Un afacerist din Constanța a condus prin Cluj cu permisul suspendat și a scăpat în apel de executarea pedepsei

Un antreprenor din Constanța a condus în Cluj-Napoca cu permisul suspendat, invocând că i s-a făcut rău soției care ar fi fost la volan. Explicația nu a ținut, iar prima instanță l-a condamnat la 1 an închisoare cu executare, dar Curtea de Apel Cluj a decis suspendarea executării pedepsei.

Un bărbat în vârstă de 46 de ani, condamnat la un an de închisoare pentru conducere fără permis, a fost salvat de detenție de către Curtea de Apel, care a decis suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și obligarea acestuia la 60 de zile de muncă în folosul comunității.

Fapta s-a petrecut pe 7 martie 2021, pe bulevardul 21 Decembrie 1989 din Cluj-Napoca, când inculpatul a fost surprins de poliție conducând un autoturism, deși avea dreptul de a conduce suspendat în urma unei condamnări anterioare. Deși bărbatul a declarat că a urcat la volan doar pentru a merge la farmacie, după ce soției sale i s-ar fi făcut rău, instanțele au respins această apărare, considerând că nu a fost dovedită starea de necesitate.

”Starea de necesitate este justificată de existenţa unui pericol şi doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii privind pericolul şi fapta comisă sub imperiul acestuia. Pericolul trebuie să fie iminent şi de neînlăturat altfel. Pericolul poate fi previzibil sau nu, ceea ce justifică fapta este caracterul său inevitabil, în condiţiile în care acţionează făptuitorul.

Pericolul, oricât de grav ar fi, nu întrerupe raportul cauzal între faptă şi urmările ei, precum cazul fortuit. Pericolul este iminent când evenimentul periculos este imediat realizabil sau începe să acţioneze. Numai iminenţa sau actualitatea pericolului pot justifica urgenţa acţiunii de salvare printr-o faptă prevăzută de legea penală. Dacă pericolul, chiar cert, este viitor, el nu va justifica necesitatea acţiunii, fapta fiind infracţiune şi pedepsindu-se; la fel şi în cazul pericolului ce a trecut, deoarece acţiunea nu se mai justifică pentru înlăturarea lui. Pericolul trebuie să fie de neînlăturat altfel. Inevitabilitatea pericolului este determinată de iminenţa sau de actualitatea sa, care fac ca făptuitorul să nu aibă posibilitatea de a-l evita decât săvârşind o faptă prevăzută de legea penală. Raportat la aceste condiţii, se constată că în speţa de faţă acestea nu sunt îndeplinite.

Cum judicios a reţinut şi prima instanţă, din datele cauzei şi mijloacele de probă administrate nu reies indicii cu privire la starea de sănătate în care se afla soţia inculpatului la momentul identificării lor în trafic, nefiind suficiente simplele susţineri ale inculpatului în acest sens. Sub acest din urmă aspect, se mai reţine că printre înscrisurile depuse la dosar nu există niciun act medical care să ateste o deplasare la spital sau o internare a persoanei indicate de inculpat imediat după momentul în care acesta a fost identificat în trafic, aşa cum ar fi fost de aşteptat să se întâmple în situaţia unei urgenţe medicale grave, precum cea descrisă de inculpat.

De altfel, chiar şi în ipoteza în care varianta prezentată de inculpatul ar corespunde realităţii, se constată că existau în mod obiectiv posibilităţi alternative, licite, de înlăturare a pretinsei stări de pericol (de exemplu, apelarea serviciului de urgenţă 112), astfel că deplasarea inculpatului cu autoturismul nu poate fi considerată ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului care se presupune că a stat la baza stării de necesitate.”, se arată în motivarea Curții.

În primă instanță, Judecătoria Cluj-Napoca l-a condamnat la 1 an de închisoare cu executare, contopind pedeapsa cu o amendă penală anterioară de 4.500 de lei. Ulterior, Curtea de Apel a admis apelul bărbatului, arătând că, deși fapta este gravă, detenția ar fi excesivă în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului: fără antecedente penale, integrat profesional, cu domiciliul în străinătate și calificări multiple.

Instanța a apreciat că măsurile alternative pot atinge scopul reeducativ al pedepsei, dispunând suspendarea pedepsei pe un termen de 2 ani; impunerea respectării unor măsuri de supraveghere; obligarea inculpatului la 60 de zile de muncă neremunerată, fie la Căminul pentru Persoane Vârstnice Constanța, fie la Primăria Constanța.

Potrivit Curții, ”raportat atât la ansamblul circumstanţelor în care infracţiunea a fost săvârşită şi, în special, la datele care caracterizează persoana inculpatului, Curtea apreciază că în privinţa acestuia pot fi aplicate prevederile art. 91 C.pen., urmând ca executarea pedepsei aplicate să fie suspendată sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, apreciindu-se că detenţia este o măsură prea severă raportat la persoana inculpatului.”

Comments

comentarii