Acasă » DEZVĂLUIRI / ANCHETE » Un judecător de la CA Cluj i-a eliberat pe agenții din Bistrița prinși în flagrant pentru că dosarul este praf

Un judecător de la CA Cluj i-a eliberat pe agenții din Bistrița prinși în flagrant pentru că dosarul este praf

DGA a făcut publică în 29 august o filmare cu flagrantul de la Bistrița cu patru agenți rutieri , dar dosarul cauzei nici măcar nu s-au depus suporții audio-video cu înregistrările. O spune judecătorul de drepturi și libertăți în motivarea hotărârii prin care i-a eliberat pe polițiști din arest preventiv și a dispus control judiciar. Dosarul este instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Direcția Generală Anticorupție transmitea în 29 august că ”ofițerii D.G.A. și procurorul de caz au documentat activități infracționale desfășurate în perioada octombrie 2015-august 2017, când, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cei patru agenți de poliție au primit diverse sume de bani de la mai mulți conducători auto/participanți la trafic pentru a nu îndeplini sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a unor acte ce intrau în atribuțiile lor de serviciu.

Astfel, în noaptea de 27/28 august a.c., doi dintre agenții de poliție reținuți au fost prinși în flagrant în timp ce au primit de la un investigator sub acoperire suma de 150 lei pentru a nu întocmi proces-verbal de constatare a unei contravenții rutiere.”

DGA a postat pe canalul de YouTube al instituției imagini de la flagrant, în care se aude un ofițer DGA cum îl ia tare pe un agent:

Ofițer DGA: ”Ați declarat când ați intrat în serviciu sumele de bani? Da sau nu?

Agent: Nu-mi amintesc

Ofițer DGA: Nu vă amintiți? De acum trei ore

A doua zi, polițiștii au fost arestați preventiv de un judecător de la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Lucrurile s-au schimbat însă radical la Curtea de Apel Cluj, unde judecătorul Luminița Hanzer a admis contestațiile inculpaților și a dispus măsura controlului judiciar. Motivarea hotărârii este distrugătoare pentru parchet:

”Analizând actele procedurale cu privire la existența indiciilor temeinice privind activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatilor, se constată că întreaga construcție a acuzării se bazează, cu câteva exceptii ce vor fi arătate mai jos, pe supoziții decurgând doar din „procesele verbale rezumative” ale înregistrărilor ambientale, documente care conțin elemente vagi, unele chiar la nivel de simpla supozitie, ce nu pot conduce la reținerea unei situații concrete din punct de vedere faptic.

Dincolo de faptul că mijlocul de probă invocat de acuzare nu este reglementat de lege, se poate conchide asupra faptului că s-a vrut o redare în rezumat a continutului înregistrarilor ambientale, însă se remarcă că la dosarul cauzei nu s-au depus suportii audio-video ale înregistrărilor ambientale sau macar capturi de ecran pentru ca judecatorul să poată verifica cele relatate în respectivele procese verbale, respectriv daca faptele descrise în scris concorda cu cele înregistrate si nici nu s-a prezentat vreun criteriu care ar fi fost avut în vedere la selectia faptelor si a modului lor de redare care să convingă asupra inexistentei arbitrariului ori a înlăturarii deliberate a situtiilor care pot fi valorificate în favoarea inculpatilor.

Pe de altă parte, din perspectiva faptelor imputate, din continutul proceselor verbale mentionate nu se poate se stabili rezonabil că inculpatii au pretins sau au primit sume de bani pentru a nu sanctiona sau a fi indulgeti cu participantii opriti în trafic in urma comiterii unor contraventii. Se remarcă, în primul rând, că în majoritatea situtiilor comiterea eventualelor contraventii este doar invocata de redactorul repectivelor procese verbale, fără a se mentiona care ar fi fost contraventia semnalata si fără a exista vreo proba în acest sens. În alte procese verbale, în care se face vorbire despre oprirea în trafic pentru depăsirea limitei de viteză, argumentul adus este cel al „sunetului specific aparatului radar” care, în lipsa altor probe si a imposibilitatii de verificare, se limitează la redarea unor impresii senzoriale ale aceluiasi redactor. Apoi, nu poate fi omis că în multe din actele invocate s-au aplicat sanctiuni pecuniare, achitate pe loc de conducătorii auto, situatie care nu a fost analizată si care nu exclude posibilitatea ca aceste sume să fi fost manevrate de inculpati si nu cele provenind din comiterea de pretinse infractiuni.

Argumentul că inculpatii au preluat sume de bani (si care, faptic, ar reprezenta o acceptare) din documentele prezentate de conducatorii auto sau clip-board cu gesturi cărora li se atribuie caracter clandestin este insuficient atâta vreme cât nu s-a probat rezonabil scopul luarii banilor sau o conduita a inculpatilor în sensul celor care reprezinta modalitatile alternative de comitere a faptelor reclamate.

Totodată, se remarca si faptul că în unele procese verbale manipularea unor sume de bani este afirmata doar pe baza interpretarii unor gesturi ori sunete sau se face vorbire doar de posibilitatea ca inculpatii să fi primit bani, sens în care se foloseste termenul „posibil (actul din data de 21.11.2016 descris la pct. 3 din sesizare, în procesul verbal se precizeaza că ridicarea a 2 degete semnifică posibil suma de 200 lei si că inc. Greab Dorel. scoate dintre filele topului de procese verbale posibil o suma de bani- f. 164 vol I dos.u.p.; actul din 21.01.2017 descris la pct. 12 din sesizare, în procesul verbal se precizează că se observă că inc. Huciu Dan Grigore strânge ceva în pumn, posibil o suma de bani, iar apoi inc. Greab Dorel ia ceva din pumnul inc. Huciu, dar că, surprinzător, se aude un sunet, fosnet, făcut în mod normal de bancnote-f. 232 vol. I u.p. ; actul descris la pct. 14, în procesul verbal se precizează că inc. Huciu Dan Grigore extrage cu mâna stânga posibil o suma de bani- f. 234 vol.I dos.u.p.; actul descris la pct. 25 din sesizare, în procesul verbal se afirmă cert că inc. Greab Dorel si Mândrean Mihai si-au remis o sumă de bani, neexplicânduse această concluzie în conditiile în care nu se face vorbire despre modul în care banii ar fi ajuns în posesia lor si de unde rezulta că este vorba de bani atata timp cat se recunoaste că inc. Mândrean tinea presupusa suma în mana dreaptă într-un mod în care aceasta să nu poata fi observata).

Apoi, la actul 13 se recunoaste că microfonul nu a functionat si că nu s-au putut auzi discutiile purtate de agentii de politie si sunetele emise de aparatul radar. Totodată, judecătorul gaseste că nu s-au lamurit suficient din punct de vedere juridic situatiile descrise la pct. 15 si 16 din sesizare si care vizeaza comportamentul inculpatilor Ivan, Huciu si Mândrean care, după ce au aplicat sanctiunile contraventionale, au retinut sumele reprezentând restul refuzat de conducătorii auto, desi inculpatii le-au restituit initial aceste sume.

Referitor la actele cu privire la care s-au invocat declaratiile denuntatorilor, judecătorul observă că, desi activitătea inculpatilor a fost interceptată audio-video, pretinsii mituitori nu sunt descrisi si nici nu se face vorbire, eventual, de identitatea acestora pentru a se putea concluziona că respectivii denuntatori au fost conducatorii auto opriti în trafic. Totodată, cu exceptia cazurilor denuntatorilor B. si H., în niciun proces verbal nu se face vorbire despre numarul masinilor oprite în trafic pentru ca afirmatia acestora, referitoare la masina pretins condusa, să poata fi verificata.

Apoi, în procesul verbal referitor la actul reclamat de denuntatorul H.  si prezentat la pct. 8 din sesizare se arată că inculpatul Huciu Dan Grigore revine la autospeciala având asupra sa o sumă de bani, însă este posibil ca această suma să reprezinte amenda aplicată si plătita pe loc de denuntator atâta timp cât nu se face vorbire de vreo conduita a inculpatilor în sensul celor pentru care sunt cercetati. Cu privire la actul denuntat de R.O.S., procesul verbal existent la fila 297 vol. I dos.u.p. nu confirma sustinerile denuntatorului deoarece nu se descrie niciun act în sensul celor reclamate, ci doar faptul că inculpatii Greab si Mândrean au oprit un autoturism aflat în trafic după care primul se deplasează la autospecială , iar celalalt actionează butoanele aparatului radar, după care se face referire la un dialog neinteligibil între cei doi, urmat de plecarea de la fata locului si, în final că cei doi au achizitionat produse alimentare pe care le-au consumat. Este greu credibil si denuntul formulat de denuntatorul B. atâta timp cât singurul element pe care se sprijină este descrierea din procesul verbal referitoare la manipularea unor pretinse sume de bani care au fost vazute de redactor, desi, potrivit acestuia, inculpatul G.D. tinea strâns mâna dreaptă, iar inculpatul Mândrean Mihai tinea banii într-un mod în care suma să nu poată fi observată. În final, denuntul numitului R.M.V. nu se sprijină pe nici un mijloc de probă, iar existenta unor înregistrari ambientale nu se confirmă deoarece la dosar nu există nici măcar un proces verbal de transcriere a pretinselor înregistrari.

În final, denuntul numitului P.P. este privit cu rezervă, remarcând că fapta descrisă de acesta s-ar fi comis cu circa un an anterior momentului denuntului si, chiar daca în sustinerea afirmatiilor sale este declaratia martorei P.V., lipsa de rezonabilitate a acuzarii nu este înlăturată atîta timp cât martora este interesată în cauză, fiind sotia denuntatorului.

În final, desi nu poate face obiectul examinarii în prezenta procedura, judecatorul acestei instante nu poate trece peste apărarea inculpatilor privind posibilitatea ca materialul probator invocat de acuzare să nu raspundă cerintelor de legalitate si loialitate. Astfel se observă că supravegherea tehnică s-a întins în cauză o durată de peste 9 luni astfel cum acest fapt rezultă din vol. II dos. u.p. continând propunerile de autorizare si prelungire, precum si autorizatiile aferente. Apoi, se observă că actele pretins comise ca urmare a autorizării agentilor sub acoperire urmează a fi examinate din perspectiva conduitei acestora si care trebuie să se situeze dincolo de orice provocare la comiterea de infractiuni.

Ca atare, judecătorul de la aceasta instanta conchide că existența elementelor de natură a conduce la suspiciunea implicării inculpatilor în pretinsa activitate infracțională nu a fost concretizată suficient de către organele de urmărire penală prin efectuarea unor acte procedurale care să dea consistență acuzațiilor aduse acestora de natura să justifice luarea celei mai severe măsuri preventive, arestul preventiv sau arestul la domiciliu.

Chiar daca faptele reclamate suscita interes major din perspectiva calitatii inculpatilor, dispunerea stării de arest faţă de inculpati pentru faptele pentru care sunt cercetati nu se poate justifica, în lipsa probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă a comiterii acestora, exclusiv pentru a exemplifica reacţii ferme ale organelor judiciare în lupta împotriva infracţionalităţii şi, în nici un caz, pentru o prevenţie generală a societăţii, măsura preventivă fiind individuală. Cum nici nu se poate baza doar pe un argument subiectiv, legat de oprobriul public, mai ales că, în cazul particular examinat, în prezent cetăţenii au căpătat încrederea că prin intervenţia energică a autorităţilor judiciare au fost puse la adăpost drepturile şi libertăţile lor, deţinându-se un control riguros asupra comportamentului persoanelor acuzate.

Desi nu are forta unor probe în sensul art. 223 C.proc.pen., ansamblului probator administrat până în prezent nu i se poate contesta valenta care il circumscrie notiunii de indicii simple de comitere de infractiuni si care, în acest moment procesual, tinând cont de circumstanțele în care s-ar fi comis pretinsele fapte, de persoana inculpaților, precum și de urmarea pretins produsă, justifică luarea unei măsuri preventive constând în controlul judiciar si care, prin obligațiile impuse, este suficientă pentru a garanta desfășurarea în bune condiții a procesului penal.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!