Decizie caz minor care a încercat să-și violeze verișoara: ”Deşi fapta este una foarte gravă, Curtea va manifesta clemenţă faţă de inculpat”

Un adolescent de 17 ani a încercat să o violeze pe verișoara lui primară, în vârstă de 16 ani, punându-i cuțitul la gât. Curtea de Apel Oradea a dispus măsura asistării zilnice timp de 6 luni, să nu se mai apropie de ea și să-i plătească daune morale de 25.000 lei. Tânărul inculpat a depus la dosar caracterizări pozitive de la diriginte și primarul comunei în care locuiește.

Potrivit datelor de la dosar, ”persoană vătămată B, fiind audiată în data de 22.10.2020, în prezenţa mamei sale şi asistată de avocatul desemnat din oficiu, a declarat că în aceeaşi zi în jurul orelor 11.30, se afla acasă la domiciliul său, când a primit un mesaj pe aplicaţia Messenger de la inculpatul A, verişorul său, mesaj în care îi solicita să meargă până acasă la el să îl penseze. Partea civilă a răspuns că că nu poate până mai târziu, dar inculpatul a insistat şi atunci a acceptat spunându-i să iasă afară. În continuare, A a aşteptat-o la poarta imobilului cu nr. 264, iar împreună au mers în al doilea dormitor de-al casei. Inculpatul a încuiat poarta de la intrarea în curte cu cheia, înainte de a începe să îl penseze i-a luat telefonul de pe pat unde îl aşezase iniţial şi l-a pus pe o comodă unde era o oglindă, deasupra sertarului. Persoana vătămată a arătat că l-a pensat pe inculpat, iar după ce a terminat A a început să o atingă pe fund, a luat-o în braţe şi a împins-o pe pat, după care a dezbrăcat-o de pantalonii pe care îi avea pe ea şi de lenjeria intimă, a început să o sărute pe gură şi pe gât. Numitul A s-a aşezat întins peste corpul său şi o ţinea imobilizată de mâini şi de umeri, simultan, dar persoana vătămată se tot zbătea să scape. L-a rugat pe inculpat să se oprească, spunându-i următoarele: încetează, suntem verişori, gândeşte-te că sunt virgină, o să îţi pară rău după!

Vorbele persoanei vătămate nu au reuşit să îl oprească pe inculpat care ar fi penetrat-o vaginal cu degetul mijlociu, dar a reuşit să scape împingându-l de pe ea, după care a încercat să iasă, dar uşa camerei era încuiată, iar inculpatul a scos un cuţit din sertarul comodei cu oglindă, cuţit ce avea mânerul roz şi lama roz cu alb pe care l-a folosit să o ameninţe. M-a ameninţat şi mi-a pus cuţitul respectiv la gât, spunându-mi următoarele: Te omor dacă nu stai!” după care m-a întins din nou pe pat, a încercat să se dezbrace de pantaloni, dar văzând că nu cedez şi că mă opun a renunţat şi mi-a zis următoarele: Te las să pleci cu condiţia să nu afle nimeni şi dacă spui cuiva îţi omor familia că am nişte băieţi pe care mă bazez şi vin după voi să vă facă rău ! M-a lăsat să mă îmbrac după care numitul A mi-a dat telefonul care se afla pe respectiva comodă pus de el, iar eu am ieşit din casa acestuia mergând în grabă spre domiciliul meu.

Ajunsă acasă persoana vătămată a povestit imediat mamei sale, D., cele întâmplate, iar aceasta a apelat serviciul 112 anunţând evenimentul.

Arăt faptul că este prima dată când numitul A mă atinge şi nu am observat că acesta ar avea alte intenţii. O singură dată săptămâna acesta, mi se pare că în ziua de luni, în timp ce eram în vizită la surorile lui, verişoarele mele, numitul A mi-a spus că sunt frumoasă şi că dacă nu am fi verişori ar fi tot după mine. Nu am luat în considerare vorbele lui, crezând că glumeşte.”

Prin raportul de expertiză medico-legală nr.3388/IIic/200 din 22.10.2020 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor se concluzionează că:

1. Minora B prezintă la data examinării medico-legale, la nivel toracal, o echimoză care poate data din 22.10.2020 şi care s-a putut produce prin comprimare cu un corp dur sau printr-un mecanism de sucţiune. Leziunea nu necesită îngrijiri medicale.

2. În sfera genitală nu s-au constatat leziuni traumatice; s-a constatat integritatea structurilor himenale, minora este virgină la data examinării.”

Instanța de fond a dispus măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o perioadă de 6 (sase) luni pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală,  s-a interzis inculpatului minor A pe durata executării măsurii, să se apropie şi să comunice cu persoana vătămata minoră B, a fost obligat inculpatul minor A pe durata executării măsurii, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta și a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul minor A să achite persoanei vătămate suma de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.

Curtea de Apel Oradea a schimbat sentința, atât pe latură penală, cât și civilă.

”În ce priveşte critica părţii civile cu privire la modul de soluţionare a laturii penale, Curtea constată că prima instanţă a luat faţă de inculpatul minor A măsura educativă prevăzută de art. 118 cod penal, respectiv supravegherea pe o perioadă de 6 luni.

Având în vedere şi noua încadrare juridică, respectiv tentativă de viol prev. de art. 32 raportat la art. 218 alin. 1-3 lit. c cod penal, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile având în vedere că fapta a fost săvârşită de inculpat la data de 20.10.2020, iar prin legea nr. 217/2020, publicată în MO nr. 1012 din 30.10.2020, a fost modificat art. 218cod penal, în sensul majorării limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de viol. Prin urmare este incident art. 5cod penal. Având în vedere că singura modificare a legiuitorului a constat în majorarea limitelor de pedeapsă, în mod evident mai favorabilă inculpatului este legea penală veche, respectiv art. 218 alin. 1-3 lit. c, anterior modificării prin legea nr. 217/2020.

Din punct de vedere al individualizării măsurii educative, instanţa de apel constată că pentru fapta săvârşită de inculpat, legiuitorul a prevăzut (pentru infractorul major) pedeapsa închisorii de la 2 ani 6 luni an la 6 ani, ţinând cont de reducerea cu ½ a limitelor de pedeapsă, ca urmare a reţinerii formei tentate.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 114cod penal, coroborate cu dispoziţiile art. 187cod penal, Curtea constată că se poate lua faţă de inculpat oricare din măsurile educative neprivative sau privative de libertate.

Analizând solicitarea persoanei vătămate, de a se lua faţă de inculpat o măsură educativă mai aspră, Curtea constată că este întemeiată.

Astfel, fapta inculpatului este una foarte gravă, atât prin modul în care a acţionat cât şi în ansamblu. Se va ţine seama totuşi că minorul a fost la primul contact cu legea penală a recunoscut şi regretat fapta săvârşită şi cel mai important, a renunţat la intenţia sa de a o viola persoana vătămată, fără să-i facă nici un rău din punct de vedere fizic. Având în vedere cele de mai sus, văzând şi caracterizările pozitive făcute de dirigintele inculpatului şi primarul comunei Rieni, unde inculpatul domiciliază, dar şi recomandările consilierului de probaţiune prezentate în referatul de evaluare întocmit în cursul judecăţii la instanţa de fond, apreciem că îndreptarea inculpatului se poate realiza şi prin luarea unei măsuri educative neprivative de libertate. Deşi fapta este una foarte gravă, Curtea va manifesta clemenţă faţă de inculpat şi îi va da o şansă acestuia să îşi termine studiile.

Cu toate acestea apreciem că inculpatul trebuie mult mai îndeaproape supravegheat, astfel încât să fie controlat comportamentul său. Prin urmare, doar măsura asistării zilnice pe perioada ei maximă poate răspunde necesităţii de se îndrepta inculpatul.

În concluzie, Curtea constată că toate circumstanţele faptei şi cele personale ale inculpatului nu au fost corect valorificate de către prima instanţă în procesul de individualizare a răspunderii penale. Astfel, infracţiunea ce face obiectul cauzei este o infracţiune gravă, ceea ce presupune că instanţele, atunci când recurg la stabilirea modalităţii răspunderii penale, trebuie să stabilească în concret măsura în care fapta concretă a pus în pericol efectiv valorile sociale ocrotite, respectiv libertatea şi integritatea sexuală a victimei. De asemenea, pe de-altă parte, instanţele trebuie să analizeze persoana şi conduita fiecărui inculpat, atât faţă de fapta care i se impută, cât şi în societate, în general. Doar o analiză a tuturor acestor elemente, poate duce la o corectă şi temeinică aplicare a legii penale.

Având în vedere gravitatea concretă a faptei săvârşite de inculpatul A şi persoana acestuia se impune cu prisosinţă luarea măsurii educative a asistării zilnice pe dutata sa maximă, singura aptă să aducă la îndeplinire scopul procesului penal şi reeducarea inculpatului. Acesta trebuie să conştientizeze că astfel de comportamente nu pot scăpa nesancţionate, fiind obligatorie respectarea ordinii de drept.

Mai mult, Curtea apreciază că pentru conştientizarea gravităţii faptei sale şi pentru a se putea asigura o bună supraveghere a inculpatului, dar corelativ şi pentru a proteja persoana vătămată, se impune a fi dispuse faţă de inculpat şi o parte din obligaţiile prevăzute de art. 121 alin. 1 şi 2 cod penal, pe dutata executării măsurii educative a asistării zilnice. Astfel, Curtea va impune inculpatului să nu depăşească fără acordul Serbiciului de Probaţiune Bihor, limita teritorială a Judeţului Bihor, să nu se apropie la o distanţă mai mică de 50 metri de persoana vătămată B şi să nu comunice cu aceasta sub nici o formă, personal sau prin intermediul altor persoane şi să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor la datele fixate de consilierul ce va fi desemnat cu supravegherea sa.

Referitor la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că este nejustificat de redus, astfel că se impune majorarea acestora.

Trebuie precizat însă că este lipsit de relevanţă nivelul veniturilor inculpatului, precum şi cheltuielile pe care acesta le are. Răspunderea civilă a inculpatului fiind una de natură delictuală, trebuie să repare integral prejudiciul material şi moral cauzat victimei şi aceasta indiferent de posibilităţile sale materiale.

Curtea reaminteşte concluzia adoptată în unanimitate de către jurisprudenţă referitor la împrejurarea că, în lipsa unor criterii prevăzute expres de actele normative în vigoare, cuantumul daunelor morale se evaluează în raport de gravitatea prejudiciului, iar raportat la prezenta speţă, trebuie apreciat cu privire la intensitatea suferinţelor cauzate părţii civile B.

Aceste despăgubiri băneşti trebuie să respecte câteva principii, şi anume să nu fie derizorii dar nici de natură a duce la o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile. Curtea apreciază că suma de 15.000 lei acordată părţii civile nu respectă pe deplin principiile mai sus enunţate, fiind în concret subevaluate.

În ce priveşte traumele psihice încercate de partea civilă, Curtea apreciază că sunt intense şi de durată, fiind de natură să afecteze pe viitor viaţa persoanei vătămate.

Daunele morale, sunt menite să despăgubească printr-un echivalent bănesc, suferinţa efectivă de care a avut parte victima.

Curtea constată că, într-adevăr, prejudiciul moral, ca şi consecinţa negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară ce rezultă din lezarea unui drept este evaluat cu o anumită relativitate, iar această evaluare ţine de persoana victimei, de consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, de importanţa valorilor morale lezate şi de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptei prejudiciabile de către partea civilă. În speţă persoana vătămată a fost în mod evident puternic traumatizată, cu atât mai mult cu cât nu şi-a început viaţa sexuală.

Dacă în cazul stabilirii răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, întrucât aceasta este material, evaluabil în bani, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt nepatrimoniale. Astfel, în privinţa stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale este necesară o analiză in concreto şi subiectivă a existenţei şi întinderii prejudiciului, precum şi corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferinţelor psihice îndurate de partea civilă. Atingerea de orice fel adusă integrităţii psihice unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecinţe de natură morală.

De asemenea, Curtea reţine că evaluarea prejudiciului moral suferit de partea civilă trebuie să respecte într-o anumită măsura jurisprudenţa deja creată în această materie, reflectând rezultatul socialmente periculos produs în cauză, însă, dincolo de aceste elemente formale ce se regăsesc şi în alte hotărâri judecătoreşti în care instanţele s-au pronunţat asupra sumelor solicitate de către părţile civile cu titlu de daune morale, Curtea apreciază că se impune identificarea şi a altor aspecte relevante în stabilirea acestui prejudiciu. Astfel, fără a putea pretinde că instanţa de judecată ar fi în măsură să cuantifice durerea sau suferinţa părţii civile, datele particulare reflectate de fiecare speţa concretă permite totuşi o anumită diferenţiere de la un caz la altul.

Un alt element de care trebuie să se ţină cont la stabilirea întinderii cuantumului daunelor morale este şi comportamentul victimei la momentul săvârşirii faptei de către inculpat. Trebuie făcută o diferenţă netă între situaţia în care victima este absolut nevinovată şi cea în care se reţine şi în sarcina acesteia un anumit grad de culpă. Cu alte cuvinte trebuie avut în vedere dacă victima, prin comportamentul său avea posibilitatea de a evita să suporte prejudiciul. Se observă în speţă din analiza materialului probator, faptul că partea civilă nu a avut nici o vină, având încredere deplină în faptul că inculpatul era verişorul său primar şi nu a mai avut astfel de comportamente deviante.

În acest sens, Curtea, pe baza materialului probator care i-l are la dispoziţie, apreciază că suma de 25.000 lei acordată părţii civile este suficientă şi proporţională cu prejudiciul moral probat.”, se arată în motivarea Curții de Apel.

Comments

comentarii