fbpx

Un avocat a dat în judecată Facebook și cere 50.000 euro pentru că i-a fost ștearsă o postare și suspendat contul

Un avocat din București a chemat în judecată Facebook Ireland Limited și cere despăgubiri de 50.000 euro după ce i-a fost ștearsă o postare și i-a fost suspendat contul timp de o săptămână.

”Ieri, 29.12.2020, am formulat o Cerere de chemare în judecată prin care îl voi aduce în fața justiției române pe pârâtul Facebook, cerere ce are ca scop apărarea drepturilor mele fundamentale – Libertatea gândirii şi a opiniilor și libertatea de exprimare – dar și a dreptului de proprietate intelectuală asupra postărilor mele. Cererea a fost deja înregistrată

Totodată am sesizat și Comisia de abuzuri din senat cu privire la încălcările repetate ale drepturilor fundamentale ale cetățeanului român în spațiul virtual.”, a anunțat Dan Chitic.

Prin acțiune, avocatul a cerut instanței următoarele:

”Să obligați pârâtul Facebook să comunice public postarea subsemnatului din 22 Decembrie 2020 pe rețeaua de socializare Facebook al cărui operator în Europa este pârâtul, cu respectarea art. 10 al. 1 lit. a și d, 13 lit. f și art. 20 din Legea 8/1996;

Să constatați în temeiul art. 188 din Legea 8/1996 încălcarea drepturilor recunoscute și protejate prin Legea 8/1996, urmând să recunoașteți dreptul subsemnatul de a-mi face publică creația pe rețeaua Facebok și să obligați pârâtul Facebook să mă despăgubească cu suma de 50.000 Euro pentru repararea daunelor morale cauzate prin alterarea/ștergerea creației mele și prejudiciului pentru întreruperea accesului meu la rețea de socializare Facebook pentru 7 zile;

Să dispuneți luarea măsurilor provizorii a interzicerii imediate a încălcării dreptului meu de proprietatea intelectuală asupra textului postat în data de 22.12.2020, drept care face obiectul unei acțiuni ilicite și actuale din partea pârâtei Facebook, în conformitate cu dispozițiile Art. 188 al. 3 din Legea 8/1996;

Să obligați pârâtul să distrugă echipamentele și mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit de cenzurare a creației subsemnatului;

Să obligați în temeiul Art. 188 al. 10 lit. d din Legea 8/1996 pârâtul Facebook să răspândească informațiile cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusiv afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală în rețeaua proprie și în mijloacele de comunicare în masă din țările în care funcționează reațeaua de socializare Facebook, pe cheltuiala pârâtei.”

În cererea de chemare în judecată (publicată integral pe contul de Facebook al lui Dan Chitic) se arată:

”În fapt, în seara zilei de 22 decembrie 2020, în jurul orelor 22.50 am publicat pe contul personal Dan MV Chitic – cont cu 5000 “preieteni” și urmărit de peste 19.500 persoane, de la domiciliul meu din București un text pe rețeaua de socializare Facebook, text intitulat “Un 22 Decembrie trist” în care am realizat dintr-o perspectivă personală o analiză succintă a evenimentelor din decembrie ’89 și a evoluțiilor socio-politice din țara noastră văzută din prisma celor 31 de ani scurși de la Revoluție. Textul postat avea următorul conținut:

“Un 22 Decembrie trist
Acum 31 de ani Ceaușescu, un dictator egolatru, rudimentar și brutal, dar patriot, a fugit și 3 zile mai târziu a fost împușcat.
Ceaușescu a fost răsturnat de la putere (și) pentru ca romanii erau terorizați, înfometați și sărăciți, trăiau in frig și întuneric, SEcuritatea își spiona și controla cetățenii atât cât putea și controla justiția, bisericile erau demolate, cultura era ideologizată, presa era cenzurată și controlată de stat.
Dar Ceaușescu a și construit, a industrializat țara, exploatând propriile resurse și a lăsat-o fără datorii externe, bașca a lăsat câteva miliarde de dolari in bănci.
Acum, de 22 Decembrie, 31 de ani mai târziu, sute de mini-ceaușești, egolatri, rudimentari și brutali, dar trădători și antinaționali, au revenit la putere, împărțindu-și puterea in lupte intestine.
Și azi populația e terorizată, înfometată și sărăcită, trăiește in frig și întuneric, SEcuritatea își spionează și controlează populația la un nivel inimaginabil in ‘89, controlând autoritar justiția, bisericile sunt închise, cultura e ideologizată, iar presa e cenzurată și controlată de stat.
Ce s-a schimbat? După 31 de ani, Țara e dezindustrializată, a cedat toate resursele sale, are 110 miliarde euro datorie externă și se împrumuta cu 1000 de euro pe secundă. In plus, decizia politica e externalizata – ambasadele devenind adevăratele centre de putere ale țării, Finanțele și economia sunt controlate de entități străine, familia a devenit un concept retrograd, tineretul e ros de vicii și de consumul de droguri, iar genul a devenit “fluid”.
Ce s-a mai schimbat in 31 de ani?
Poporul! Poporul a devenit o masa amorfă îndobitocită de propaganda culturală progresistă și de “confort”, temător, obedient și colaboraționist cu satrapii care ii guvernează in interesul altora.
Azi o revoltă populară precum cea din ‘89 a devenit imposibilă!
Azi revolta populară din ‘89 a fost înfrântă!
Dumnezeu și eroii din ‘89 să ne ierte!”

La doar 3 minute după postarea textului antecitat Facebook a șters de pe pagina mea personală postarea mea pe motivul că “deoarece această postare încalcă standardele noastre privind limbajul care incită la ură și inducerea unor sentimente de inferioritate” făcându-mi totdată cunoscut că “nimeni altcineva nu poate vedea postarea”, precum și faptul că “nu poți posta sau comenta timp de 3 zile”. Am comunicat imediat că “nu am fost de acord cu decizia”, rezultatul “contestației” mele fiind că mi-a fost crescută perioada de “sancțiune” de la 3 la 7 zile”, arată avocatul

Acesta invederează în motivele cererii faptul că în prezenta cauză sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere a pârâtului Facebook:

”A. Fapta ilicită există
Potrivit definiţiilor date in literatura de specialitate, în materia răspunderii civile delictuale prin fapta ilicită se înţelege “orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane”.
În prezenta cauză, subsemnatul solicit instanţei aplicarea normelor privind ocrotirea dreptului la liberă exprimare ocrotite de art. 2, art. 18 și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Art. 10 și art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Art. 9 și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului Art. 20, art. 29, art. 30 din Constituța României, precum și ocrotirea dreptului la proprietatea intelectuală ocrotită de Legea 8/1996, art. 17 Declarația Universală a Drepturilor Omului și Art. 44 din Constituța României, orice încălcare a acestor drepturi fundamentale conferind caracter ilicit faptei.

Analizând dispoziţiile constituționale și legale naționale din perspectiva art. 9 și 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este evident că dreptul de proprietate intelectuală este un drept inalienabil și orice încălcare a acestui drept constituie o faptă ilicită.
Instanța va trebui să constate că libertatea de exprimare ar fi putut fi limitată doar în situația în care:
1. libertatea de exprimare ar fi prejudiciat interesele societăţii;
2. libertatea de exprimare ar fi prejudiciat interesele particulare.

Or, cum niciuna din ipotezele Convenționale, Constituționale sau legale nu a fost dovedită a fi întrunită învederez instanţei că fapta ilicita a pârâtului constă în cenzurarea prin eliminarea nejustificată a textului al cărui autor sunt și asupra căruia dețin proprietate intelectuală.
În legislația internă singurele limitări ale drepturilor prevăzute în articolul 70 Cod civil – Dreptul la libera exprimare – sunt prevăzute la art. 75 C.civ. care prevede că
“(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.”

Or, în prezenta speță în mod evident limitarea dreptului la libertatea de exprimare și lipsirea de dreptul de proprietate asupra textului postat pe pagina pârâtei Facebook nu sunt permise nici de “lege” și nici nu pot fi justificate “de convenții și pacte internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte”, astfel că prima excepție nu poate fi ținută ca un argument în favoarea pâtâtului.
Pentru toate aceste motive, față de gravitatea încălcării drepturilor me fundamentale, situație care a adus grave prejudicii de imagine subsemnatului, se impune tragerea la răspundere delictuală civilă a pârâtului Facebook.

B. Prejudiciul există
Prin prejudiciu – ca element al răspunderii civile delictuale – se înţelege „orice consecinţă negativă suferită de o persoană ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite de către o altă persoană”, iar potrivit art. 1381 alin. (1) Cod Civil “Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie”.

Prejudiciul moral reprezintă consecinţa dăunătoare ce nu poate fi evaluată în bani şi care rezultă din încălcarea drepturilor personale, fără continut economic.

În prezenta cauză, prejudiciul suferit de subsemnatul constă în lezarea dreptului la liberă exprimare și de proprietate intelectuală, dar și a dreptului personal nepatrimonial la onoare, demnitate si reputaţie atâta vreme cât cenzurarea mesajului subsemnatului și interzicerea abuzivă de a posta pe pagina personală a avut ca efect .

Totodata, afirmatiile facute de parat au fost de natura a creea un impact emotional semnificativ asupra societatii si, mai mult decat, sunt de natura a ramane in memoria colectiva, producand astfel efectele pe o perioada lunga de timp, ceea ce face ca prejudiciul cauzat sa fie de natura progresiva. Perceptia societatii despre persoana subsemnatului a fost grav vatamata ca urmare a cenzurării postării mele și a interzicerii nejustificate de a posta pe pagina personală de facebook.

Potrivit doctrinei, onoarea constă în „sentimentul respectului de sine şi conştiinţa calităţii de om printre ceilalţi oameni, calitate înnăscută a unei fiinţe umane, înglobând o serie întreagă de elemente ce rezultă din interacţiunile dintre oameni, din percepţia fiinţe umane despre sine”, pe când reputaţia este reprezentată de „totalitatea însuşirilor de ordin moral dobândite de om prin meritele sale şi recunoscute de ceilalţi membri ai societăţii ca urmare a activităţii şi a comportării meritorii pe care omul le manifestă în cadrul societăţii”.

În consecinţă, pentru protejarea acestor drepturi, persoana este îndreptiţită să se opună oricăror atingeri aduse drepturilor sale, apelând la forţa de coerciţie a statului ca reacție la orice atingere adusă de către terţi prin fapte ilicite, constând, de regulă, în afirmaţii publice.

Nu în ultimul rând arăt că ștergerea intempestivă fără posibilitatea recuperării textului postat m-a pus în situația pierderii iremediabile a creației mele, fapt evitat doar de preluarea de către mai multe publicații și site-uri a postării înainte ca aceasta să fi fost definitiv ștearsă de către pârâtul Facebook.

C. Legătură de cauzalitate
Raportul de cauzalitate se evindeţiază prin faptul că prejudiciul trebuie sa aiba legătură directă cauzală cu fapta ilicită. La stabilirea raportului cauzal trebuie să se aibe în vedere că fenomenul cauză nu acţionează singur şi izolat, ci desfăşurarea lui este condiţionată de anumiţi factori, care, fără a produce ei efectul păgubitor, favorizează producerea acestui efect, înlesnind naşterea procesului cauzal, grăbind şi favorizând dezvoltarea procesului sau agravându-i ori asigurându-i rezultatele negative. Toate aceste împrejurări concură la producerea prejudiciului ca un tot, astfel încat trebuie recunoscută eficienţa cauzală a fiecăruia dintre ele.

Prin urmare, între cauza principală şi condiţii exista o unitate indivizibilă, raportul de cauzalitate cuprinzând nu numai faptele care constituie cauza necesară şi directă, dar şi condiţiile cauzale, respectiv faptele care au facut posibilă acţiunea cauzală sau i-au agravat efectele dăunătoare. (a se vedea Sentinţa Civilă nr. 2515 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în data de 4.03.2015 în Dosarul nr. 27344/300/2013).
Or, având în vedere că în prezenta cauza, legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite şi prejudiciul cauzat este directă şi necondiţionată, acțiunea pârâtului de cenzurare a postării mele și de limitare a accesului la pagina personală pentru 7 zile fiind de natură nu doar să îngrădească dreptul subsemnatului la libertatea de exprimare și de proprietate intelectuală,, dar chiar să pună sub semnul întrebării onoarea şi reputaţia subsemnatei, şi fiind vorba de producerea unui prejudiciu moral, consider că legatura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptelor.

D. Vinovăţia
În ceea ce priveşte vinovăţia ca element al răspunderii civile delictuale, se are în vedere latura subiectivă a faptei, adică atitudinea subiectivă a autorului faţă de faptă sau faţă de urmările faptei.

Vinovăţia pârâtului rezultă din săvârşirea faptei ilicite descrise mai sus, fapte care au fost săvârşite cu intenţie directă, pârâtul Facebook având, în permanenţă, reprezentarea gravităţii limitării drepturilor subsemnatului şi a prejudiciilor aduse subsemnatului. Învederez pe această cale că dreptul la libertatea gândirii, dreptul la libertatea de exprimare precum și dreptul de proprietate intelectuală sunt toate reglementate la nivel global de aceleași Convenții și Tratate, dreptul național nefăcând nimic altceva decât să transpună la nivel Constituțional și legal dispozițiile tratatelor la care România este parte, astfel că pârâtul (cu sediul în Irlanda, țară membră UE!) nu poate invoca necunoașterea legii naționale românești ca o cauză de exonerare de răspundere.

Intenţia directă care a caracterizat faptele ilicite ale pârâtului apare, fără echivoc, ca urmare a faptului că pătul Facebook, în urma contestării măsurii inițiale de cenzurare a postării mele și de limitare a accesului la pagina mea personală pentru 3 zile, în urma formulării așa zisei “contestații”, nu doar că nu a revenit asupra măsurii “contestate” ci a majorat “sancțiunea” aplicată, majorând interdicția de la 3 la 7 zile, prilej cu care ar fi avut ocazia să constate că cenzurarea postării mele nu era justificată.

Or, ţinând seamă atât de faptul că legiuitorul a stabilit fără echivoc că autorul faptei ilicite răspunde chiar şi pentru culpa cea mai uşoară, dar şi de săvârşirea de către pârât a faptelor ilicite, cu intenţie, rezultă că acesta poate fi tras și trebuie să fie tras la răspundere civilă delictuală, pentru săvârşirea cu intenţie a faptelor ilicite, fără a exista vreo cauză care să înlăture vinovăţia.

În drept, ne întemeiem acțiunea pe dispozițiile art. 2, art. 18 și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Art. 10 și art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Art. 9 și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului Art. 20, art. 29, art. 30 din Constituța României, precum și ocrotirea dreptului la proprietatea intelectuală ocrotită de Legea 8/1996, art. 17 Declarația Universală a Drepturilor Omului și Art. 44 din Constituța României, art. 194 C.p.c., și 113 al. 9 C.p.c. raportat la art. 70 C.civ., art. 1, art. 187, art. 188 și art. 201 al. 1, lit. a din Legea 8/1996 și 1357 C.civ. prezent.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina