Suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.

În şedinţa din 28 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, legal constituit a pronunțat următoarea soluție:

Decizia nr.15  în dosarul nr.1127/1/2021

,,Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia.

În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 iunie 2021.”

Sesizarea viza următoarea problemă de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești :

1. Personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, căruia i s-au aplicat, începând cu data de 1.01.2018, dispozițiile art. 38 alin 3 lit. a coroborate cu ale alin. 6 din Legea nr. 153/2017, beneficiază de un cuantum al sporurilor care să nu depășească limita prevăzută de art. 25 din aceeași lege, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale, sau, dimpotrivă, poate beneficia de sporuri în cuantum maxim prevăzut în cuprinsul Anexei V la Legea nr.153/2017, Cap. VIII, Secțiunea I, art.4 și 5 (15% spor condiții vatămătoare, 25%  spor de risc și suprasolicitare, 5% spor de confidențialitate), limita prevăzută la art.25 din Legea nr. 153/2017 urmând a se raporta la ordonatorul principal de credite.

2. Personalul mai sus amintit, căruia i s-a stabilit un cuantum al sporurilor mai mic (în speță de 30%), prin raportarea limitei prevăzute la art. 25 la nivelul ordonatorului secundar de credite (curte de apel), este îndreptățit să pretindă plata diferențelor de drepturi prin raportare la nivelul maxim stabilit în cadrul familiei ocupaționale în speță 45% stabilit la nivelul altor curți de apel), în temeiul principiilor nediscriminirii și egalității, consacrate în cuprinsul art. 6 lit. b și c din Legea nr. 153/2017, sau, dimpotrivă, aceste acțiuni se impun a fi respinse, pe considerentul că principiul egalității, astfel cum este consacrat în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 153/2017, face referire numai la salariul de bază, iar o eventuală salarizare discriminatorie rezultă din aplicarea legii or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, o astfel de discriminare nu poate fi înlăturată de instanșă prin neaplicarea unei dispoziții legale sau prin înlocuirea unor norme cu altele.

Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba lulia și-a exprimat opinia în sensul primei orientări jurisprudențiale, respectiv al admiterii acțiunilor și acordĂrii sporurilor în cuantumul maxim, de 45%  apreciind că reclamații au făcut dovada că sunt discriminați față de alți salariați cu funcții similare din cadrul familiei ocupaționale din care fac parte, cărora li s-a stabilit un cuantum total al sporurilor de 45%, intenția legiuitorului fiind aceea de a înlătura orice inechități existente între persoane care ocupă funcții similare în cadrul aceleași familii ocupaționale.

Sesizarea: sesizare RIL 1127 1 2021

Comments

comentarii