CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Un inculpat recalcitrant i-a adresat injurii procuroarei în sala de judecată, dar a scăpat de procesul pentru încălcarea solemnității ședinței. Judecătoria Târgu-Mureș a dispus încetarea procesului ca urmare a Deciziei CCR 358/2022, termenul general de prescripție în acest caz fiind împlinit la data de 19 noiembrie 2021.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș la data de 13.12.2021, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de detenție în altă cauză, a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracțiunii de încălcarea solemnității ședinței, prevăzută de art. 278 Cod penal cu aplicarea art. 44 Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reținut, în esenţă, că ”în şedinţa de judecată din data de 20.11.2018, fiind prezent la Judecătoria Târgu Mureș, în calitate de revizuent în dosarul nr. …/175/2018, inculpatul a întrebuinţat cuvinte jignitoare şi obscene la adresa procurorului de şedinţă, acestea fiind de natură să perturbe activitatea instanţei.”
”Martorul B.B , angajat în cadrul ANP Târgu-Mureș, a relatat că după ce procurorul de ședință a pus concluzii de respingere a cererii formulate de inculpatul X, acesta din urmă a devenit agitat, neliniștit, vorbea singur. A arătat că, după luarea cauzei, au început să îi imobilizeze pe deținuți, pentru a-i duce la Penitenciar, moment în care inculpatul i-a adresat cuvinte jignitoarea procurorului de ședință, spunând: ,,Tu zdreanță, ce cauți aici, du-te pe traseu, lasă că îți arăt eu ție”. A arătat că inculpatul a continuat să adreseze cuvinte jignitoare și amenințătoare, deși i-a atras atenția să înceteze, atât el cât și președintele completului de judecată
Din procesul verbal de redare înregistrare video reiese că inculpatul X X i-a adresat procurorului de ședință următoarele cuvinte: ,,Dumneata, du-te și caută altceva, nu ai ce căuta aicea procuroare, procuroare ești o javră”, ,,(neinteligibil) ai înțeles? (neinteligibil) mi-ai făcut acolo”, ,,mai bine du-te pe traseu și ia-ți unu, doi și fute-te”.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale , inculpatul a menționat că în cadrul ședinței de judecată a vrut să propună martori, dar procurorul de ședință a făcut afirmații care l-au enervat, nu își amintește exact ce a spus. A precizat că nu își amintește să fi adresat injurii procurorului de ședință, dar este posibil, deoarece la acel moment urma un tratament medicamentos din cauză că era în sevraj, datorită consumului de droguri.
Fiind ascultat în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și expusă mai sus și a solicitat judecarea conform procedurii recunoașterii învinuirii”
Motivele pentru care s-a dispus încetarea procesului:
”Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale în ansamblul lor. Pentru a decide astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că „55. (…) Decizia nr. 358 din 26 aprilie 2018 sancționează «soluția legislativă» pe care textul de lege criticat o conținea, astfel că, (…), aceasta nu va putea fi încadrată în categoria deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare.”, ci „61. (…), prin efectele pe care le produce, (…) împrumută natura juridică a unei decizii simple/extreme, întrucât, constatând neconstituționalitatea faptului că întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea «oricărui act de procedură în cauză», Curtea a sancționat unica soluție legislativă pe care dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal o reglementau (s.n.)”.
Așadar, prin această din urmă decizie, s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. 1 Cod penal sunt neconstituționale, iar în motivarea deciziei s-a arătat că decizia amintită mai sus este una simplă și că pe perioada cuprinsă între data publicării acesteia și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului de prescripție a răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Astfel, în perioada aprilie 2018 și până la apariția OUG nr.71/30.05.2022, Codul penal român nu a prevăzut vreun caz de întrerupere a pedepsei.
Dispozițiile art. 155 alin. 1 Cod penal au natura unei legi penale substanțiale suspuse principiului aplicării legii penale mai favorabile, care se poate face în temeiul art. 5 alin. 2 Cod penal și în cazul actelor normative declarate neconstituționale.
În literatura de specialitate s-a arătat că „aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor în curs de judecată presupune fie un caz de retroactivitate atunci când legea mai favorabilă este legea nouă, fie un caz de ultraactivitate, în situația în care legea mai favorabilă este legea veche”, în ambele ipoteze determinarea urmând a se efectua în concret printr-o operațiune (imaginară) de comparare a efectelor pe care aplicarea legilor penale succesive le generează în cauza penală cu privire la situația persoanei acuzate. Unul dintre criteriile prin care se determină în concret legea penală mai favorabilă până la soluționarea definitivă a cauzei este cel al condițiilor de tragere la răspundere penală. În aplicațiunea concretă a respectivului criteriu, doctrina relevantă statuează că „va fi mai favorabilă legea care (…) prevede un termen de prescripție mai scurt sau permite împlinirea mai rapidă a termenului de prescripție (spre exemplu, nu prevede o anumită cauză de întrerupere)”.
Prin urmare, fără a fi calificate ele însele ca mitior lex, Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 configurează, prin efectele pe care le produc la nivelul normei înscrise în cadrul art. 155 alin. 1 Cod penal, un veritabil criteriu concret de determinare a legii penale mai favorabile până la soluționarea definitivă a cauzei, constând dintr-un regim juridic mai favorabil aplicabil unei cauze care înlătură răspunderea penală (prescripția răspunderii penale). Astfel fiind, legea penală care a reglementat în cuprinsul art. 155 alin. 1 Cod penal soluția normativă declarată neconstituțională, de la intrarea sa în vigoare (1 februarie 2014) și până la modificarea dispoziției legale prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, este o lege penală substanțială în concret mai favorabilă persoanei acuzate până la soluționarea definitivă a cauzei, aplicabilă astfel în mod global raportului de conflict.
Prevederile art. 155 alin.1 Cod penal, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, nu pot de plano produce efecte juridice întreruptive de prescripție după intrarea lor în vigoare în cauzele pendinte guvernate de legea penală mai favorabilă persoanei acuzate, care include norma declarată neconstituțională prin actele de jurisdicție constituțională sus iterate. Aceasta va ultraactiva, în aplicațiunea art. 5 Cod penal, guvernând regimul juridic al întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale și cu privire la actele subsecvente intrării în vigoare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022.
În lipsa oricăror repere normative concordante cu exigențele impuse de prevederile art. 1 alin. 3 și 5 din Constituție – statu quo legislativ care, de altfel, a condus la declararea neconstituționalității unicei soluții legislative reglementate de prevederile art. 155 alin. 1 Cod penal –, în pofida evocării orientative a soluției legislative din Codul penal din 1969 în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, nu pot fi identificate la nivelul dreptului pozitiv în niciun moment, de la data intrării în vigoare a noii codificări penale substanțiale și până la data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripție. În acest sens, Curtea a statuat în mod clar că „nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripției răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competența legiuitorului, cu condiția esențială ca acestea să îndeplinească exigențele menționate de către instanța de contencios constituțional.” (Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, parag. 68).
Așadar, cum aplicarea legii penale mai favorabile în timpul judecății se face, potrivit art. 5 alin. 2 Cod penal, și în cazul actelor normative declarate neconstituționale, instanța reține că dispozițiile art. 155 alin. 1 Cod penal în vigoare în această perioadă, ce nu includea vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, reprezintă lege penale mai favorabilă.
Astfel, până la data de 30 mai 2022, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022, în materie penală nu a funcționat întreruperea cursului termenelor de prescripție a răspunderii penale, situație juridică care va produce efecte în condițiile legii penale mai favorabile în cauzele pendinte. Ipotezele de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022, acestea neputând fi aplicate retroactiv în cauzele pendinte, neavând natura unei legi penale mai favorabile, ci dimpotrivă.
Mai mult, trebuie avut în vedere că art. 7 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prohibește de o manieră absolută aplicarea retroactivă a legii penale în detrimentul persoanei acuzate, consfințind astfel un drept fundamental absolut de la care nu se poate deroga (a se vedea CtEDO, hotărârea din 21 octombrie 2013, în cauza Del Río Prada contra Spaniei).
Ca urmare, prescripția specială nu operează, iar prescripția răspunderii penale intervine la împlinirea termenului general de prescripție, prevăzut de art. 154 Cod penal.
În cazul de față, pentru infracțiunea de încălcarea solemnității ședinței, prevăzută de art. 278 Cod penal, pentru care se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amenda, termenul general de prescripție a răspunderii penale este, potrivit art.154 alin. 1 lit. e) Cod penal, de 3 ani.
Astfel, la data de 20.11.2018 a început să curgă termenul general de 3 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut la art. 154 alin. 1 lit. e) Cod penal, care s-a împlinit la data de 19.11.2021, conform art. 186 alin. 1 teza finală Cod penal”
