteriorarea capacului mijlocului de măsurare, prin pv nr.184/10.11.2015 constatându-se încadrarea acestuia în limitele erorilor prevăzute de actul normativ specific. Din istoricul de consum pus la dispoziție rezultă un consum de 152 Nmc/lună. Petenta nu ia în considerare raportul de verificare și nu a pus la dispoziția organului de control dovada că a informat în scris consumatorul despre posibilitatea de a efectua o expertiză înainte de încheierea procesului verbal, care s-a semnat sub presiunea comisiei și a faptului că dacă nu acceptă soluția propusă i se va formula plângere penală. Intimatul arată că prin acțiunile sale comisia de negociere a recurs la constrângerea consumatorului de a lua o decizie de tranzacționare exploatând o situație nefericită, de gravitate mare, astfel încât a afectat raționamentul consumatorului de care comerciantul este conștient, în scopul influențării deciziei cu privire la acceptarea ofertei făcută, prin care prejudiciază grav interesele economice ale consumatorului. Se apreciază că s-au încălcat prev.art.9 lit.c din Legea nr.363/2007.  Intimatul arată că în procesul verbal contestat la cap.I Descrierea faptelor constatate sunt consemnate împrejurările în care s-a comis fapta, specificându-se acțiunile și circumstanțele de natură a-i imprima caracterul contravențional. Pe pagina 2 a procesului verbal este menționată data săvârșirii faptei 20.11.2015. Fapta prezintă un grad de pericol sporit având în vedere interesul general ocrotit.

Petenta a depus răspuns la întâmpinare, reiterând motivele din plângere.

Intimatul a depus la dosar înscrisuri.

În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială, martora încuviințată neputând fi audiată nici după emiterea mandatului, fiind plecată din țară.

Părțile au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție nr…/15.12.2015, încheiat de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 100.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev.de art.9 lit.c cor. cu art.15 alin.1 lit.c din Legea nr.363/2007, reținându-se în sarcina petentei că la data de 20.11.2015, în urma cercetării aspectelor sesizate în reclamațiile  menționate la lit.H din prezentul proces verbal (nr.1866N/16.11.2015 și 1868N/16.11.2015) și a documentelor puse la dispoziție de ambele părți, s-au constatat următoarele: în reclamația înregistrată la CJPC Cluj sub nr.1868N/16.11.2015, consumatoarea I. V reclamă faptul că la sfârșitul lunii august 2015, în urma unei furtuni puternice, contorul de gaz a fost deteriorat prin spargerea capacului mecanismului integrator, cu mențiunea că același tip de deformare a avut loc și la mijloacele de măsurare a imobilelor învecinate.

În data de 10.09.2015 reprezentantul operatorului economic care avea atribuții de citire a contoarelor a constatat avaria mijlocului de măsurare, informând E.ON Distribuție România SA cu privire la acest aspect. Reprezentanții E.ON Distribuție România au înlocuit contorul avariat și au invitat consumatorul la negocieri, conform prevederilor legale. La data de 21.10.2015 consumatorul se prezintă la invitația făcută la sediul operatorului economic. Reprezentanții operatorului economic prin așa zisa comisie constituită (specialist în evaluare) i-au adus la cunoștință că este obligat să achite contravaloarea unui consum de aproximativ 5000 Nmc gaze naturale, în caz contrar urmând să se întocmească dosar penal pentru furt de gaze naturale.

În momentul în care i s-a adus la cunoștință această valoare foarte mare în raport cu consumul mediu calculat după istoricul de consum pus la dispoziție de 152 Nmc/lună, consumatorul s-a opus a plata acestei sume exorbitante. În acel moment reprezentanții operatorului economic l-au amenințat că îl vor deferi justiției astfel încât l-au determinat pe consumator să ia o decizie de tranzacționare prin semnarea unui proces verbal prin care consumatorul se obligă să plătească contravaloarea a jumătate din consumul calculat inițial, fără a exista nici un document din care să rezulte că aparatul este defect sau că nu a înregistrat consumul corect. La citirea procesului verbal consumatorul a realizat faptul că se invocă o prevedere prin care „E.ON Distribuție România SA în situația în care consumatorul achită suma menționată societatea nu se va constitui ca și parte civilă în cadrul unui viitor proces penal, în caz de neplată societatea rezervându-și dreptul de a efectua toate demersurile legale”. Tot în PV este menționată și suma de plată, și consumatorul considerându-se nevinovat se decide să solicite o expertiză a mijlocului de măsurare. Astfel în baza procesului verbal nr.184/10.11.2015 se efectuează a verificare a mijlocului de măsură și se constată încadrarea acestuia în limitele erorilor prevăzute de actele normative specifice.

Prin urmare, operatorul economic nu a fost prejudiciat datorită deteriorării capacului mijlocului de măsurare. Mai mult, din istoricul de consum pus la dispoziție și atașat prezentei reclamații, rezultă un consum mediu de 152 Nmc/lună. Cu toate acestea, op.ec. nu ia în considerare raportul de verificare și nu a pus la dispoziția comisarilor CJPC care au instrumentat reclamația dovada că au informat în scris consumatorul despre posibilitatea de a efectua această expertiză înainte de așa zisa negociere, unde așa cum rezultă din descrierea faptelor semnarea pv s-a făcut sub presiunea comisiei și a faptului că dacă nu acceptă soluția propusă urmează plângerea penală.

De altfel, și la solicitarea comisarilor CJPC prin invitația nr…/20.11.2015 și reprogramarea acesteia pentru data de 15.12.2015 de a prezenta un punct de vedere scris prin care să facă referire la această expertiză operatorul economic a trimis un reprezentant fără împuternicire și fără documentul solicitat. În acest fel op.ec. prin așa zisa comisie de negociere a utilizat o practică comercială agresivă recurgând la constrângerea consumatorului având în vedere faptul că exploatează o situație nefericită, de o gravitate mare, încât a afectat raționamentul consumatorului mediu și de care comerciantul este conștient, în scopul influențării deciziei consumatorului cu privire la acceptarea ofertei făcute, care prejudiciază în mod grav interesele economice ale consumatorului.

Procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatului, în prezența reprezentantului petentei.

Instanța reține că potrivit prev.art.9 lit.c din Legea nr.363/2007, „Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărțuire, constrângere, inclusiv la forța fizică sau la influența nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente:… c) exploatarea de către comerciant a unei situații nefericite sau a unei circumstanțe speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raționamentul consumatorului mediu și de care comerciantul este conștient, în scopul influențării deciziei consumatorului cu privire la produs;”, iar potrivit prev.art.15 alin1 lit.c din același act normativ, „ (1) Utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte este interzisă, constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:…c) cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale agresive definite la art. 8 și 9, precum și pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful „Practici comerciale agresive”.”.

Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art.17 din OG nr.2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Astfel, nu pot fi reținute susținerile petentului privind lipsa datei comiterii faptei reținute, care rezultă din cuprinsul procesului verbal, respectiv 20.11.2015, iar împrejurarea întocmirii procesului verbal la o altă dată decât cea a constatării faptelor nu este de natură să atragă sancțiunea nulității. Contrar susținerilor petentei, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Totodată, în cuprinsul procesului verbal este indicat actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, fiind clar indicate prev.art.9 lit.c și art.15 alin.1 lit.c din Legea nr.363/2007, enunțate mai sus. În ceea ce privește fapta reținută, instanța constată că aceasta este descrisă detaliat în cuprinsul procesului verbal, fiind evidențiată conduita petentei apreciată ca reprezentând o practică comercială incorectă, interzisă și care constituie contravenție.

În cauză, petenta mai susține că fapta reținută în sarcina sa a fost greșit încadrată în prevederile Legii nr.363/2007, care nu sunt aplicabile, raportat la starea de fapt existentă între părți, nefiind în prezența unor practici comerciale și nefiind vorba de o decizie a consumatorului cu privire la un produs, ci de o înțelegere a părților privind recuperarea unui prejudiciu.

Instanța reține că potrivit prev.art.2 din Legea nr.363/2007, „În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

  a) consumator – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale;

  b) comerciant – orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop, în numele sau pe seama acesteia;

  c) produs – orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi și obligații;

  d) practici ale comercianților în relația cu consumatorii, denumite în continuare practici comerciale – orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;

  e) deformarea substanțială a comportamentului economic al consumatorilor – folosirea unei practici comerciale cu scopul de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinându-i astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o;

  f) cod de conduită – acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislație sau dispoziții administrative și care definește comportamentul comercianților care se angajează să îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate;

  g) responsabil de cod – orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianți, responsabilă cu întocmirea și revizuirea unui cod de conduită și/sau cu supravegherea respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte;

  h) diligență profesională – competența și grija așteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianților, în conformitate cu practicile corecte de piață și/sau cu principiul general al bunei-credințe, în domeniul de activitate al acestora;

  i) invitație de a cumpăra – prezentarea comercială prin care se menționează caracteristicile și prețul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor utilizate pentru aceasta și care, prin urmare, permite consumatorului achiziționarea de produse;

  j) influență nejustificată – folosirea unei poziții de forță față de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge sau a amenința cu recurgerea la forță fizică, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoștință de cauză;

  k) decizie de tranzacționare – orice decizie luată de un consumator privind oportunitatea, modalitățile și condițiile de achiziționare a produsului, modalitatea de plată – integrală sau parțială -, păstrarea ori renunțarea la produs sau exercitarea unui drept contractual, aceasta putând conduce ori la acțiunea consumatorului ori la abținerea de a acționa;

  l) profesie reglementată – activitatea sau ansamblul de activități profesionale pentru care accesul sau exercitarea este condiționată, direct ori indirect, în conformitate cu legislația în vigoare, de deținerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională;

  m) consumator mediu – consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent și precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvistici.

Potrivit prev.art. 3 alin.1 din aceeași lege,  “(1) Prezenta lege se aplică practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, astfel cum sunt definite la art. 4, înainte, în timpul și după o tranzacție comercială referitoare la un produs.”

Potrivit prev.art. 4 din aceeași lege, “(1) O practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

  a) este contrară cerințelor diligenței profesionale;

  b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.

  (2) Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esențial comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obișnuite și legitime ce constau în declarații exagerate sau declarații ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.

  (3) Practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele:

  a) înșelătoare, în sensul prevederilor art. 6 și 7;

  b) agresive, în sensul prevederilor art. 8 și 9.

  (4) Lista practicilor comerciale care, în orice situație, se consideră incorecte este prevăzută în anexa nr. 1.”.

Potrivit prev.art.8 din aceeași lege, “O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situației de fapt și ținând cont de toate caracteristicile și circumstanțele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărțuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forței fizice sau prin influența nejustificată și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.”

Instanța apreciază, contrar susținerilor petentei, că prev.legii menționate anterior sunt aplicabile speței. Între părți a intervenit o tranzacție în urma vânzării/concesionării/dării în folosință și montării aparatului de măsurat, care aparține petentei, motiv pentru care negocierile la care se face referire în vederea tranzacționării s-au purtat între consumator și angajați ai petentei.

Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța apreciază că se confirmă starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției atacat. Astfel, rezultă din cuprinsul procesului verbal din data de 21.10.2015 (f.11) faptul că pe de o parte, consumatorul se obligă să achite suma totală de 4463,1508 lei, reprezentând consum de gaz pentru 2541,96 mc, cv.aparat de măsură și taxă înlocuire contor, iar pe de altă parte că societatea în caz de neplată își rezervă dreptul de a efectua demersurile necesare în vederea recuperării prejudiciului în cadrul unui viitor proces penal, fiind astfel evident că acceptarea plății de către consumator a fost făcută cu limitarea în mod semnificativ a libertății de alegere, a comportamentului consumatorului. Totodată, la respectivul proces verbal nu au fost atașate documente care să facă dovada vreunui prejudiciu efectiv suportat de către petentă.

Mai mult, ulterior, la solicitarea consumatorului, s-a procedat la verificarea aparatului, iar din cuprinsul procesului verbal nr.184/10.11.2015 rezultă că mijlocul de măsură se încadrează în limitele erorilor prevăzute de actele normative specifice. Nu este lipsit de relevanță nici consumul mediu înregistrat anterior. Ca urmare, modalitatea în care petenta a înțeles să procedeze în relația cu consumatorul este în mod cert deficitară și reprezintă, în sensul legii nr.363/2007, o practică comercială considerată agresivă, în condițiile în care consumatorul a fost determinat și influențat nejustificat să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.

Ca urmare, motivele invocate de petent nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere și nici de reindividualizare a sancțiunii amenzii aplicate, care a fost, în opinia instanței, corect individualizată prin raportare la gradul de pericol social, cu respectarea prev.art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Astfel, este evident că comportamentul petentei prezintă un grad ridicat de pericol social, dat fiind interesul general ocrotit și încălcarea drepturilor și intereselor consumatorilor, nefiind oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, așa cum a solicitat petenta.

Față de cele de mai sus, instanța apreciază ca procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentă apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!