Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează asupra schimbării strategiei de soluționare a cererilor, axată pe soluţionarea cu prioritate a cauzelor care au un impact important.

În comunicatul din 17 martie 2021, Curtea arată că ,,Lansat în 2010, procesul de reformă Interlaken, încheiat oficial la Atena în noiembrie 2020, a permis Curții să își reducă restanța de la 160.000 de cauze în curs în 2011 la 65.000 în prezent.

S-a axat în principal pe volumul de cauze procesate de Curte.

În aceeași perioadă a fost urmată o politică de prioritizare pentru a accelera timpul de procesare și pentru a sorta cele mai importante, cele mai grave și mai urgente cazuri. Curtea a stabilit șapte categorii, de la cereri urgente la cele care sunt vădit inadmisibile.

Cu toate acestea, unele cazuri importante pot fi găsite în categoriile intermediare, pentru care prelucrarea poate dura între cinci și șase ani. Acestea sunt cazuri de o importanță deosebită pentru dezvoltarea sistemului de protecție a drepturilor omului și care ridică noi întrebări cu privire la interpretarea și aplicarea Convenției europene a drepturilor omului. Aceste cazuri, denumite acum cazuri de „impact”, se află în centrul noii strategii a Curții.

Președintele Robert Spano a declarat în fața Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei: „La începutul anului 2021, este nevoie de o schimbare de paradigmă. Curtea se va concentra din ce în ce mai mult pe consolidarea acesteia politica de prioritizare, concentrându-se mai mult pe identificarea rapidă a cazurilor de impact și relevanță pentru solicitanți și pentru statele membre. [T] succesul Curții nu va mai fi măsurat în primul rând prin numărul total de cazuri tratate într-o perioadă dată, ci mai degrabă prin modul în care a fost tratat cu cele mai importante cazuri din politica noastră prioritară, cele care sunt esențiale pentru solicitanți, fiecare stat membru și, de asemenea, pentru spațiul juridic european mai larg. ”

Aceste cazuri de „impact” vor fi identificate pe baza anumitor criterii predefinite. Prelucrarea toate celelalte cazuri (care nu sunt nici prioritare, nici cazuri de „impact”) vor fi tratate în viitor de către mai degrabă comitete cu trei judecători decât camere cu șapte judecători.

Grefa a publicat pe site-ul Curții un document sumar care descrie principalele aspecte a acestei noi strategii:

Noua strategie de procesare a cauzelor a Curții constă în punerea în aplicare a unei abordări mai orientate pe prelucrarea cazurilor de „impact” potențial bine întemeiate, construirea și consolidarea politicii prioritare adoptată de Curte în 2009 și modificată în 2017.

Actuala politică prioritară stabilește șapte categorii de cazuri, de la cele mai urgente (categoria I) la cel mai puțin importante (categoria VII). Cazurile care intră în categoriile I-III sunt tratate de Curte prin hotărâri sau decizii luate în principal de Marea Cameră sau Camerele de șapte judecători.

Cazurile repetitive și cazurile vădit inadmisibile din categoriile V-VII sunt procesate rapid de către Curte prin diferite mecanisme de filtrare și noi metode de lucru introduse cu succes în perioada reformei Interlaken.

Cu toate acestea, există în prezent 17.800 de aplicații potențial bine întemeiate în categoria a IV a care nu invocă drepturile de bază și care, în medie, iau Curtții între 5 și 6 ani pentru procesare. Printre aceste cazuri din categoria IV, un procent mic poate ridica probleme foarte importante de relevanță pentru statele în cauză și / sau sistemul convenției în ansamblu și justifică procesarea mai rapidă a cazurilor.

Aceste cazuri vor fi identificate și marcate ca cazuri de „impact” în cadrul unei noi categorii IV-Înalt. La zi, aproximativ 650 de cazuri au fost identificate astfel.

Cazurile de „impact” sunt identificate pe baza unor criterii de orientare flexibile, precum și a unei liste de exemple.

Criteriile au fost definite după cum urmează:

• încheierea cazului poate duce la o modificare sau clarificare a legislației sau practicii internaționale sau interne; cazul atinge probleme morale sau sociale;
• cazul tratează o problemă emergentă sau altfel semnificativă a drepturilor omului. Dacă oricare dintre aceste criterii sunt îndeplinite, Curtea poate lua în considerare dacă cazul a avut o acoperire mediatică semnificativă pe plan intern și / sau este sensibil din punct de vedere politic.

Noua strategie are două obiective de principiu și interdependente.

În primul rând, strategia își propune să asigure că cazurile prioritare din categoriile I-III și nou clasificate ca și cazurile de „impact” din categoria IV-Înalt sunt identificate, procesate și judecate chiar de către Curte mai rapid. Acest lucru se va realiza printr-o desfășurare îmbunătățită a resurselor instanței și o monitorizare internă strictă.

În al doilea rând, strategia va asigura un rezultat echilibrat și productiv prin creșterea standardizării și eficientizării procesării cazurilor din categoria IV fără impact, prin exploatarea metodelor de lucru și instrumentelor IT existente. În consecință, și în măsura posibilului, aceste cazuri vor fi tratate de Curte cât mai eficient posibil în comitetele de trei judecători, continuând cu aplicarea eficientă a politicii extinse WECL și dezvoltarea în continuare a procedurii WECL Fast-Track.

Curtea se va strădui să producă proiecte de hotărâri mai scurte și mai concentrate în aceste cauze.

Curtea își va continua filtrarea eficientă a cazurilor care se încadrează în categoriile V-VII.

Scopul noii strategii este de a se asigura că succesul Curții va fi măsurat nu numai în termeni numerici, și anume numărul de cazuri clar inadmisibile procesate într-o perioadă dată, dar mai important prin referire la soluționarea acelor cazuri care abordează probleme juridice esențiale cu relevanță pentru statul în cauză și pentru sistemul convenției în general.

În acest fel strategia va contribui într-un mod semnificativ la asigurarea faptului că Curtea rămâne o Curte care contează („une Cour qui compte ”).