Un avocat ”trage de urechi” parchetele din Cluj-Napoca pentru cum (nu) au anunțat mutarea sediilor

𝑪𝒐𝒏𝒕𝒆𝒙𝒕

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi-au mutat sediul de câteva zile. Cel nou e în apropiere, dar nu mai e în aceeaşi clădire.

Au anunţat asta?

Puţin spre mai deloc. Singurul anunţ e făcut de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi e o coală A3 scrisă de mână şi lipită pe una din uşile de acces în Palatul de Justiţie.

Chiar şi anunţul acela vorbeşte despre „sediul P.J. Cluj Napoca”. De parcă justiţiabilul trebuie să ştie ce e „P.J. Cluj Napoca”. De parcă pentru justiţiabil „P.J.” înseamnă altceva decât „persoană juridică”.

Nici măcar anunţul acela nu-i prea vizibil. Cine se uită cu atenţie la anuţurile puse pe o uşă prăfuită, pe care majoritatea anunţurilor aveau un minim de relevanţă acum 8 ani?

Pe cealaltă uşă de acces în Palatul de Justiţie nu e nici măcar atât.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj nu a făcut nici cât Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, nu li s-a părut relevant. Or fi crezut că „lumea află dacă e nevoie” sau „întrebă jandarmul de la poartă”.

Te-ai putea gândi că măcar pe internet găseşti noua adresă a celor două parchete. Da de unde. Nici asta nu li s-a părut relevant. Adresa nouă nu o găseşti nici pagina Ministerului Public, nici în secţiunea dedicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi nici în secţiunea de contract. Nici măcar inteligenţa artificială nu a aflat că parchetele s-au mutat.

Te-ai putea gândi că au făcut un comunicat de presă, în speranţa că va fi preluat şi distribuit măcar de presa locală. Da de unde. La comunicate găseşti doar marile realizări, nimic despre schimbarea sediului, nimic despre noua adresă. 23 de comunicate în 2025. O medie de un comunicat pe săptămână de la 6 parchete, unul de pe lângă tribunal şi 5 de pe lângă judecătorii. De parcă asta e tot ce ar fi lucrat în 2025.

Pe reţele sociale nici n-are rost să cauţi. Eşti în 2025 dar cele mai multe instituţii publice încă n-au descoperit relevanţa lor. Ministerul Public crede că o pagina de internet cu aspect şi funcţionalitate din perioada bulei dot-com e suficientă.

Parchetele oferă un serviciu public şi aşteptarea firească e să găseşti cel puţin informaţiile despre adresa lor cu extrem de multă uşurinţă.

Dacă primăria ar schimba adresa la care se depun actele pentru cărţi de identitate şi ar anunţa asta doar pe o foaie A3 lipită pe una din uşile de acces la sediul de pe str. Moţilor (sau n-ar anunţa nimic la fel ca Pachetul de pe lângă Tribunalul Cluj), publicul i-ar înjura în ultimul hal. La fel s-ar întâmpla cu orice alt serviciu public. Şi ar avea dreptate.

În schimb covrigăria la care eşti client fidel şi care s-ar muta peste drum nu şi-ar permite să anunţe asta cu un A3 pus în vitrina prăfuită a prospătului şantier. Riscul să nu-l observi, riscul să nu treci strada până acolo şi, implicit, riscul de scădere a vânzărilor ar fi prea mare.

Deşi performanţa economică ar trebui să fie un indicator relevant şi pentru ele, serviciile publice nu depind de volumul de vânzări, scopul lor nu e să facă profit. Însă scopul lor ar trebui să fie acela de „a livra un produs de calitate”, de a presta un serviciu public de calitate. Populaţia pentru asta plăteşte, de asta angajează statul funcţionari, de asta percepe impozite şi plăteşte funcţionari. Iar un serviciu public de calitate mai înseamnă şi lucruri aparent mici, de exemplu să ştie destinatarul serviciului unde te găseşte, să nu te caute ca fraierul prin labirintul din Palatul de Justiţie şi apoi să întrebe jandarmul. Pentru un serviciu public de calitate nu-i suficient să soluţionezi rapid (oricum nici la asta nu-s campioni) şi corect dosare. Dacă te duci la muncă ca să faci exclusiv ce ţi-a dat şeful să faci, fără să-ţi pese despre ce şi cum livrezi, fără să-ţi pese de nimic altceva, îţi baţi joc şi de tine, şi de angajatorul direct – statul, şi de angajatorul indirect – destinatarul serviciului tău.”, a postat avocatu.