Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Trimis în judecată pentru că a creat pagina de Facebook ”Icepworld – o mare țeapă”, achitat definitiv
Pagina oficială Icep World

Trimis în judecată pentru că a creat pagina de Facebook ”Icepworld – o mare țeapă”, achitat definitiv

Un bărbat a fost trimis în judecată de DIICOT sub acuzația de fals informatic pentru că, din răzbunare pentru că firma Icep World nu și-a îndeplinit obligațiile dintr-un contract, a creat o pagină de Facebook cu numele companiei alături de sintagma ”o mare țeapă”. De altfel, bărbatul a câștigat în civil ordonanță de plată împotriva Icep World în 2013. După trei ani, a devenit inculpat în dosarul penal. În cele din urmă, totul s-a terminat cu bine pentru el.

Curtea de Apel Bucureşti a decis definitiv că fapta inculpatului de a crea pe rețeaua de socializare Facebook o pagină pe care menționa denumirea părții civile, ”Icep World”, alături de sintagma „o mare țeapă”, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic, întrucât acesta nu și-a ascuns niciodată identitatea, folosindu-se, de regulă, de contul personal de Facebook, rețeaua de socializare fiind publică.

În speţă, instanţa a reţinut că postările efectuate de inculpat conțin comentarii negative, denigratoare la adresa părții civile, însă nu se poate susține că aceste date nu sunt corespunzătoare adevărului, câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a încheiat un contract cu partea civilă, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în raporturile cu inculpatul, motiv pentru care a fost necesar ca acesta să apeleze la justiție. (Decizia nr. 1044/A din data de 8 august 2017 pronunţată de Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect fals informatic)

DECIZIA PENALĂ NR. 1044/A/2017 – Curtea de Apel București

Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.40/21.03.2017 pronunțată în dosarul nr. 1274/87/2016, Tribunalul Teleorman l-a achitat în baza art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală pe inculpatul P. R.I, născut la data de 29.01.1983, în municipiul Alexandria, județul Teleorman, cu domiciliul în mun. Alexandria județul Teleorman, fără forme legale în București, ….cetățenie română, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic, prev. de art. 325 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 5  Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 276 alin. 5 Cod procedură penală a obligat partea civilă să plătească inculpatului suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în luna martie sau aprilie 2012, încercând să găsească un loc de muncă în Marea Britanie, inculpatul a apelat la serviciile părții civile S.C. ICEPWORLD – INTERNATIONAL HOSPITALITY MANAGEMENT SRL S.R.L., care avea ca obiect de activitate și intermedierea unor contracte de muncă în diverse state, printre care și Marea Britanie. Astfel, și-a depus CV-ul la această societate și documentele de identitate, încheind la data de 09.07.2012 un contract de mediere (nr. 905) cu aceasta și plătind o taxă, respectiv contravaloarea în lei a sumei de 800 lire (4.688 lei), pentru ca această societate să îndeplinească anumite formalități, în vederea obținerii șederii sale legale în Marea Britanie, cu obligația firmei de a-i procura un loc de muncă în termen de trei luni de zile. În situația contrară, firma avea obligația restituirii taxei achitate.

Întrucât termenul de trei luni prevăzut în contractul de mediere expirase, iar firma nu și-a îndeplinit obligația asumată prin acel contract, inculpatul a făcut demersuri în vederea recuperării taxei plătite, de mai multe ori, însă a fost refuzat, reprezentantul societății motivând că la rândul lor, au fost induși în eroare de o altă societate cu sediul în Marea Britanie.

Având în vedere că partea civilă a refuzat restituirea sumei achitate, inculpatul a promovat acțiune în acest sens, aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 28.05.2013, sub nr. 17167/300/2013. Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 14.259 din 18.09.2013 a Judecătoriei Sector 2 București, partea civilă a achitat suma datorată inculpatului în baza convenției încheiate în cursul judecății cauzei menționate, la data de  30.07.2013, fiind obligată prin sentință să plătească inculpatului dobânda legală aferentă acestei sume, pentru perioada 10.04.2013-30.07.2013,

În aceste împrejurări, la data de 05 martie 2013, inculpatul P.R.I a  creat pagina de facebook, https://www. facebook.com/icepworld-o-mare-țeapă, pagină pe care, la data de 03 aprilie 2013, acesta a postat un text în cuprinsul căruia a descris experiența sa în raporturile cu partea civilă, relatând împrejurările în care a intrat în contact cu reprezentanții acesteia, condițiile încheierii contactului de mediere cu această societate, termenii în care s-a derulat contractul, faptul că partea civilă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și modul în care și-a recuperat banii plătiți acestei societăți.

Ulterior, inculpatul a postat diverse comentarii negative la adresa părții civile și a reprezentanților acesteia atât pe pagina creată de acesta cât și pe pagina oficială a societății.

La data de 04 noiembrie 2013, inculpatul a promovat pagina de facebook https://www. facebook.com/icepworld-o-mare-țeapă, pe pagina de facebook a firmei pe care o administrează, respectiv „Top Fish” SRL: https://www. facebook.com/topfishdruten/, cu comentarii negative la adresa părții civile.

Având în vedere situația de fapt expusă, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, nu întrunește condiția de existență a unei infracțiuni, respectiv trăsătura esențială a prevederii acesteia de către legea penală (tipicitatea), în absența căreia este inutil  analiza celorlalte două (antijuridicitatea și imputabilitatea).

Se apreciază astfel, pornind de la definiția infracțiunii de fals informatic cuprinsă în art. 325 Cod penal, care prevede că, fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Din descrierea faptei în rechizitoriu se deduce că inculpatului i se impută faptul că a săvârșit infracțiunea de fals informatic în modalitatea introducerii de date informatice, reținându-se în sarcina sa că a creat o  pagină de facebook, purtând în mod ilegal, numele și sigla părții civile, într-un context negativ,  pe care a postat ulterior texte denigratoare la adresa acesteia, care au avut drept consecință inducerea neîncrederii opiniei publice cu privire la activitatea societății.

Este evident că inculpatul a creat pe rețeaua de socializare facebook, o pagină pe care menționa denumirea părții civile, icepworld,  alături de sintagma „o mare țeapă”, introducând astfel date informatice într-un sistem informatic, însă introducerea acestor date nu s-a făcut fără drept. Pentru crearea paginii de facebook în cauză inculpatul s-a folosit de propriul sistem informatic (laptop) iar crearea acestei pagini nu s-a făcut în mod nelegal, folosind o identitate falsă sau alte procedee de inducere în eroare a utilizatorilor.

Faptul că inculpatul a inserat numele societății parte civilă pe pagina de facebook, urmat de sintagma „o mare țeapă”, a alăturat acestora și sigla societății (la acea dată neînregistrată oficial) și o pictogramă ce simboliza un semn de circulație cu semnificația „interzis”, nu poate conduce la concluzia că acesta a intenționat inducerea în eroare a utilizatorilor rețelei de socializare, ci la aceea că acesta a dorit să expună public experiența negativă pe care a avut-o în relația cu această societate.

De altfel, așa cum rezultă din print-screen-urile după postările efectuate de inculpat pe pagina de facebook menționată anterior, pe pagina de facebook a părții civile precum și pe pagina de facebook  a „Top Fish” SRL, acesta nu și-a ascuns niciodată identitatea, folosindu-se, de regulă, de contul personal de facebook.

Pentru existența elementului material al infracțiunii de fals informatic, în oricare dintre acțiunile prevăzute de textul de lege incriminator, se impune constatarea existenței a două cerințe esențiale: aceste acțiuni să fie efectuate fără drept și să aibă ca rezultat date informatice necorespunzătoare adevărului.

Așa cum s-a reținut și anterior, introducerea datelor informatice de către inculpat, prin crearea paginii de facebook și efectuarea de postări pe aceasta sau pe alte pagini, din contul personal nu s-a făcut fără drept, rețeaua de socializare fiind publică iar inculpatul nu s-a folosit de o identitate falsă.

În cauză, s-a apreciat că nici cerința esențială, impusă de textul de lege, ce se referă la rezultatul acțiunilor incriminate în art. 325 Cod penal, în sensul că acestea trebuie să aibă ca rezultat date informatice necorespunzătoare adevărului, nu este îndeplinită. Nici rechizitoriul nu face referire la acest aspect și nu menționează care sunt datele necorespunzătoare adevărului care au rezultat din activitatea inculpatului.

Este adevărat că postările efectuate de inculpat conțin comentarii negative, denigratoare la adresa părții civile, însă nu se poate susține că aceste date nu sunt corespunzătoare adevărului, câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a încheiat un contract cu partea civilă, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în raporturile cu inculpatul, motiv pentru care a fost necesar ca acesta să apeleze la justiție.

Nici condiția scopului prevăzută de textul incriminator, ca datele să fie create pentru a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice nu se regăsește în activitatea inculpatului, scopul creării acelei pagini de facebook și a postărilor efectuate, cu trimitere la relațiile inculpatului cu societatea parte civilă și la activitatea acesteia, fiind acela de a împărtăși și altor persoane experiența inculpatului în vederea evitării unor experiențe negative.

Faptul că partea civilă apreciază ca fiind denigratoare postările și comentariile pe facebook făcute de inculpat și că acestea au avut consecințe negative asupra activității sale, nu are relevanță asupra existenței infracțiunii de fals informatic în cauză, chiar și în condițiile în care aceste împrejurări ar fi dovedite, aceasta putându-și valorifica pretențiile sub acest aspect într-un eventual litigiu civil.

Față de considerentele invocate, s-a apreciat că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului și reținută  de instanță, nu este prevăzută de legea penală, lipsind cerința esențială pentru antrenarea răspunderii penale a acestuia, respectiv săvârșirea unei infracțiuni, astfel că, în baza art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului P.R.I, pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic, prev. de art. 325 Cod penal.

De menționat că în analiza laturii penale a cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile noului Cod penal, apreciată ca fiind lege penală mai favorabilă, în raport cu obiectul cauzei, respectiv infracțiunea de fals informatic, având în vedere că limitele de pedeapsă sunt mai reduse în noua reglementare, în condițiile în care cerințele incriminării sunt similare.

Dată fiind soluția dispusă pe latura penală a cauzei și văzând dispozițiile art. 25 alin. 5  Cod procedură penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă  S.C. ICEPWORLD – INTERNATIONAL HOSPITALITY MANAGEMENT SRL

În baza art. 276 alin. 5 Cod procedură penală a obligat partea civilă să plătească inculpatului suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetuș de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T și partea civilă S.C. Icep World International Hospitality Management S.R.L. prin care s-a solicitat desființarea sentinței penale și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 325 C.p.

În motivare apelului, Parchetul a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, având în vedere că datele care au fost introduse fără drept sunt numele și sigla firmei, iar aceste date au fost introduse în scop denigrator, fiind realizate astfel consecințele juridice presupuse de textul de lege.

Partea civilă S.C. Icep World International Hospitality Management S.R.L. a criticat hotărârea arătând că textele au fost postate pe un document căruia inculpatul i-a creat aparența ca titular de drept.

S-a mai arătat de către apelanta-parte civilă că inculpatul a recunoscut fapta în faza de urmărire penală  și a solicitat încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, dar ulterior a avut o atitudine nesinceră în fața instanței de judecată. Aceasta mai arată că inculpatul nu avea dreptul de a folosi numele și sigla societății și chiar dacă avea dreptul de a acționa societatea în judecată, nu i se putea conferi dreptul de a desfășura activitatea infracțională.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 C.p.p., Curtea constată și reține următoarele:

În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt. Aceasta s-a conturat în urma coroborării probelor administrate la urmărirea penală și în fața instanței de judecată. De altfel, această situație de fapt nu este combătută de niciuna dintre părți.

Problema de drept care se pune, în cauză, este dacă fapta astfel cum a fost reținută de instanța de fond îmbracă tipicitatea prevăzută de lege pentru infracțiunea de fals informatic.

Conform art. 325 C.p., fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiunea de fals informatic.

Pornind de la dispozițiile prevăzute de lege pentru această infracțiune se constată că obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale referitoare la încrederea publicului în valabilitatea și autenticitatea datelor informatice.

Or, din situația de fapt reținută a rezultat fără putință de tăgadă că, în cauză, inculpatul nu a afectat prin activitatea sa valabilitatea și autenticitatea numelui și a siglei firmei. Dimpotrivă, prin numele contului pe care l-a creat, „icepworld-o-mare-țeapă” nu numai că nu se pune la îndoială valabilitatea și autenticitatea numelui și siglei, ci inculpatul a vrut să atragă atenția că firma care, în mod valabil și autentic folosește acest nume și sigla aferentă, nu oferă servicii de încredere.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, acesta se realizează prin alterarea  datelor în ce privește capacitatea lor de a funcționa și a atesta fapte ori situații, ajungându-se la o situație  care corespunde fabricării unor documente false sau falsificării unor documente autentice.  În practică și doctrină s-a amintit că acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori prin: simularea hyperconexiunilor,  simularea poștei electronice, simularea Web-ului.

În acest caz, pentru a fi îndeplinită tipicitatea prevăzută de lege pentru infracțiunea de fals informatic, elementul material al laturii obiective ar fi trebuit să se realizeze prin simularea contului de facebook.

Or, inculpatul nu a simulat faptul că aceea pagină de facebook este pagina de facebook a părții civile, ci a făcut o pagină de facebook intitulată „icepworld-o-mare-țeapă”, care în mod evident, având în vedere numele acesteia, nu poate fi a părții civile.

În ceea ce privește cerința esențială „fără drept”, Curtea constată că aceasta ar fi îndeplinită dacă inculpatul și-ar fi însușit paternitatea sau proprietatea numelui sau a siglei. „Fără drept” nu se interpretează, astfel cum greșit au susținut acuzarea și partea civilă, în sensul că inculpatul a folosit numele sau sigla părții civile, într-un context negativ, fără a-i cere voie, căci asta ar însemna că dacă articolele despre partea civilă ar fi apărut în presa scrisă s-ar fi comis infracțiunea de fals. Or, este evident că în acest fel se creează o confuzie între o calomnie, care nu atrage răspunderea penală, ci cea delictuală, și infracțiunea de fals.

În ceea ce privește scopul săvârșirii infracțiunii și faptul că datele nu sunt necorespunzătoare adevărului, instanța de fond le-a analizat în mod judicios, Curtea urmând a-și însuși fundamentarea acesteia.

De altfel, trebuie făcută o diferență între eventualul prejudiciu de imagine, moral sau/și material, pe care l-a suferit partea civilă și consecințele juridice ale săvârșirii acestei infracțiuni care apar dacă, datele astfel modificate, alterate sau șterse sunt apte să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, creând drepturi și obligații. În primul caz este vorba de prejudiciu, ca element al răspunderii civile delictuale, iar în cel de-al doilea caz reprezintă o cerință a laturii subiective, care face ca intenția, în cazul acestei infracțiuni, să fie calificată prin scop.

În ceea ce privește afirmația parchetului conform căreia inculpatul avea posibilitatea să creeze o pagină facebook și să posteze ce voia, fără a folosi sigla societății pentru a induce în eroare opinia publică, Curtea reține că inducerea în eroare a opiniei publice ar fi intervenit dacă inculpatul crea pagina de facebook „dându-se” drept societatea Icepworld, or, în condițiile în care chiar titulatura paginii este una cu o conotație negativă, este exclus ca o societate să-și facă printr-o pagină de facebook o „contra-reclamă”.

Cu privire la susținerea părții civile că inculpatul a recunoscut inițial săvârșirea faptei, solicitând încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, Curtea constată că nu îi poate fi imputat acestuia faptul că „s-a răzgândit”, având în vedere că, acesta a recunoscut în fața instanței situația de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și cum a fost reținută de instanță, dar nu și faptul că aceasta este prevăzută de legea penală, acest din urmă aspect fiind problema de drept ce trebuia soluționată de instanța de fond și de Curte.

Pentru aceste motive, Curtea constată că atât apelul parchetului, cât și cel al părții civile sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p., ca urmare a respingerii apelului, va obliga pe apelanta parte civilă S.C. Icep World International Hospitality Management S.R.L. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 276 al. 5 C.p.p. va obliga apelanta parte civilă S.C. Icep World International Hospitality Management S.R.L. la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de inculpat, care au constat în onorariul avocatului ales.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!