fbpx

Un fost deținut a primit despăgubiri de 150 de euro pentru mai bine de 4 ani în mai puțin de 4 mp

Un fost deținut a chemat în judecată Statul Român și a cerut despăgubiri de 15.000 euro pentru condițiile în care a stat mai bine de 4 ani. Judecătoria Târgu Secuiesc a considerat că 150 de euro este suficient. Sentința poate fi atacată cu apel.

Extras din motivare: ”Față de cuantumul despăgubirilor în sumă de 15.000 euro pretențiile reclamantului sunt exhaustive și nefondate.

Reclamantul tinde la o îmbogățire fără justă cauză prin cuantumul daunele morale pretinse.

Despăgubirile/daunele morale sunt destinate să confere reclamantului o satisfacție echitabilă, dar nu pot fi stabilite într-un cuantum exagerat, nejustificat de circumstanțele speței, să-i confere reclamantului un folos material necuvenit, fără justificare cauzală.

Totodată, stabilirea cuantumului despăgubirilor nu trebuie să tindă la o îmbogățire fără justă cauză ci este impetuos necesar a se avea în vedere gradul de încălcare a dreptului afirmat, respectându-se însă, atât principiul proporționalității cât și principiul echității.

Or, în prezenta cauză reclamantul nu face nici o dovadă a prejudiciului suferit, mărginindu-se doar la afirmarea existenței acestuia. Astfel, nici în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate nu exista criterii de evaluare a acestuia și de stabilire a întinderii prejudiciului reclamat, în funcție de care să poată fi primită cererea reclamantului.

În concluzie, nu este dovedită condiția existenței prejudiciului.

Nu în ultimul rând, reclamantul pretinde acordarea despăgubirilor pentru perioada de încarcerare executată începând din data de 23.02.2018 din pedeapsa la care a fost condamnat respectiv de 4 ani, 5 luni și 10 zile închisoare.

Astfel pentru perioada executată între 23.02.2018 – 23.12.2019, în care au fost în vigoare dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, ținând cont și de dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019, în cazul în care s-a constatat că un deținut execută pedeapsa în condițiile necorespunzătoare de detenție din penitenciarele românești, i s-a acordat o măsură compensatorie adecvata pentru asigurarea reparării încălcării art.3 din Convenție.

Prin adoptarea Legii nr.169/2017 pentru completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a fost introdus în Legea nr. 254/2013 articolul 551 prin care La aliniatul 1 s-a stabilit ca măsură compensatorie adecvată pentru asigurarea reparării încălcării art.3 din Convenție, că pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în spațiu necorespunzător, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, sa fie considerate ca executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

Prin urmare, în cazul în care reclamantul în perioada executată între 23.02.2018 – 23.12.2019 ar fi executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare de detenție, ar fi beneficiat de prevederile din Legea 254/2013, ori reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă în acest sens.

În cazul în care reclamantul în perioada de detenție executată între 23.02.2018 – 23.12.2019 a beneficiat de măsurile compensatorii prevăzute de art. 551 din Legea nr. 254/2013, ținând cont de faptul că la data de 23.12.2019 dispozițiile din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate prin Legea nr. 240/2019, acesta nu mai poate beneficia de acordarea despăgubiri aferent aceleași perioade, deoarece am fi în situația unei duble reparări.

În concluzie, în cauză nu se poate reține vinovăția pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, persoană față de care a fost introdusă acțiunea, întrucât Administrația Națională a Penitenciarelor aflată în subordinea Ministerului Justiției, organizează și coordonează activitățile referitoare la modul de executare a pedepselor privative de libertate, în subordinea acestea se înființează, se organizează și funcționează penitenciarele. 

Față de aceste aspecte, se poate reține în mod indubitabil faptul că nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, persoana chemată în judecată, se face vinovată de eventualele fapte prejudiciabile pentru reclamant.

În drept, dispozițiile legale referite.

Instanța a administrat, în baza art. 260 C.proc.civ., proba cu înscrisuri. 

În soluționarea cererii, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Raportat la dispozițiile art. 248 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. 

Excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor urmează a fi respinsă ținând seama de dispozițiile art. art. 29 alin. (1) lit. j) din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora „Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare” și de faptul că reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 3 din Convenție. 

Excepția nulității acțiunii invocată de paratul Statul Român prin MFP  este neîntemeiată, instanța constatând că reclamantul a indicat că în durata de timp în care a fost încarcerat și că a avut parte de condiții inadecvate în această perioadă. De asemenea, reclamantul a indicat motivele de drept (art. 3 din Convenție). Modalitatea în care reclamantul a formulat cererea nu duce la nulitatea acesteia ci, eventual, se va putea constata că aceasta este neîntemeiată, raportat la susținerea că aceste condiții au fost, într-adevăr, inadecvate. 

În ceea ce priveşte excepția lipsei calității procesuale pasive a  Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de această pârâtă, instanța reține că este neîntemeiată și va fi respinsă față de cele expuse în continuare.

Astfel, Statul Român prin Ministerul Finanțelor are calitatea procesual pasivă deoarece, prin ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale şi a protocoalelor adiționale la această convenție, prin Legea nr. 30/1994, Statul român s-a angajat, printre altele, să apere drepturile şi libertăților fundamentale ale omului şi, implicit, să garanteze respectarea acestora. Ori de câte ori se constată o încălcare a drepturilor şi libertăților fundamentale protejate de Convenție, Statul este direct răspunzător. 

În acest fel s-a consacrat şi prin jurisprudența CEDO. Prin hotărârea pilot din 25 aprilie 2017, Rezmiveş şi alții contra României, Curtea Europeană a apreciat că situația reclamanților nu poate fi disociată de problema generală care este cauzată de o disfuncționalitate structurală caracteristică sistemului penitenciar din România, care a afectat şi poate afecta şi în viitor numeroase persoane (paragraf 110). Curtea a reamintit, în acest sens, că relele condiții de detenție nu sunt neapărat rezultatul unor deficiențe imputabile administrației penitenciarului, ci provin de obicei din factori mai complecși, cum ar fi problemele de politică penală. Chiar şi în cazul în care este prevăzută posibilitatea de a obține despăgubiri, este posibil ca o cale de atac să nu ofere perspective rezonabile de succes, în special atunci când acordarea unei despăgubiri este condiționată de stabilirea unei culpe din partea autorităților (paragraf 124). Prin urmare, instanța europeană, atunci când a analizat, prin prisma dreptului la demnitate umană, protejat de art. 3 din Convenție, cauzele tratamentului degradant reclamat de o persoană aflată în detenție, generat de supraaglomerare, de lipsa de condiții igienice corespunzătoare, a apreciat că acesta poate fi rezultatul unor probleme ce excedează culpei propriu zise a administrației penitenciarului, fiind o deficiență structurală şi sistemică. 

În speță, față de aceste considerații, răspunderea statului nu poate fi exclusă pe considerentul că legitimarea procesuală pasivă revine doar autorității care are atribuții legale reglementate în domeniul supravegherii executării pedepselor, şi care poate fi subiect ale raportului juridic dedus judecății, respectiv ANP și Penitenciarul Miercurea Ciuc. În condițiile în care Administrația Naționale a Penitenciarelor ia decizii cu privire la alocarea resurselor pentru asigurarea condițiilor în penitenciare, Statul este cel care trebuie să apere drepturile şi libertățile fundamentale ale omului inclusiv a celor aflați în penitenciare. 

În consecință, există corespondență între calitatea procesuală pasivă şi subiectul pasiv al raportului juridic litigios, temeinicia pretențiilor formulate constituind conform art. 36 C.proc.civ o chestiune care ține de fondul litigiului iar nu de cadrul procesual.

Este neîntemeiată urmând a fi respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor, invocate de această pârâta.

Sub acest aspect se reține că Statul își îndeplinește obligațiile prin autoritățile sale. Raportat la prevederile art. 2 alin. 2 și art. 6 alin. 1 lit. c) din HG nr. 756/2016, pârâta ANP are obligația de a transpune în practică strategia de aplicare a regimului de executare a pedepselor și măsurilor privative de libertate, potrivit principiilor privind respectarea demnității umane, exercitarea drepturilor de către deținuți, persoane internate și arestate preventiv din unitățile din subordinea sa, interzicerea supunerii la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum și interzicerea discriminării. 

Finanțarea activității Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate nu are relevanță în cauză sub aspectul calității procesuale pasive întrucât reclamantul nu a pus în discuție pretenții legate de calitatea acestei pârâte de ordonator secundar de credite, ci pretenții care privesc atribuțiile care îi revin în legătură cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate. Astfel, în raport de conduita omisivă a autorităților naționale în organizarea unui sistem penitenciar compatibil cu garanțiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se confirmă calitatea procesuală a ANP.

Relativ la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că reclamantul a fost încarcerat începând cu 23.02.2018, când a fost depus la Penitenciarul Gherla, la data sesizării instanței fiind încarcerat la Penitenciarul Miercurea Ciuc.

Potrivit dispozițiilor art. 2517 C.civ., termenul prescripției este de 3 ani iar în temeiul art. 2528 C.civ., în cazul acțiunii în răspundere pentru paguba cauzată printr-o faptă ilicită, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. 

În prezenta cauză, în vederea stabilirii momentului obiectiv la care s-a născut dreptul reclamantului de a se îndrepta cu acțiune împotriva pârâților, instanța va reține că, acesta pretinde că i-a fost încălcat dreptul de a fi cazat într-un spațiu de detenție adecvat, invocând un prejudiciu ce i s-a cauzat în mod inerent în perioada în care a fost încarcerat. Aşadar, instanța va stabili că termenul de prescripție a început să curgă în mod succesiv de la data de 23.02.2018, moment la care reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. Instanța va reține că cererea introductivă a fost promovată de către reclamant în data de 21.10.2021, sens în care termenul de prescripție privind acordarea de daune pentru perioadă cuprinsă între data de 23.02.2018 și 20.10.2018 s-a împlinit.

Privitor la excepțiile inadmisibilității, invocate de pârâta ANP pentru incidența dispozițiilor Legii nr. 169/2017 și de Statul Român prin MFP pentru lipsa răspunderii delictuale a acesteia, instanța urmează a constata că temeiurile în susținerea cererilor vizează aspecte care țin de fondul cauzei, urmând a fi avute așadar la soluționare cererii pe fond.

Referitor la fondul cauzei se rețin următoarele:

Reclamantul a fost deținut în unitățile pârâtei ANP începând cu data de 23.02.2018.

Acesta reclamă condițiile inumane din penitenciare, respectiv supraaglomerarea, lipsa spațiilor de cazare, a hranei, a mobilierului și a cazarmamentului.

Până la data sesizării instanței reclamantul s-a aflat în custodia Penitenciarului Gherla, Penitenciarului Miercurea Ciuc, Penitenciarului Spital Dej și Penitenciarului Aiud.

Privitor la lipsurile vizând hrana, mobilierul și cazarmamentul, instanța constată că reclamantul a fost beneficiarul acestora în acord cu datele comunicate prin întâmpinare de ANP și înscrisurile atașate acesteia. Rezultă că, în camere, au existat paturi, mese, scaune, dulapuri pentru depozitare alimente, spații pentru depozitare haine. Rezultă de asemenea, alocarea reclamantului la norma corespunzătoare de hrană, prepararea, verificarea, distribuirea și servirea hranei în cantitățile și de calitatea corespunzătoare. La fel, din cuprinsul înscrisurilor comunicate de pârâta ANP rezultă și că reclamantul a beneficiat de saltele, pături, cearșafuri, perne și fețe de pernă, acestea fiind în stare corespunzătoare de utilizare. Se constată, privitor la aceste chestiuni, că reclamantul, deși i-au fost comunicate apărările formulate de pârâte, nu a contestat veridicitatea celor susținute.

În ceea ce privește condițiile de cazare din perspectiva supraaglomerării, instanța reține că pârâta ANP nu neagă existența acestei situații, ci arată că adesea este imposibil a se respecta spațiul minim necesar prevăzut de art. 1 alin. (3) din OMJ nr.  2772/2017 iar în cazul reclamantului s-a încercat pe cât a fost posibil, ținând seama și de contextul pandemiei generate de virusul Covid-19, compensarea neasigurării condiției spațiului de minimum 4 mp printr-un complex de programe psiho-socio-educative și printr-un program de plimbare cât mai larg, astfel încât reclamantul să petreacă cât mai mult timp în afara camerei de deținere.

Potrivit datelor comunicate de ANP, în perioada deținerii reclamantului, la Penitenciarul Miercurea Ciuc suprafața revenită acestuia a fost cuprinsă între 2,23 mp și 2,94 mp, cu perioade de 4,06 – 4,64 mp.

La Penitenciarul Gherla suprafața revenită reclamantului, în perioada de referință, a fost cuprinsă între 2,20 mp și 2,41 mp.

La Penitenciarul Spital Dej, reclamantului i s-a asigurat suprafața minimă de 4 mp (6 deținuți pe 24,75 mp).

La Penitenciarul Aiud reclamantul a beneficiat de o suprafață medie de 3,60 mp (perioada 17.06.2020 – 27.08.2021).

Conform art. 1 alin. (3) din Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2771/C/2017, „Amenajarea camerelor de cazare aflate în clădirile existente în locurile de deținere se va realiza cu maximizarea spațiilor de deținere, în funcție de configurarea structurală a clădirilor, în scopul alocării unui spațiu mai mare de 4 metri pătrați (mp) pentru fiecare persoană privată de libertate”.

Potrivit art. 3 şi art.4 alin. 1 din Legea nr. 275/2006 pedepsele se execută în condiții care să asigure respectarea demnității umane, se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, dispoziții particularizate în normele amintite, conform cu care, spațiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană şi să întrunească, între altele, standardele unei suprafețe minime de locuit.

Art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, statuează cu caracter de principiu, că nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 

Nesocotirea prevederilor legale arătate, dă loc reparației în condițiile răspunderii civile delictuale, pornind de la dispozițiile art. 252 C.civ. după care, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.

Conform art. 1349 alin. 1-2 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. 

În temeiul art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăție, este obligat să îl repare. 

Curtea Europeană reamintește că măsurile privative de libertate sunt însoțite de obicei de suferințe şi umilire. Cu toate acestea, art. 3 impune statului să se asigure că orice acuzat este deținut în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a pedepsei nu supun persoana în cauză unei suferințe sau unei încercări de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent detenției şi că, ținând seama de cerințele practice din închisoare, sănătatea şi confortul deținutului sunt asigurate în mod corespunzător (hotărârea Kudła împotriva Poloniei). În jurisprudența sa Curtea admite că, în cazul în care este necesar să se țină seama de problema dacă scopul tratamentului era de a umili sau de a denigra victima, absența unui astfel de scop de a-l umili sau înjosi pe reclamant nu poate exclude constatarea încălcării art. 3. (cauza Peers împotriva Greciei şi cauza Valasinas împotriva Lituaniei). În hotărârea Oprea contra României, Curtea a arătat că Guvernului ii revine sarcina de a-si organiza sistemul penitenciar de aşa natura încât sa asigure respectarea demnității deținuților , aspect reținut și în alte hotărâri, cum ar fi Ananyev si altii impotriva Rusiei. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul Român pentru condițiile inumane, degradante din penitenciar, între cauze fiind existența dăunătorilor (ploşnițe) în camerele de detenție, camere care nu asigură spațiul minim pentru deținuți (situații similare cu cele relevate de reclamant şi dovedite în cauză), relevantă în acest sens fiind hotărârea din 18 iunie 2015 (cauza Oprea şi alții v. România), Curtea reținând că sunt pe deplin incidente prevederile art. 3 din Convenție. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României s-a arătat că suprapopularea carcerală poate constitui prin ea însăși un motiv de încălcare a prevederilor art. 3 din Convenție. 

CPT (Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante) recomandă autorităților române să ia măsurile necesare pentru ca norma de 4 mp de spațiu vital pentru fiecare deținut în celulele colective să fie respectată în toate penitenciarele din România. 

Principiul răspunderii delictuale pentru fapta proprie impune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăția.

Fapta ilicită a pârâților constă în neluarea măsurilor de asigurare a unor condiții corespunzătoare de detenție sub aspectele descrise mai sus ce rezultă din probele depuse, fiind nesocotite prevederile art. 1 alin. (3) din Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2771/C/2017, faptă cauzatoare de prejudiciu moral, constând în condițiile degradante de detenție, contrar dispozițiilor art. 3 şi art. 4 alin. 1 din Legea nr. 275/2006 şi art. 3 din Convenție, menționate mai sus, existând relație de cauzalitate între faptă şi prejudiciul şi suferința cauzată de condițiile necorespunzătoare de cazare. 

Proba legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a existenței prejudiciului, se poate face inclusiv pe bază de prezumții, nerespectarea de către pârât a condițiilor de cazare, garantate de lege, producând în mod indiscutabil un prejudiciu cel puţin moral, reclamantului.

În concluzie, instanța reţine că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, a cărui cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic şi psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, aceste criterii fiind subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs. 

Despăgubirile solicitate de reclamant trebuie să constituie o justă despăgubire pentru prejudiciul moral suferit şi nicidecum o sursă de îmbogățire fără justă cauză, astfel că instanța apreciază, ținând seama că numai critica suprafeței corespunzătoare a spațiului de locuit a fost găsită întemeiată (nu și cele privitoare la asigurarea hranei, mobilierului și cazarmamentului) și chiar și aceasta numai pentru unele perioade din timpul în care reclamantul s-a aflat deținut de unitățile penitenciare, ţinând seama şi de faptul că reclamantul nu a făcut o dovadă a intensităţii suferinţei resimţite, că suma de 150 euro, pentru perioada de detenţie în unitățile ANP în care reclamantul a beneficiat de suprafețe mai mici de 4 mp, este suficientă pentru repararea prejudiciului suferit.

Comments

comentarii

Căpitanul echipei de fotbal CFR Cluj, Mario Camora, a declarat, miercuri seara, într-o conferinţă de presă susţinută înaintea partidei cu Şahtior Soligorsk, din manşa secundă a turului 3 preliminar al Conference League, că formaţia sa trebuie să revină la nivelul arătat în ultimii ani în cupele europene.... Citește mai mult
„Record mondial negativ pe AutostradaTransilvania Chiribiș-Suplacu de Barcău”, susține Asociația Pro Infrastructură (API). „Avem confirmarea că responsabilii din Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere au decis să anuleze licitația pe cei 26,35 kilometri blestemați”, mai transmite ONG-ul.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!