Sora jandarmului Răducu Șerban, cel care s-a ”remarcat” la protestul din 20 decembrie, Mihaela Burnel, profesoară de geografie, a lovit cu bestialitate un elev de clasa VI-a. Un ziar național a dezvăluit că tânăra profesoară a primit o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu amânare. Clujust.ro vă prezintă detalii despre caz. Cităm din rechizitoriu: ”lovituri cu palma, proiectarea acestuia cu capul de banca si in perete, lovituri cu piciorul după ce minorul a căzut la podea”. Sora jandarmului care îl proteja pe Dragnea de jurnaliști în fața DNA este nora șefului filialei PSD din Padina.

Mihaela Burnel (foto), acum în vârstă de 29 de ani, a fost condamnată definitiv în 2016 pentru purtare abuzivă. Curtea de Apel Ploiești a menținut sentința primei instanței, Judecătoria Pogoanele, care a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare, dar a amânat aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. Tânăra este încă sub supraveghere. Culmea este că parchetul nici nu a atacat cu apel sentința cu amânare, ci tot inculpata a fost cea nemulțumită, dar i s-a respins apelul.  Aceasta și-a recunoscut fapta, dar a precizat că ”a produs urmări de mică amploare asupra persoanei vătămate”

Mai jos puteți citi o parte din motivarea Deciziei penale nr.1389 din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, în care sunt redate pasaje din rechizitoriu referitoare la bătaia cruntă administrată elevului și în care se arată de ce s-a aplicat pedeapsa cu amânare pe termen de supraveghere:

”Prin rechizitoriul nr. 425/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpata Burnel Mihaela, pentru infracțiunea de purtare abuzivă, faptă prev. de art 296 alin. 2 Cp, constând în aceea că în data de 04.06.2015 l-a lovit pe minorul  B.D.I elev la Școala generala Padina, cauzându-i leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.

În actul de sesizare s-a reținut că, în fapt, în data de 04.06.2015, între orele 13-14, inculpata Burnel Mihaela a ținut ora de geografie la cls.VI-a la Scoala gimnaziala Padina unde era elev si persoana vătămata B.D.I.

În jurul orelor 13,30 după i-a atras atenția în mod repetat elevului să nu mai deranjeze desfășurarea orei, inculpata Burnel Mihaela a mers la banca în care se  afla  B. D. I și l-a lovit in mod repetat (lovituri cu palma, proiectarea acestuia cu capul de banca si in perete, lovituri cu piciorul după ce minorul a căzut la podea).

După provocarea incidentului B.D.I  a mers la baie să se spele si apoi a revenit in clasa unde a rămas pâna la terminarea orei de  curs.

În jurul orelor 14,15 minorul B.D.I însoțit de martorii B. M,  N.V, M.G, I.R_ a mers la directorul unității de învățământ – martorul M.G, pentru a sesiza cele petrecute in ora de curs.

În data de 05.06.2015 minorul a fost transportat la  Spitalul Judetean Buzau – UPU unde a fost examinat stabilindu-se diagnosticul de „Agresiune. Cefalee, hematom temporal dr., echimoza ochi stâng, hematom  sprâncenos intern dr.”

Din certificatul medico-legal nr.493/05 06 2015 a rezultat ca leziunile traumatice  prezentate de B.D.I au putut fi produse prin lovire cu si de corpuri/planuri dure, pot data din 04 06 2015 și necesitata 2-3 zile îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile  persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr.493/05 06 2015, declarațiile martorilor B. M,  N.V, M.G, I.R, alte înscrisuri oficiale, declarațiile inculpatei Burnel Mihaela.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Pogoanele la data de 19.04.2016 sub nr. 745/282/2016 (…)

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art 296 alin. 2 Cp instanța de fond a reținut că elementul material consta în acțiunea de lovire a unei persoane de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor de serviciu, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din starea de pericol creată pentru relațiile de serviciu.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (pe fondul comportamentului indisciplinat al persoanei vătămate și a stării de oboseală fizică și psihică datorată unor probleme ale fiicei sale), este o persoană integrată în societate, conduita în cursul procesului penal, precum și prevederile art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedura penala, ce prevăd că limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și poziția exprimată de persoana vătămată, prin reprezentant legal, că s-a împăcat cu inculpata și nu solicită pedepsirea acesteia.

Pentru aceste motive s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii deduse judecății.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Instanța de fond a avut în vedere atât condițiile privind cuantumul pedepsei aplicate și gravitatea infracțiunii, cât și condițiile privitoare la persoana inculpatului anterior menționate.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Buzău, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) se vor  comunica Serviciului de Probațiune Buzău.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv, revocarea amânării, aplicarea și executarea pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpata Burnel Mihaela, formulând, în motivele scrise de apel, critici de netemeinicie în privința greșitei individualizări a pedepsei,  considerată ca excesivă sub aspectul modalității de executare, raportat la conduita sa procesuală de recunoaștere a vinovăției, la circumstanțele reale ale comiterii faptei, care a produs urmări de mică amploare asupra persoanei vătămate, care la rândul său a avut o conduită indisciplinată la ora de curs, dar și față de circumstanțele sale personale, constând în faptul că se află la prima încălcare a dispozițiilor legale și regulamentare, are o activitate îndelungată și meritorie în învățământ, nefiind înregistrate anterior abateri de conduită sau alte acte agresive, prezenta faptă fiind una izolată, pe care o  regretă.

S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei conform art. 80 cod penal.

Curtea,, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate,  de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpată nu este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatei apelante Burnel Mihaela de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelanta a fost trimisă în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Pe baza mijloacelor de probă de probă legal administrate în cursul urmăririi penale (astfel cum s-a stabilit prin încheierea pronunțată la data de 22.06.2016 de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond), situația de fapt a fost reținută în mod corect la primul grad de jurisdicție, nefiind contestată, de altfel, de către inculpată, nici cu prilejul urmăririi penale și nici al judecății în primă instanță, etapă în care a arătat că înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate învinuirea, în condițiile prev. de art. 374  și art.375 rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (fila 103 dosar fond).

Astfel, din coroborarea probelor administrate în etapa urmăririi penale, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii date de către inculpata apelantă Burnel Mihaela în fața primei instanțe de judecată, în mod corect s-a reținut și rezultă că în data de 04.06.2015, în calitate de profesor, în timpul orei de geografie, l-a lovit pe minorul BDI, elev în clasa a 6-a la Școala generala Padina, căruia îi atrăsese atenția în prealabil să nu mai deranjeze ora, cauzându-i leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.

Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de apelanta inculpată este legală, iar soluția de condamnare a acesteia pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autoarea faptei, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.

Sub acest aspect, al antrenării răspunderii penale a inculpatei, Curtea constată, la examinarea din oficiu, că acțiunea penală a fost judicios rezolvată, așa încât, examinând în continuare critica privitoare la greșita individualizare a duratei pedepsei principale, Curtea o apreciază această ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care prima instanță  a conferit valență tuturor criteriilor de individualizare definite de art. 74 cod penal, luând în considerare așadar atât circumstanțele reale ale comiterii faptei, cât și pe cele personale ale inculpatei.

Într-adevăr, potrivit art. 74 alin. 1 cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Or, în cazul inculpatei apelante, instanța de fond a respectat întrutotul aceste criterii, dând dovadă de suficientă clemență atât prin proporționalizarea către limita minimă specială a pedepsei, cât și prin alegerea unei modalități non privative de executare a acesteia, aceea a amânării aplicării pedepsei, astfel încât nu se impune a se reindividualiza pedeapsa prin modificarea modalității de executare, prin dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei, care apare așadar inadecvată și insuficientă raportat la circumstanțele de fapt ale comiterii infracțiunii deduse judecății.

Într-adevăr, operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa aplicată apelantei este cea optimă în vederea atingerii scopurilor și funcțiilor pedepsei, care pot fi în mod eficient și efectiv atinse doar prin modalitatea de executare dispusă la primul grad de jurisdicție, cu atât mai mult cu cât inculpatei nu i-a fost în mod efectiv aplicată o pedeapsă.

În acest sens, Curtea reține că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului, iar pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul avute în vedere de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Ținând seama de aceste aspecte, Curtea constată că modalitatea de executare dispusă la primul grad de jurisdicție este judicioasă în raport de criteriile definite de art.74 cod penal, astfel încât, măsurile de supraveghere impuse inculpatei potrivit art.85 alin.1 Cod penal, aduse la îndeplinire prin intermediul serviciului de probațiune, constituie o modalitate și un mecanism de individualizare apreciat ca eficient în cazul acesteia.

Pe cale de consecință, raportat la gradul de pericol social concret al infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatei astfel cum au fost reliefate mai sus,  se constată că modalitatea de individualizare judiciară dispusă al primul grad de jurisdicție este justă, criticile formulate în cadrul prezentei căi de atac, nefiind fondate, astfel încât, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată, conform art.421 pct.1 lit.b Cod proc. penală.”, se arată în motivare.

Comments

comentarii