CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
ICCJ-sesizare dezlegare de drept referitoare la admisibilitatea cererii de revizuire a unei hotărâri definitive care s-a întemeiat pe o dispoziție legală care a fost declarată neconstituțională ulterior rămînerii definitive a hotărârii.
ICCJ a fost sesizată de către Tribunalul Bucureşti, în dosarul cu nr. 24527/302/2019 cu următoarea chestiune de drept: ,,Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. 1 Cod proc.pen. o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. f Cod poate fi îndreptată şi împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluţionează fondul acţiunii penale.”
În cuprinsul sesizării se menționează următoarele:
,,Potrivit art. 475 C.p.p., ,,Dacă în cursul judecății, un complet de judectă al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recus în interesul legii și nici nu face obiectul unui recus în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus invocate, se desprind mai multe condiții cumulative și obligatorii de admisibilitate a unei astfel de proceduri.
În primul rând, titularii cererii de sesizare pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pot fi: un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, care sunt învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. Această noțiune cuprinsă în dispozițiile art. 475 C.proc.pen. a fost interpretată în sensul că sesizarea trebuie formulată de către instanța care va statua ca ultim grad de jurisdicție (…), nerespectarea acestei condiții conducând la respingerea ca inadmisibilă a cererii.
În prezenta cauză, formularea acestei cereri are loc cu ocazia soluționării de către Tribunalul bucurești-secția I Penală a căii de atac a contestației declarate împotriva Sentinței penale nr…..prin care Judecătoria Sectorului 5 București-Secția Penală, în dosarul cu nr….s-a pronunțat asupra cererii de revizuire, împrejurare ce determină îndeplinirea acestei dintâi condiții obligatorii de admisibilitate.
În al doilea rând, pentru a fi admisibilă, sesizarea ICCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept trebuie să vizeze chestiuni de drept de care depinde soluționarea pe fondul cauzei.
Față de aceste împrejurări, chestiunea de drept invocată repezintă o problemă de drept de a cărei souționare depinde soluționarea pe fond a cauzei, chiar dacă ea reprezintă o problemă de drept procesual penal , fiind singura modalitate în care i se asigură petentului remediul procesual eficint penrtu evaluarea situației sale procesuale.
În acest sens, dezlegarea are influență directă asupra soluționării pe fond a cauzei ăn materialitatea sa (fondul acțiunii penale), întrucât în ipoteza în care interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție va fi în sensul de a considera admisibilă formularea unei cereri de revizuire împotriva unei hotărâri definitive în considerarea art.552 alin.(20 C.proc.pen., finalitatea unei astfel de proceduri ar conduce la rejudecarea cererii de revizuire ân cadrul căreia se poate dispune rejudecarea cauzei potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță, influențând în mod direct soluționarea fondului acțiunii penale.
(…)
În opinia Tribunalului, este îndeplinită și cea de-a treia condiție de admisibilitate, întrucât soluția invocată de Direcția nâNațională Anticorupție este anterioară reglementării instituției pronunțării unei hotărâri prealabile (fiind întemeiate pe dispozițiile Codului de procedură penală din 1969) și prin urmare nu poate fi aplicată unei instituții juridice care la data respectivă nu exista.
(…)
Sintetizând, Tribunalul conchide că sunt întrunite toate condițiile de admisibiitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la opinia completului precizăm următoarele:
Revizuirea în cazul deciziilor Curții Constituționale nu se mai fundamentează pe o eroare de fapt în rezolvarea inițială a fondului, ci pe o violare continuă a efectelor definitive și obligatorii ale Deciziilor Curții Constituționale, prin care, ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză, a fost declarată neconstituționalitatea prevederii legale pe care hotărârea s-a întemeiat.
Finalitatea acestei revizuiri speciale este așadar înlăturarea din sfera ordinii de drept reale a unei astfel de hotărâri penale definitive care conține o eroare judiciară ce aduce gravă atingere ordinii de drept constituționale.
Fără a fi o eroare de fapt, eroarea judiciară în cazul revizuirii pentru deciziile Curții Constituționale este a priori descrisă în corpul textului care reglementează acest caz- art. 453 alin.(1) lit.f) CPP.
Există o concordanță deplină între ipoteza reglementată la nivel normativ și situația revizuientului…, în sensul că eroarea produsă prin respingerea cererii sale inițiale a fost cauzată de aplicarea unui text legal exact în forma în care a fost ulterior declarat neconstituțional.
Revizuientul a invocat excepția de neconstituționalitate a acestui text și instanța de judecată a dispus sesizarea Curții Constituționale, însă i-a respins cererea pe fondul său, invocând dispoziția declarată neconstituțională, astfel că efectele juridice negative pentru revizuient, decurgând din încălcarea dispoziției constituționale, continuă să se producă-deoarece este în continuare în executarea unei pedepse pronunțate pentru o faptă posibil dezincriminată prin efectul pronunțării unei decizii de constatare a neconstituționalității textului incriminator”.
Atașăm sesizarea.
